referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Comportamentul politic asimilat grupurilor

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Dupã J.M. Strate ("The Sovereign as Protector: the FuncÅ£ional Priority of Defense", 1991) schimbãrile structurilor de putere politicã - mai ales cele care se produc rapid ÅŸi aduc elemente atât de noi, încât par contradictorii ÅŸi bulversante - pot provoca manifestãri agresive generate ca mãsurã de protecÅ£ie psihicã la modificãrile ce vor fi impuse, firesc, de noile schimbãri...

Varianta Printabila 


1 Comportamentul politic asimilat grupurilor
Omul, n lupt pentru supravieţuirea sa, se asociaz cu semenii n acelaşi efort constant care l oblig s transforme realitatea, s ndeprteze pericolul şi s-şi modeleze compor-tamentele care conduc la satisfacerea proiectelor sale. Doar factorii individuali nu pot s duc ei singuri la nţelegerea personalitţii politice şi a acţiunilor ei specifice pe motiv c nu exist factori exclusiv individuali şi c individul nu poate fi dect n situaţie. Este necesar studierea individului n realitatea cotidian, alturi de alţi indivizi. Chiar factorii biologici sau psihologici care intervin n declanşarea unui comportament sunt produsul unui mediu care a modelat individul.
Mediul social n care acţioneaz indivizii funcţioneaz ca o reţea de simboluri care se integreaz la diverse niveluri, din ce n ce mai profund n individ, fiind la fel de semnificative att interacţiunea compor-tamentelor indivizilor cr şi realitatea social (apud Levy Strauss, 1965).
Indivizii sau grupurile sociale au posibilitatea de a alege grupul de apartenenţ din care vor face parte. Indivizii n cadrul grupului ader la scopuri şi interese comune, la ideologii general acceptate. Puterea politic intr n relaţii cu grupurile statistice şi are interes ca acestea s se ncadreze n forme instituţionale, astfel organizaţiile pot fi cunoscute, controlate şi eventual asociate la acţiunile mecanismelor puterii politice, nct efectele acţiunii lor urmnd a fi echilibrate de mecanismele puterii pentru a nu perturba radical evoluţia societţii.
n cadrul grupului fiecare individ ncearc s-şi impun imaginea personal valorizat care i poate asigura un status legitim superior celorlalţi, determinnd supunerea grupului de indivizi de care are nevoie. n acest fel se manipuleaz sisteme de reprezentri sociale ca ntr-un joc de putere, ţinnd cont de procesele psihologice individuale, de relaţiile dintre indivizi, precum şi de ierarhiile de putere şi statut ce definesc structura grupului.
A aparţine grupului nseamn a-ţi delimita poziţia n raport cu membrii grupului ct şi faţ de celelalte grupuri dominante/dominate, ceea ce indic locul atribuit sau cştigat ntr-un sistem de relaţii. Schimbrile atitudinale ale celorlalţi faţ de individ, chiar şi modificrile sale comportamentale alimenteaz temeri ce declanşeaz mecanisme defensive ale Eului (disocierea, proiecţia) pentru a apra poziţia ameninţat. A construi, a adopta şi chiar a nlocui un comportament politic (n cadrul grupului) implic existenţa unor obiecte imaginare, investite inconştient, a care ţinem şi faţ de care ne raportm. Obiectul poate fi şi un subiect uman. Ei şi vor ajusta comportamentele politice n funcţie de un scenariu imaginar, colectiv, dar, binenţeles, avantajos. Din inconştient, socialul se presupune c traverseaz intra-psihicul şi l structureaz. Mecanismele defensive sunt moduri de parcurgere ntre realitatea psihic a individului şi realitatea social (ctre ceilalţi) prin proceduri de deplasare a obiectelor.
• Eul foloseşte mecanisme defensive pentru aşi menţine integritatea, n condiţiile schimbrilor comportamentale n cadrul grupului, Eul fiind instanţa de mediere ntre narcisism şi realitatea extern.
• Eul ideal este narcisic.
• Eul ideal transform modelele de identificare n reprezentri valorizante despre sine.
n cadrul mulţimilor, comportamentul politic al indivizilor se niveleaz, se uniformizeaz şi se omogenizeaz. Astfel, indivizii nedecişi, cu un comportament nespecific şi sporesc forţa, iar oamenii decişi şi diminueaz comportamentele n mulţime.
Indivizii al cror prestigiu personal este cunoscut şi admirat iau friele conducerii, manipulnd luarea deciziilor, normele de grup, comportamentele indivizilor, uznd de ncrederea pe care o au oamenii n el şi de mecanismul de repetare a argumentelor prin forţa autoritţii sale.
Dup P. Veyne ("Le pain et le cirque", 1993) ntr-o situaţie politic instabil interacţiunea ntre subiecţi, ca şi aceea ntre subiecţi şi conductori poate crea un efect de "bulgre de zpad" care va reuşi s schimbe regimul politic. S-au identificat n schimbarea structurilor de putere politic urmtoarele gradiente:
• La nceput exist un nucleu de revoluţionari animaţi de reprezentarea unei societţi mai bune. Ei se dovedesc indispensabili n derularea evenimentelor, asigurnd participanţii n faza de nceput, n care cei mai prudenţi evit s se angajeze. Iar, mai trziu, sunt capabili s-şi asume funcţiile de conductori, n msura n care integritatea indiscutabil le permite s fac promisiuni care din partea altora ar fi lipsite de credibilitate.
• Urmeaz un aflux de indivizi animaţi de motivaţii diferite. Unii dintre ei aşteapt ajutor imediat sau poziţie de prim plan n societatea post-revoluţionar. Alţii se angajeaz doar atunci cnd a fost trecut pragul dincolo de care acţiunea ncepe s aib eficacitate.
Grupurile mari tind s-şi piard identitatea şi importanţa, individul fiind dornic s-şi orienteze comportamentul ntr-un grup de interes care i reprezint cel mai bine interesele. Orice grup de interes se poate transforma n grupul de presiune, cnd utilizeaz unilateral forţa comportamentelor indivizilor spre aparatul instituţionalizat (guvernamental) spre a face s reuşeasc aspiraţiile şi revendicrile sale. Interacţiunea individului cu socialul (sub diverse forme şi n diverse situaţii) formeaz atitudini şi modeleaz comportamentele politice. Schimbrile politice radicale nu determin restructurarea sistemului de valori individual ce impune resocializarea politic, n sensul adoptrii noilor norme şi comportamente.
Dup J.M. Strate ("The Sovereign as Protector: the Funcţional Priority of Defense", 1991) schimbrile structurilor de putere politic - mai ales cele care se produc rapid şi aduc elemente att de noi, nct par contradictorii şi bulversante - pot provoca manifestri agresive generate ca msur de protecţie psihic la modificrile ce vor fi impuse, firesc, de noile schimbri. Astfel, conflictul ntre grupurile umane genereaz energia fundamental necesar modificrilor comportamentale. Deoarece se accentueaz componenta afectiv, indivizii se identific cu liderul, care devine personificarea idealurilor comune (identificare infantil cu tatl conform teoriei freudiene) aversiunea se va rsfrnge spre exteriorul grupului, devenind ţinta ostilitţilor.
Dup H. Markuse ("The Cognitive Perspective n Social Psychology", 1985) individul este emoţional legat de grupul cruia aparţine, avnd conştiinţa c face parte din acesta. Percepţiile individuale se schimb deoarece indivizii grupului fac parte din acelaşi cmp cognitiv. Schimbrile radicale la nivelul sistemului politic, perioadele de criz social provoac sentimente de frustrare la un numr mare de persoane. Frustrarea fiind o condiţie necesar şi suficient a agresivitţii, energia psihic mobilizat n atingerea unui obiectiv (greu de atins) este inhibat şi se creeaz o stare de tensiune "instigare la agresivitate" care va suprima cauza frustrrii. Cum ncrctura agresiv, n general, nu poate fi defulat asupra agentului frustrant, deoarece individul dezvolt tendinţe de favorizare a propriului grup - denumit sociocentrism - va apare o deplasare a comportamentului agresiv spre alt ţint cu rol de "ţap ispşitor". Acestea vor fi out-puturile percepute ca vulnerabile şi "altfel" dect n-groupul de care subiecţii sunt legaţi emoţional.
6.3. ŢINTELE COMUNICRII POLITICE
Comunicarea politic nţeleas ca ansamblul mijloacelor prin care se urmreşte atragerea sau menţinerea fidelitţii publicului alegtor faţ de un "simbol" politic. ntreaga mas a cetţenilor cu drept de vot este vizat de toţi reprezentanţii politici, de unde putem concluziona: comunicarea politic are cel mai larg public dintre formele de comunicare similare.
Chiar dac se adreseaz majoritţii alegtorilor, omul politic nu şi poate permite s adopte mereu acelaşi mesaj, ci trebuie s-şi adapteze discursul politic, opernd cteva segmentri n cadrul marelui grup ţint pe care l vizeaz.
Este cu att mai necesar sensibilizarea acelor grupuri recunoscute pentru dezinteresul manifestat faţ de "politic", ceea ce l pune pe omul politic ntr-o situaţie dificil: pe de o parte trebuie satisfcuţi cei avizaţi de mesaje electorale, pe de alt parte trebuie nfrnt reticenţa celor care nclin s le resping, din suspiciune sistematic sau dezinteres total.
Exist, prin urmare o categorie de cetţeni care nu acord importanţ mesajului politic. ntr-o clasificare bipolar, cetţenii "pasivi" pot atinge pn la 90% din totalul electoratului, plasndu-i pe cei "activi" ntr-o minoritate aproape nesemnificativ.
Se pot distinge diverse grade de partizanat politic. Cea mai simpl dihotomie a electoratului, n funcţie de gradul de aderare la doctrina unui partid, ar putea fi: "convinşi", "ostili" şi "ezitanţi". O alt clasificare face deosebirea ntre "devotaţi", "distanţi" (ambii fac parte dintr-un "nucleu dur", unul favorabil, cellalt ostil), "nesiguri", "potenţiali" (care au o solid predispoziţie de a vota pe altcineva, dar pot fi cuceriţi), la care se adaug "ezitanţii absoluţi", care se abţin n general de la vot din cauza dubiului şi "neparticipanţii voluntari".
Adepţii abordrii populiste, potrivit creia scopul liderului politic este satisfacerea nevoilor celorlalţi, studiaz originile sociale şi psihologice ale necesitţilor care dau naştere unor aşteptri de la mass-media şi de la alte surse, aşteptri care aduc modele diferenţiate de expunere la mesajele politice. Un sondaj realizat n 1988 a vizat motivele pentru care alegtorii urmreau tribunele electorale televizate. n urma analizei datelor au fost identificate opt mobiluri de baz care pot corespunde celor 5 tipuri de aşteptare şi celor 5 roluri asumate de alegtorii supuşi campaniei.
 
Se poate constata c motivaţia de a-şi forma o prere pentru a vota este relativ izolat şi c se desprind dou categorii de atitudini:
• "observaţia general"
• "gustul pentru competiţie".
Un rol deosebit de important o au aşa-numiţii "FORMATORI DE OPINIE", dintre ei "notabilitatea" este doctorul, nvţtorul, preotul, etc. ntr-o societate care posed şi este structurat ierarhic, aceasta din urm are o influenţ deosebit - mulţi alegtori se decid n funcţie de ndemnurile sale. "PERSONALITATEA PILOT" "aparţine mai degrab lumii vedetelor de consum, fie din lumea cntecului sau a cinematografului, a literaturii sau a afacerilor, ea este o stea care va lumina candidatul su. "EXPERţII" sunt profesioniştii mass-media (ziarişti, specialişti n sondaje, consultanţi) care comenteaz evenimentele ncercnd s reflecteze opinia public sau s prevad evoluţia acesteia.
Dac influenţa notabilitţilor, a personalitţilor pilot şi a experţilor se exercit vertical, de sus n jos, influenţa ghidului de opinie este orizontal. El este aproape ca noi toţi. De obicei, este specialist ntr-un domeniu, este deosebit de sensibil la informaţiile care au legtur cu profesia sa, este ntotdeauna informat şi se expune ndeosebi la mass-media; are numeroase contacte interpersonale cu cei crora le este ghid, dar şi cu alţi lideri de opinie. El aparţine aceluiaşi grup ca şi cei pe care i influenţeaz, iar acest grup se recunoaşte n el nsuşi, el reprezint oglindirea grupului, i mprtşeşte normele şi valorile. Astfel, el ajut membrii unei colectivitţi s se regseasc, s se desprind de masa anonim. Ghidul de opinie joac şi rolul de intermediar ntre mass-media şi grup, precum şi unul de ntrire mai degrab dect de schimbare a opiniilor grupului.
n cazul categoriilor de public delimitate, campania trebuie s decid ntre a se adresa tuturor sau numai unora. Se va alege dintre strategiile nediferenţiate (este vizat totalitatea consumatorilor potenţiali, fr deosebire, cu acelaşi mesaj), diferenţiat (adoptarea pentru fiecare segment izolat a unei strategii politice diferite de cea adoptat pentru celelalte categorii) sau concentrat (mobilizarea ntregului effort pentru una sau dou categorii ori segmente de alegtori potenţiali).
Dac exist mijloacele necesare vor fi cumulate strategiile nediferenţiate - cu ajutorul mass-mediei care se adreseaz tuturor, al afişelor şi manifestrilor politice - şi cele diferenţiate, cu ajutorul mass-mediei care permite fixarea ţintelor: curierul personalizat, reviste de specialitate. Iar abilitatea suprem va consta n cumularea celor dou strategii pe acelaşi suport cu scopul de a sensibiliza publicul cu aceeaşi tem, n acelaşi timp n totalitate şi n parte.
Etimologic, termenul "AFIŞ" presupune existenţa unei nştiinţri, de obicei imprimat, expus public, prin care se anunţ ceva, prin care se dau informaţii n legtur cu viaţa politic şi cultural. Afişul poate fi considerat şi un gen de art grafic cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclam, de instructaj, etc.
Pentru ca un afiş s aib succes trebuie s fie conceput ţinndu-se cont de gustul, preferinţele clasei creia se adreseaz; şi cum masa electoratului nu este omogen, creatorii unui afiş vor fi tentaţi s-şi valorifice potenţialul imaginativ, cunoştinţele legate de impactul afişului la public, realiznd o "medie" a electoratului n funcţie de vrst, sex, profesie, experienţ profesional, culoare politic, etc. Astfel, afişul electoral nu trebuie s fie ceva comun, s ias din tiparele unui afiş obişnuit (care doar informeaz despre un anume eveniment), trebuie ca prin mesajul pe care l transmite s conving, practic, s influenţeze opinia alegtorului.
Trebuie ţinut cont de faptul c electoratul, cel direct interesat de afişele electorale, nu percepe un afiş ca atare, ci prin acest proces de percepţie el extrage şi prelucreaz informaţiile transmise. Ca n fiecare proces de percepţie contactul cu un afiş electoral se face n patru faze: detecţia - este sesizat, conştientizat prezenţa afişului; discriminarea - afişul este desprins de fond, fcndu-se astfel remarcat; identificarea - asamblarea tuturor informaţiilor ntr-un tot unitar; interpretarea - momentul n care se stabileşte semnificaţia afişului.
Este bine cunoscut faptul c amplasarea afişelor nu trebuie s fie aleatoare, ele vor fi prezentate n locuri aglomerate, cu trafic intens, la o nlţime de 160-180 cm - nlţimea la care ele sunt aşezate poate creşte n funcţie de dimensiunea afişului - cele care au dimensiuni mai mari de 2/2 m sunt amplasate la nlţimi mai mari de 2 m.
De asemenea, un rol deosebit l reprezint unghiul de privire, practic poziţia unui afiş, n funcţie de cea a subiecţilor, pentru c ele trebuie descoperite cu uşurinţ n cmpul vizual.
Un factor important n perceperea şi fixarea afişului politic este contrastul formal - formele spaţiale care prezint n structura lor obiectiv contraste evidente stimuleaz puternic atenţia şi pot pune n mişcare procesul perceptiv. Contrastele formale pot fi: simultane şi succesive de lumin şi culoare. Cel simultan se poate realiza fie ntre reclam şi fondul spaţial general pe care se gseşte, fie ntre forma şi fondul propriu structurii reclamei. Un contrast simultan semnificativ pentru eficacitatea reclamei apare n legtur cu mişcarea privirii. n mod normal citirea unui text se efectueaz mişcnd privirea de la stnga spre dreapta. Dac o reclam este n aşa fel conceput n pagin nct schimb direcţia normal a privirii, determinndu-i o orientare vertical, ea şi-a asigurat posibilitatea declanşrii atenţiei. Cnd pe o pagin plin de inserate o reclam ocup n lungime vertical ntreaga pagin iar pe orizontal abia 1/7 sau 1/8, ea domin ntreaga pagin. Iar cnd contrastul intern al acestui tip de reclam (dintre forma şi fondul propriu) este puternic, se poate obţine un efect aproape tot aşa de mare ca şi atunci cnd s-ar folosi ntreaga pagin.
Contrastul intern al reclamei (dintre fond şi form) se realizeaz mai ales cu ajutorul culorilor. Contrastele de culoare evidente şi cu o pronunţat valoare atenţional sunt:
 

1 O importanţ deosebit pentru reclama vizual - afiş - o are acţiunea de la distanţ a culorilor contrastante, astfel combinaţiile n ordine descresctoare sunt - de la cea mai bun pn la cea mai slab.
 
n general, scrisul de culoare ntunecat ce apare pe fondul deschis (sau alb) creeaz o posibilitate de percepere mult mai mare dect gruparea lor invers.
Hollingworth, ţinnd seam de direcţia obişnuit a cititului, e de prere c latura stng a unei suprafeţe plane este cea mai potrivit pentru afişe electorale, n vreme ce n ziare locul cel mai bun l formeaz spaţiile laterale - partea stng la paginile din stnga şi latura dreapt la paginile din dreapta.
n categoria procedeelor intrinsece, pe care le poate utiliza creatorul de afiş electoral, cu scopul de a menţine interesul, menţionm:
Noutatea - o situaţie nou are o not de necunoscut, ce poate actualiza nu numai un interes n legtur cu situaţia ca atare, ci deşteapt şi tendinţa general a curiozitţii. Pentru a da reclamei un caracter de noutate şi neobişnuit se folosesc, de pild, telegramele - care este asociat fie cu o veste neobişnuit fie cu evenimente de o importanţ colectiv sau individual deosebit. Reclama mai poate mbrca uneori şi forma scrisorilor particulare - fr menţiunea firmei - pentru a asigura citire conţinutului ei.
Noutatea nu reprezint scopul publicitţii ci numai mijlocul de prezentare al unui produs comercial; dac se uit acest lucru, reclama poate interesa prin noutatea formei sau a organizrii ei interne, n timp ce interesul pentru obiectul prezentat trece pe locul 2.
Aspectul cromatic - orice culoare are o anumit tonalitate afectiv datorit: factorilor fiziologici senzoriali, asociaţiilor pe care le realizeaz.
Roşul şi portocaliul sunt considerate culori activante şi adeseori iritante. Verdele şi albastru sunt culorile liniştei, pasivitţii, calmului. Roşul excit, albastrul inhib. Care sunt culorile care atrag atenţia?
Experiment: preferinţa pentru culori

 
Wissler a studiat preferinţa pentru culori la ambele sexe:
 
Gravura şi ilustraţia - Gale ajunge la concluzia c mrimea şi intensitatea atenţiei ndreptat spre reclame a fost nti n legtur cu cuvintele directe (ce descriu obiectul reclamei), apoi cu imaginile directe şi indirecte şi, n al treilea rnd cu cuvintele indirecte (care nu erau n conexiune cu obiectul reclamei).
Repetnd acest experiment observ c:
• valoarea cuvintelor directe creşte
• valoarea tuturor imaginilor descreşte
• valoarea cuvintelor indirecte rmne staţionar.
Constat c femeile au fost atrase mai mult dect brbaţii de gravuri şi de caracterul indirect al cuvintelor şi imaginilor.
Dac ncercm o comparaţie ntre eficacitatea practic a factorilor capabili s stimuleze voluntar şi involuntar atenţia, constatm c cei dinti au o prioritate faţ de cei din urm. Strong, n urma a dou experimente constat c valoarea atenţional a factorilor care stimuleaz voluntar atenţia este mult mai mare dect a celorlalţi involuntari. Konig consider c reclamele cu o capacitate excitativ medie, sau chiar redus au un impact mai mare uneori datorit factorilor intrinseci, care ajut la rapida lor ntiprire.
Reclamele pot fi structurate n diverse mrimi, legtura configuraţional a datelor ei interne poate fi "tare" sau "slab", poate avea la baz unul sau altul dintre stimuli, ns determinantele caracteristice ale configuraţiei trebuie s fie prezente pentru ca s existe posibilitatea unei bune engramri. Rolul deosebit al dispoziţiei personale n perceperea reclamelor l relev K. Marbe - dac procesul perceptiv se desfşoar n condiţii optime, reclama are şansa s provoace, prin mecanisme centrale, reacţia de aderare la produsul promovat.
Configuraţia obiectiv a reclamei, organizat n funcţie de aceste principii generale, se realizeaz prin unificarea elementelor formei şi a conţinutului interior. Unitatea astfel alctuit are o valoare nu numai perceptiv ci şi afectiv şi reprezentativ. Unitatea n forma reclamei se realizeaz prin armonia, proporţia, simetria, calitatea şi cantitatea liniilor şi prin valorile calitative ale nuanţelor cromatice şi acromatice.
Ce simbolizeaz linia ca element constitutiv al formei?
• Linia dreapt fin-cenuşie exprim delicateţe, cea fin neagr precizie, iar cea plin soliditate.
• Linia vertical simbolizeaz graţia, simplitatea şi uneori tria.
• Uşurinţa, repausul, liniştea se exprim prin linia orizontal
• Efortul, activitatea, mişcarea prin linia diagonal-oblic.
• Linia curb e uneori mai plcut dect cea dreapt; ea exprim uşurinţa şi mngierea, simboliznd mişcri similare celor executate de membre.
• Liniile nchise - triunghiul, patrulaterul - exprim calitţi deosebite: triunghiul reprezint vioiciunea şi e recomandabil n reclama luminoas, a buturilor alcoolice şi a produselor muzicale. Ptratul, mbinare ntre vertical şi orizontal, d impresia atotputerniciei şi soliditţii. Dintre patrulatere cel ce reprezint "linia de aur" - raportul 3:5 - a lui Zeising-Fechner are o valoare deosebit datorit impresiei plcute pe care o las.
Aceste aspecte calitative ale formei - n funcţie de linii - se ntregesc cu tonalitţile afective ale nuanţelor acromatice şi cromatice. Albul exprim senintate, puritate, veselie; cenuşiul simbolizeaz sobrul, delicatul, subtilul şi liniştea; negrul e "culoarea" melancoliei, depresiei, ns n combinaţie cu alte culori exprim concentrare şi trie. Nuanţele cromatice se mpart dpdv. al tonalitţii lor afective n: active-iritante - roşul, portocaliul, galbenul şi purpuriul - şi calmante - verdele, albastrul, indigo-ul şi violetul.
Valoarea reprezentativ - reclama trebuie s se apropie ct mai mult posibil de calitţile şi atmosfera general a obiectului real. Pentru aceasta e nevoie s se ţin seama de valoarea perceptiv şi afectiv a elementelor sale formale. Cu diagonale şi cu roşu sau galben nu se poate reda impresia de repaus şi linişte, dup cum nu e cu putinţ ca prin orizontale şi albastru s se creeze o atmosfer de efort şi activitate.
Se cere ca frazele reclamei s fie scurte şi semnificative, iar cuvintele s posede o tonalitate fonic. Cnd literele cuvintelor sunt bine nuanţate şi desprţite ele se citesc cu uşurinţ.
R. W. Schulte stabileşte, pe baz experimental, o scar a culorilor, mprţit n cinci clase, n care se cuprind o mulţime de nuanţe cromatice dup valoarea lor perceptiv şi aperceptiv.
 
Ilustraţia şi gravura, ce nsoţesc textul şi ating scopul numai atunci cnd sunt pozitive şi nu activeaz complexe dezagreabile sau sugestii negative.
n general, n reclam trebuie s se realizeze:
• Configurarea tuturor elementelor constitutive n jurul unui punct focal. n cazul obiectelor cunoscute, numele acestora ocup centrul, iar n alte cazuri dorinţa pe care e n stare s o satisfac obiectul e n centrul cmpului vizual - celelalte elemente fiind subordonate acestora. Intensitatea şi mrimea caracterelor tipografice ca şi saturaţia culorilor utilizate trebuie s mearg descrescnd de la centru spre periferie.
• Configurarea tuturor factorilor constitutivi ai fondului şi formei n vederea creierii unui efect unic.
Procesul de analiz cognitiv al afişului electoral. Nu este indiferent dac n afişul electoral se aşeaz mai nti partidul, candidatul su sau trebuinţa pe care e capabil s-o satisfac acest candidat.
Konig prezint succesiunea optim a elementelor:
Ilustraţia şi (sau) cuvntul semnificativ;
Textul reclamei (candidatul);
Partidul.
Aceast ordine şi are explicaţia n tendinţa Eului de a actualiza odat cu apariţia unei trebuinţe sau dorinţe şi dispoziţiile cognitive ale situaţiilor care au satisfcut-o sau ar fi n stare s-o fac. Dac odat cu actualizarea dorinţei apare şi numele candidatului capabil s-o satisfac, organismul "caut" acţiunea de a ajunge n posesia obiectului, n vreme ce apariţia ntmpltoare a obiectului nu are capacitatea de a crea cu necesitate o dorinţ.
PROCESUL DE ENGRAMARE - eficienţa n timp a campaniei prin afiş electoral e n funcţie de legile memoriei. Reţinerea şi reproducerea depind de intensitatea, recenţa şi frecvenţa cu care a survenit stimulul perceptiv.
Ritmul uşureaz cu 40-50 % nvţarea unui text.
nti un afiş se trece cu vederea, a 2-a oar se remarc dar nu se citeşte, a 3-a oar se citeşte dar nu se gndeşte asupra lui, a 4-a oar se reflect puţin asupra faptului, a 5-a oar se vorbeşte despre el cu prietenii, a 6-a oar apare gndul de a face o ncercare, iar a 7-a oar se ia hotrrea: apropiere sau respingere.
Persoanele şi faţa uman se memoreaz mai uşor dect obiectele; obiectele mai uşor dect acţiunile; forma se recunoaşte cu mai mult uşurinţ dect culoarea, iar culoarea este evocat mai fidel dect numerele.
Modificrile din structura unei afiş electoral trebuie s fie de aşa natur nct s nu schimbe cu nimic unitatea teleologic a acesteia.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica