referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Negocierea si diferente culturale

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Germanii. Stilul de negociere german aratã cu totul diferit. În special pregãtirea pentru negocieri a germanilor este absolut superbã. Negociatorul german identificã înÅ£elegerea pe care sperã sã o facã. El identificã forma exactã a acelei înÅ£elegeri. Identificã problemele care considerã cã ar trebui sã fie cuprinse în negociere...

Varianta Printabila 


1 Negocierea şi diferenţe culturale

Oameni din ţri diferite se deosebesc prin valori, atitudini şi experienţ. Ei au forţe şi slbiciuni diferite unii faţ de ceilalţi.
Dup prerea mea un negociator competent trebuie s şi creeze un stil potrivit propriilor sale forţe - inclusiv celor caracteristice culturii din care provine. El nu ar trebui s ncerce s urmeze stilul unei alte culturi, nu ar trebui s urmeze un stil n care alţi oameni au forţe pe care el nu le are, un stil care va duce la evidenţierea slbiciunilor lui naturale, mai degrab dect la evidenţierea forţelor lui.
El trebuie s devin conştient de forţele lui şi s şi exerseze priceperea n a le exploata.
Trebuie, de asemenea, s fie conştient c alţi oameni lucreaz altfel. Este important a le respecta modul de lucru diferit fr a fi servil n faţa lor. De exemplu, un detaliu despre modul n care arabii comunic unii cu ceilalţi este faptul c la ei contactul fizic este diferit de cel al locuitorilor Europei de Vest: o unire a degetelor, sau chiar contact facial. Dar, negociatorii arabi sunt ncreztori faţ de occidentalii care adopt aceste gesturi. Ei respect cealalt parte atunci cnd aceasta, respectnd tradiţiile arabe, şi pstreaz propriile politeţuri.
Diferenţele dintre culturile naţionale nu numai c influenţeaz acest comportament de suprafaţ, dar condiţioneaz totodat valorile fundamentale deţinute de negociatori. Fiecare persoan aduce la masa de negocieri anumite presupuneri de care, deşi adnc nrdcinate, e posibil s nu fie conştient.
n ceea ce urmeaz ncercm s scoatem la iveal unele dintre aceste presupuneri şi practici fundamentale. Una dintre cele mai semnificative distincţii se poate face ntre concepţii despre negociere ale americanilor şi ale europenilor.
Americanii. Stilul de negociere american este probabil cel mai influent din lume. Este stilul care domin literatura şi pe care mulţi oameni ncearc s-l copieze. Este caracterizat nainte de toate de personalitţi debordante care transmit instantaneu sinceritate şi cldur, personalitţi care sunt ncreztoare şi sigure pe ele şi care au uşurinţa de a trece imediat la o conversaţie exuberant. Negociatorul intr n camera de negocieri ncreztor şi vorbind afirmativ.
n cadrul culturii americane respectul este asociat succesului economic. Exist o tradiţie bine definit: "wheeler-dealing", care se refer la preocuparea de a obţine simbolurile succesului material.
Negociatorul american, ncepnd negocierile cu entuziasm, apreciaz aceast atitudine de urmrire a cştigului economic. Forţele lui sunt mari n special n fazele de tocmeal ale negocierii. El se mişc natural cu rapiditate n aceste faze ale negocierii. Modul n care el "joac" presupune c şi alţi negociatori ar trebui s fie guvernaţi de aceleaşi reguli. i admir pe cei care sunt experţi n a se descurca n procesul de tocmeal şi pe cei care joac dup aceleaşi reguli ca şi el. El nsuşi este expert n a folosi anumite tactici pentru obţinerea de avantaje şi se aşteapt ca şi ceilalţi s aib acelaşi profesionalism.
Cu acest tip de atitudine, concentrat pe procesul de tocmeal, negociatorul american este interesat de "pachete". Un vnztor se aşteapt ca cel ce cumpr s fie capabil s fac un bilanţ al pachetului pe care l solicit; pe de alt parte, cumprtorul se aşteapt ca vnztorul s ofere un pachet clar. Şi folosesc intenţionat cuvntul "pachet", deoarece cuprinde ceva despre ideea de produs şi ceva mai mult despre forma n care acest produs este prezentat.
Sunt deci patru caracteristici pe care le-am identificat n legtur cu abordarea negociatorului american:
• exuberanţ;
• profesionalism;
• abilitate de a se tocmi;
• interes pentru pachete.
Parţial, aceste caracteristici pot fi descoperite n istoria american, la pionierii care cutau o nou form de a tri, riscnd enorm prin lrgirea frontierelor, fiind serios influenţaţi de instinctele comerciale ale locuitorilor evrei.
Germanii. Stilul de negociere german arat cu totul diferit. n special pregtirea pentru negocieri a germanilor este absolut superb. Negociatorul german identific nţelegerea pe care sper s o fac. El identific forma exact a acelei nţelegeri. Identific problemele care consider c ar trebui s fie cuprinse n negociere. Apoi pregteşte o ofert rezonabil acoperind cu grij fiecare chestiune a nţelegerii.
n timpul negocierii, el va arta elementele şi oferta clar, ferm şi afirmativ. Nu este deschis compromisului n mod semnificativ. Tiparul negocierii este surprinztor de asemntor cu anumite interpretri ale caracterului german: direct, sistematic, bine pregtit, inflexibil şi nedispus s fac compromisuri.
Este un stil de negociere foarte puternic atunci cnd este practicat de negociatori pricepuţi. Forţele lui ies la iveal n special n faza de ofert a negocierii. Odat enunţate, ofertele par s capete un grad de sfinţenie, aşa c partea de tocmeal este micşorat.
Cum se poate face faţ? Din punct de vedere al procedurii este de preferat ca cealalt parte s se asigure ca explorarea şi declaraţiile proprii s aib loc n faza premergtoare naintrii acestor oferte. Ei pot astfel s-şi prezinte perspectivele, dar trebuie s fac acest lucru tranşant, avnd n vedere c negociatorului german este att de bun la a se pregti şi se mişc cu atta naturaleţe şi vitez n faza de ofertare.
Francezii. Negociatorii francezi sunt recunoscuţi pentru trei caracteristici principale n nţelegerile internaţionale: mult fermitate, insistenţa de a folosi limba francez la negocieri şi un stil de negociere fr doar şi poate lateral. Adic, prefer s fac o nţelegere schiţat, apoi o nţelegere de principiu, apoi s stabileasc titulatura, şi aşa mai departe, acoperind pe rnd ntreaga lrgime a nţelegerii; aceasta contrastnd cu modul de abordare pas cu pas al americanilor. Şi, la fel ca de Gaule, ei au o mare capacitate de a cştiga spunnd „non".
Englezii. Sunt vzuţi de celelalte naţionalitţi ca fiind:
• amatori, spre deosebire de profesionaliştii americani;
• mai degrab prost pregtiţi dect bine pregtiţi;
• drguţi, prietenoşi, sociabili, agreabili;
• flexibili şi receptivi la iniţiative.
Nord europeni. Nord europeanul abordeaz negocierile mult mai tcut dect americanii sau germanii. Exist o anumit reticenţ n modul n care se implic din punct de vedere social la nceputul negocierilor. Este tcut, vorbeşte ncet şi poate fi cu uşurinţ copleşit n aceast faz.
Este foarte deschis n declaraţiile pe care le face şi este dispus s ajute imediat cealalt parte s obţin informaţii despre poziţia pe care o adopt. Este totodat foarte bun n a recunoaşte posibilitţile creative şi n a ajunge la decizii creative.
Finlandezii şi norvegienii se ncadreaz n acest tipar; suedezii se ncadreaz şi ei dar sunt influenţaţi ntr-un mai mare grad de americani şi de birocraţia suedez. Danezii tind s aib un stil scandinav şi unul german.
Motivele ce stau la baza acestor caracteristici, n orice caz pentru ţrile scandinave, nu sunt greu de nţeles: morala creştin, stabilitatea politic, economiile bazate pn nu de mult n principal pe agricultur şi pescuit. Forţa nord-europeanului st n francheţea lui şi n deschiderea pe care o are n fazele de explorare ale negocierii, care i determin abilitţile creative din faza urmtoare. Nu se plaseaz pe acelaşi nivel cu americanii şi germanii n ceea ce priveşte abilitatea de a face oferte, nici cu americanii n privinţa capacitţii de a se tocmi, dar poate fi ncpţnat.
Pentru a-l putea influenţa, aşteptaţi-v ca el s exploreze, s fie flexibil şi creativ.
Mediteranienii. Cultura mediteranian este n primul rnd mai clduroas. Saluturile şi aspectele sociale degaj cldur, sunt utilizate cu exuberanţ posturile şi gesturile. Este dificil a fixa discuţiile la nivelul anumitor nţelegeri sau la nivelul anumitor faze de negociere.
n unele regiuni, anumite nţelegeri trebuie s fie „unse", aceast problem a „ungerii" este o tem central n culturile anumitor ţri mediteraneene. Este privit ca o practic normal şi nu are caracterul repulsiv (ca pentru nord-europeni) de „mit".
Abordarea negocierii n aceste culturi trebuie s reţin tipurile de educaţie pe care le-am deosebit; şi, totodat, s ţin seama de nevoia de a „unge". Cum nici o companie occidental respectabil nu doreşte s fie asociat cu ideea de mit, este necesar ca aceasta s-şi asigure o agenţie local şi s aib grij ca acea agenţie s se poat descurca cu „ungerea".
Comuniştii. Abordarea comunist este n mod obişnuit una birocratic, uneori cu tonuri politice. Aspectul birocratic duce la un grup de oameni care sunt implicaţi n negociere. Ei au obligaţii faţ de bugete, proceduri şi obiective care n mod normal ar fi necunoscute negociatorului care provine dintr-o alt cultur şi a cror semnificaţie este greu de apreciat de ctre negociator.
Metodele, la fel ca şi ţelurile sunt birocratice. Trebuie urmate protocoalele, sistemele, regulile şi procedurile birocratice.
n unele ţri comuniste acest lucru este impus de ctre sistemul politic n care nu este neobişnuit ca n echipa de negociere s aib un reprezentant care s verifice conformitatea şi performanţele celorlalţi membri ai echipei. Nu este de dispreţuit nici cazul n care comunitatea, n forma statului, şi asum responsabilitatea problemelor economice. n plus, interesele membrilor comunitţii - muncitori de rnd - cer ca performanţele celor care pot influenţa succesul economic s fie verificate.
n aceast situaţie negociatorii au o preocupare de securitate necunoscut celor din societatea vestic. Abilitatea lor de a-şi pstra slujbele depinde de succesul pe care l au de la o negociere la alta, de rapoartele fcute pe baza acestor negocieri, pe natura, forma şi forţa comportamentului lor n timpul negocierilor.
Cum se poate face faţ? Anticipaţi:
• trafic preliminar dificil, probabil incluznd anumite specificaţii;
• schimbri de form dup ce nţelegerea ncepe s fie discutat;
• eforturi puternice de a reduce treptat preţurile care le-au fost oferite (un proces de reducere a preţurilor este diferit de „tocmeal";
• utilizarea dispozitivelor birocratice cum ar fi falsificarea proceselor verbale ale unei ntlniri;
• achitri de datorii detaliat prezentate n scris şi nevoia de a continua negocierile pentru proiectarea acestor achitri;
• nevoia de a avea semnturile tuturor celor care au participat ntr-un fel sau altul la negociere - şi de obicei cel puţin una n plus.
Orientul mijlociu. Negociatorul din Orientul Mijlociu vine dintr-o tradiţie a deşertului - o tradiţie tribal n care comunitţile sunt apropiate şi compacte, o tradiţie n care ospitalitatea este forţa care guverneaz. Timpul este neesenţial: ncrederea este important, iar vizitatorul trebuie s cştige aceast ncredere. Profetul Mohamed a fost rzboinic şi contra-atacul este mai respectat dect compromisul.
Consecvenţa tiparului negocierii pune accent pe primele faze ale negocierii. Aspectele sociale - o form extins a crerii de climat / spargerii gheţei - dureaz foarte mult. n timpul fazei dominante „sociale" unele aspecte ocazionale ale explorrii intr n discuţie - deşi uneori incident. Din aceast discuţie vast, social şi uşor comercial poate aprea respectul reciproc şi pot ieşi la iveal relaţii acceptabile de posibilitţi comerciale. Apoi, dintr-odat nţelegerile pot fi ncheiate.
Dar, nainte de aceasta fiţi pregtiţi pentru ntrzieri şi ntreruperi. Uşa st tot timpul deschis şi chiar cnd negocierile au atins un punct critic, o a treia persoan le poate ntrerupe venind s discute o cu totul alt problem. Binenţeles c va fi binevenit şi ntmpinat n cea mai bun tradiţie arab.
Negociatorul european lipsit de experienţ se poate dezechilibra n urma acestei pierderi a terenului cştigat. El trebuie s-şi dezvolte capacitatea de a se adapta la acest tipar, de a accepta lipsa relativ a importanţei timpului şi de a fi capabil, la un moment dat, s conduc discuţia napoi şi s recştige teren.
Tiparul este deci unul care pune accent pe formarea climatului şi pe faza de explorare despre care am discutat n procesul de negociere. n mod eficient, acest tipar tradiţional oriental poate mpiedica serios fazele de ofertare şi de tocmeal n drumul ctre o nţelegere.
Tiparul tradiţional a fost n unele puncte nlocuit de revoluţia petrolier, cu tot mai mulţi arabi fiind expuşi tiparelor americane de educaţie şi influenţ şi prelund abordarea american bazat pe ofert şi tocmeal.
Indienii. Indienilor le place s se tocmeasc - o tocmeal tipic pieţei - şi se simt privaţi dac negocierile nu includ un ritual potrivit de tocmeal.
Chinezii. Negociatorul chinez se distinge prin: preocuparea pentru „faţad", specializare, suspiciune faţ de occidentali. Problema „faţadei" este cea mai important. Negociatorul chinez trebuie s fie vzut negociind cu o persoan care are o poziţie cheie şi autoritar, o persoan a crei carte de vizit directorial este prezentat elegant, o persoan care are o maşin scump şi şofer mbrcat ntr-o uniform corespunztoare. El nu trebuie s fie forţat s piard din imagine prin a fi nevoit s-şi retrag spusele ferme din timpul negocierilor, iar noi nu ne putem menţine faţada impuntoare n cazul n care retragem o afirmaţie ferm pe care am fcut-o. nţelegerea final trebuie s i permit s şi menţin - sau de preferat s-şi mbuntţeasc - imaginea perceput de ctre cunoştinţele lui.
Specializarea nseamn c la negociere vor fi nenumraţi experţi - expertul tehnic, financiar, expertul de distribuţie şi alţi trei experţi. Acest lucru duce inevitabil la negocieri tergiversate, fiecare expert stabilindu-şi şi pzindu-şi faţada n timpul negocierilor; şi cunosc un explorator care aloc o zi uman ca timp de negociere pentru fiecare 10.000 lire pe care sper s-i fac din afacere.
E o regul util. nseamn, de exemplu, c pentru a negocia o afacere de 100.000 lire sunt desemnaţi doi oameni pe o perioad de o sptmn, sau o echip de cinci oameni pe o perioad de o lun pentru o afacere de 1.000.000 lire.
Chinezii sunt suspicioşi cu occidentalii. Le displac n special ncercrile occidentalilor de a-i conduce spre discuţii politice. Chinezii accept mai bine interesul pentru familiile lor. Un cadou pentru fiu (un mic dar n care a fost pus un gnd, nimic ostentativ) este preţios, n contrast cu un prnz de afaceri luxos, care este inutil.
Orice cultur are o abordare diferit şi analiznd o serie de culturi, am identificat o serie de modalitţi diferite de a aborda negocierea.
Sugerm ca negociatorii din fiecare cultur s şi dezvolte forţele naturale, mai degrab dect s adopte abordri care le vor evidenţia inevitabil slbiciunile.
Cnd ntlnesc alt cultur, ei ar trebui s respecte şi s promoveze (fr a fi subiectivi) obiceiurile de negociere ale acelei culturi.
NEGOCIERI INTERNAŢIONALE - PARTICULARITŢI NAŢIONALE ALE NEGOCIATORILOR
 

TIPURI DE NEGOCIATORI ŞI MODALITŢI DE ABORDARE A ACESTORA
(n relaţiile comerciale)
 


NEGOCIERI INTERNAŢIONALE - TIPOLOGIA NEGOCIATORILOR
 

Un mic studiu experimental ntreprins (R.Rşcanu, 1995) ntre subiecţii angajaţi n diplomaţie, negocieri din ţara noastr, ne arat un apetit deosebit pentru interrelaţia uman n cadrul colectivelor umane specifice pentru misiuni diplomatice. n momentul scrierii calitţilor necesare n munca de diplomat, subiecţii au clasificat trsturile necesare acestei deosebit de solicitante activitţi ca fiind extrem de complexe şi ntr-o dinamic specific. Pe primul plan au aşezat nevoia de informare cu seriozitate asupra problemelor complexe din ţara respectiv, apoi necesitatea staturii unui set de relaţii, de schimburi de idei ntre diplomaţi; "deschiderea" spre problematica socio-cultural a zonei n care se desfşoar activitatea dar şi a ţrii din care provine diplomatul respectiv, rolul de "negociator" al diplomatului care s dovedeasc fermitate dar şi flexibilitate, adecvat la problemele diplomaţiei, capacitatea de a lua decizii profunde, bine gndite, respectarea şi motivarea unor conduite de loialitate faţ de ţar, spirit constructiv şi non conflictogen n relaţiile din micro-colectivitateta n care şi desfşoar activitatea, tact psihologic n toate ocaziile, rbdare, toleranţ şi n ansamblu capacitţi pentru o bun cooperare.
5.7. PSIHOLOGIE ŞI DIPLOMAŢIE: PERSPECTIVE ACTUALE
De regul, psihologii s-au enumerat printre umanitariştii, att ca formaţie ştiinţific dar şi eforturi pe linia unor "cştiguri" n plan psihocomportamental.
n mod direct, mai rar, dar de cele mai multe ori n manier indirect practicienii-psihologi au gsit soluţii şi au rezolvat dificile probleme concrete - de cele mai diferite tipuri. Cei care şi-au dublat permanent abilitţile datorit "cştigurilor" ştiinţelor de graniţ s-au impus n domenii dintre cele mai delicate - de la neuropsihologie pn la diplomaţie.
n istoria diplomaţiei ca practic, activitate, ca art ori ca ştiinţ, nu sunt menţionate n mod expres nume de mari psihologi ori sociologi care s fi influenţat sau s fi contribuit efectiv la statuarea unei decizii la nivel de stat, naţiune, la nivel internaţional. Cu toate acestea, acei lideri care au dispus de cunoştinţe solide de psihologie politic, de psihologie social, ori de psihologia comunicrii au fost feriţi de grave greşeli, de erori cu implicaţii nefaste asupra umanitţii. Perceperea şi nţelegerea unui minimum de cunoştinţe - informaţii de psihologie la nivelul diplomaţiei pare n prezent un fenomen implicat n formarea celor din domeniu, dar nu trebuie uitat c doar comprehensibilitatea psihosocial nu este suficient. Negociatorii, diplomaţii se preselecteaz şi selecteaz datorit unui set de deprinderi, de atitudini, de motivaţia intrinsec raportat la acest domeniu - şi se formeaz cu multe eforturi personale de filtrare n conduit, n gndire, n decizii, n acte voluntare etc.
Negocierile şi diplomaţia au evoluat de la simple rezolvri practice de probleme avnd drept beneficiari eroi anonimi care se pierd n negura timpurilor pn la sofisticate ncadrri epistemiologice n prezent.
Observarea comun care se impune este c negocierea nrudit cu diplomaţia (teoretic şi practic) au deprins şi au impus oamenilor "exerciţiul rbdrii", "tactica de a nvinge cu armele adversarului", cu "balanţa puterii", cu "influenţe voalate" etc. Ambele (diplomaţia şi negocierea) de fapt presupun tactici şi strategii care pot influenţa nu doar domeniul politic internaţional ci prin politica extern (cu negocieri ample de baz) pot modifica n timp chiar soarta umanitţii.
n secolul 20, n jurul anului 1956 diplomatul suedez Dag Hammarskjold introducea ntr-un dicţionar politic termenul de "diplomaţie preventiv", gndind probabil (dup sfrşitul celui de al doilea rzboi mondial) c ar fi cazul ca statele, ca naţiunile, omenirea s previn conflictele şi nu s aştepte apariţia unor nenţelegeri chiar minore pentru a declanşa rzboaie. Poate c n perioada "Rzboiului Rece", poate c şi n prezent cnd unele transformri sociopolitice pot influenţa decizii şi tratative paşnice, psihologii şi sociologii pot s schimbe şi s influenţeze (n bine?) conduite, atitudini individuale, decizii etc.
Conceptul de "diplomaţie preventiv" s-ar putea spune c pentru mult timp şi pentru multe persoane a rmas un simplu termen ntr-un dicţionar. Aceasta ntruct multe conflicte s-au agravat, nu au fost escaladate multe agresiuni ntre state, ntre naţiuni, iar "balanţa puterii" ntre marile superputeri nu a nsemnat un echilibru securizant de forţe din moment ce rzboaie precum cel din Suez, Liban, Vietnam, Nigeria, Afganistan, Iran nu au fost n nici un plan cştigate pentru omenire, ori pentru politica secolului nostru.
Cooperarea şi conflictele nu sunt studiate doar n cazul diplomaţiei ori a psihologiei politice, ele sunt noţiuni de baz n orice sistem psihologic.
De aceea, apare cu mult mai curios n prezent faptul c situaţiile anormale din politic, neavnd de cele mai multe ori explicaţii "la vedere", nu beneficiaz de studii şi de aportul psihosocial al experţilor n domeniu, ele degenereaz n rzboaie denumite "noi conflicte" precum cel din Balcani din fosta Iugoslavie, ori cel din zona Marilor Lacuri din Africa.
Chiar dac epoca "rzboiul rece" s-a sfrşit şi marile puteri percep prezentul ca o destindere, ca o relaxare necesar mutual, asistm unor forme noi şi sofisticate de percepere a democraţiei, a sistemelor şi normelor de raportare ntre state. n acelaşi sens, se descriu influenţe pn la degenerarea n rzboaie a conflictelor datorate nţelegerii nenuanţate a religiilor, a culturilor care creeaz identitţi interne de tip transcultural (ex. Nigeria).

1 De aceea, au şi aprut "soli" ai diverselor state şi naţiuni care sub drapelul "ajutoarelor umanitariste" nu pot stinge nemulţumirile naţionale (interne), n aria respectiv iscndu-se de multe ori noi conflicte, de data aceasta internaţionale, ieşind la iveal violenţe difuze, dar perceptibile, de multe ori fireşti pentru anumite contexte psiho-socio-culturale şi spirituale.
Chiar dac nu este meritul exclusiv şi efectiv al psihologilor şi sociologilor, specialiştii ncepnd cu anii 1990 (cnd Rzboiul Rece a luat sfrşit) au artat c nmulţirea formelor de democraţie n state cu tradiţii şi culturi diferite, ca şi formele de economie de piaţ care pot genera global efecte pozitive pentru sistemul internaţional. n acelaşi timp mult discutat şi disputata globalizare pare s fi contribuit mai degrab la mobilizarea n alt plan n macro religioas (de exemplu a musulmanilor) şi la accentuarea exagerat a unor identitţi spirituale şi culturale dect s fi determinat apropieri ntre ele.
ncercrile de dezvoltare recent ntr-un sistem cosmopolit a unor state de tip "post-naţional" la nivel mondial s-au dovedit a fi grave greşeli pentru cei care şi-au "acordat" acest privilegiu al iniţiativelor.
Faimoasa viziune privind "the global village" a lui McLuhan pare a fi contrazis de dezvoltarea unor puternice zone (locale) religioase şi cu identitate etnic n multe regiuni de pe glob. (apud Jan Eliansson, 2000).
Acestea deşi par fenomene de strict interes politic au la baz nţelegerea sau eludarea unor axiome psihologice, de aceea şi gsesc rostul n prezentul material.
Sunt glasuri de politicieni care vorbesc n prezent despre "rzboiul total" ("total war") pe care l descriu drept rezultanta prevalenţei factorului etnic n strategiile interne care ar contribui (fr ndoial) la apariţia acestui fenomen nspimnttor care ar dori - ca o expresie extrem - "purificarea etnic". Pentru acest "total ware" s-ar gsi şi ingredientele necesare: populaţii civile amestecate, apariţia unor actori de tip militarist din non-state, arii de mari conflicte ca şi diversificarea şi nmulţirea tuturor tipurilor de arme n mai toate regiunile de pe glob. Din 1990 n astfel de conflicte interne pe planet au avut de suferit mai mult de 10 milioane de persoane civile.
Cu atari schimbri de optic politic şi diplomatic din securitatea internaţional metodele tradiţionale care ncearc s estompeze crizele sunt sfidate, vorbindu-se chiar de "crisis management". Psihologii ar trebui s se fac mai bine şi clar auziţi n legtur cu prevenirea conflictelor care devine o problem practic şi nu doar un "puzzle" de rezolvat la şcoal.
Component a securitţii generale, securitatea mediului nemaifiind strict problema politicienilor şi a superputerilor lumii preocup din ce n ce mai mulţi şi mai diverşi specialişti. De aceea, s-au şi propus şi statuat o serie de concepte şi de metode relevante n acest sens. n glasul milioanelor de victime şi al posibilelor distrugeri totale a societţilor umane n conflicte interne se disting posibile ci de urmat pentru a nu se ajunge la un dezastru general. Acestea ar putea fi:
• valorificarea şi mbuntţirea timpurie a avertismentelor şi acţiunilor de prentmpinare a acestora;
• dobndirea şi perfecţionarea unor deprinderi de mediere n conflicte pentru instaurarea pcii oriunde pe glob;
• facilitarea reconcilierilor dup conflicte şi negocieri.
Toate acestea nu sunt doar "arme" şi metode strategice ale diplomaţiei; ele pot fi şi sunt cunoscute de psihologi care le pot expune cu succes n condiţiile actuale de permanente şi dinamice schimbri sociale-economice mondiale.
Vor exista conflicte ntre state şi pe viitor, cu siguranţ. n consonanţ cu schimbrile din mediul internaţional, ne vom axa pe "noile" conflicte interne. Voi expune cteva opinii asupra prioritţilor care trebuie avute n vedere pentru mbuntţirea colaborrii dintre diplomaţie şi psihologie n scopul prevenirii conflictelor.
Pentru a controla violenţa trebuie acţionat din timp
Orice conductor şi adepţii si are ntotdeauna posibilitatea de a alege nainte de a recurge la violenţ. Dac se fac presiuni din exterior la locul şi la timpul potrivit, se poate obţine un rezultat pozitiv, chiar decisiv n oprirea escaladrii conflictului.
Exist diverse ocazii pentru a ntreprinde o acţiune preventiv de-a lungul desfşurrii unui conflict. Succesele acţiunilor preventive sunt adesea greu de dovedit, ceea ce ridic obstacole n calea vinderii acestei idei. Totuşi, se pot aminti cteva cazuri din ultimii ani: eforturile intense de instaurare a pcii n America Central care au culminat la nceputul anilor '90, tranziţia politic din Namibia, şi, recent, reglementarea pe cale paşnic a drepturilor ruşilor care triesc n Statele Baltice.
Odat conflictul izbucnit, escaladarea violenţei este factorul cel mai dificil de controlat. Apar temeri pentru securitate, cursele narmrilor cresc n intensitate şi se nmulţesc atacurile asupra civililor. n acest moment, exist puţine şanse de compromis şi reconciliere, datorit perceperii adversarului ca pe un demon.
Rzboiul civil nu nseamn numai suferinţ uman, deoarece atunci cnd conflictul şi mai pierde din intensitate sau i se pune capt, acţiunile de ajutorare şi reabilitare fizic se fac cel mai adesea cu un cost enorm de resurse.
De aceea prevenţia violenţei este imperios necesar, ceea ce a dus la cutarea unor sisteme care s identifice semnalele ce apar naintea declanşrii violenţei, aşa cum se procedeaz n caz de foamete, inundaţii şi cutremure. Chiar dac aceste semnale sunt ambigue, ele dau factorilor de decizie posibilitatea de a evita o criz iminenta, de a-i schimba direcţia şi de a o atenua. Guvernele pot apela la organismele ONU şi cele regionale pentru consultri, iar conductorii din cele dou tabere conflictuale pot fi identificaţi şi contactaţi.
Puţine conflicte izbucnesc din senin. Dovezi ale violenţei iminente se adun precum norii de furtuna. Ştim acum c genocidul n Ruanda din 1994 poate fi considerat orice altceva, numai neprevzut nu. Agenţiile ONU şi cele non-guvernamentale au tot trimis rapoarte care semnalau starea de tensiune n creştere şi discursurile extremiste. n aceast privinţ este important s existe un proces de nvţare. Rapoartele ONU şi cele ntocmite de diferite comisii care au abordat rolul ONU şi al altor actori externi n catastrofa din Ruanda precum şi n masacrul din Srebrenita, din fosta Iugoslavie dintr-o perspectiv critic trebuie s constituie importante puncte de referinţ pentru viitor.
Exist o dilem fundamental legat de rspunsul la semnalele de violenţ iminent pe care trebuie s le nţelegem mai bine. De ce dovezile unui conflict pe cale s izbucneasc şi ale unei catastrofe umane iminente sunt adesea respinse? De ce nu suntem oare pregtiţi s vedem ceea ce ne sare n ochi nainte ca orice acţiune umanitar s se transforme ntr-o operaţiune militar de mare amploare? Cu alte cuvinte, cum pot fi ajutaţi politicienii s ia decizii mai raţionale, avnd n vedere c aceste decizii sunt cele mai dificile şi trebuie de regul luate n momente de stress maxim? Merit s studiem dinamica percepţiei n aceast privinţ pentru ca, de exemplu, semnele de criz adeseori sunt estompate de alte evenimente mai spectaculoase pe plan mondial.
Descoperirile şi experienţa acumulat n domeniul psihologiei ar putea juca un rol mult mai important şi concret n conştientizarea sporit a mecanismelor relevante. Psihologii ar putea avea o contribuţie deosebit n corelarea semnalelor de criz şi acţiunea preventiv.
Deşi Carta ONU se bazeaz pe experienţa conflictelor interstatale din Al Doilea Rzboi Mondial, nu face nici o diferenţ ntre diferitele ameninţri la pace şi securitate. Prin urmare, aceasta Carta a dovedit o aplicabilitate surprinztor de larg la conflicte interne. Dag Hammarskjold chiar spunea cndva c ONU reprezint "o organizaţie vie, capabil s-şi adapteze obiceiurile constituţionale n funcţie de diverse nevoi".
Articolul 33 din Carta ONU reprezint o colecţie de soluţii de pace şi un catalog de msuri care pot fi luate. Negociere, investigaţie, mediere, conciliere, arbitraj, reglementare pe cale juridic şi apelul la agenţii regionale, toate acestea constituie msuri care pot fi aplicate cu acelaşi succes n cazul conflictelor interne. Din varii motive, incluznd respectul politic faţ de statele membre şi lipsa de mijloace, ONU s-a dovedit pn n prezent incapabil s-şi ndeplineasc sarcina de mediator al rezolvrii conflictelor pe cale paşnic.
Astfel, toleranţa internaţional faţ de suferinţa pe scar larg a civililor tinde s se diminueze pe zi ce trece. Solidaritatea nu se opreşte n mod automat la graniţa, ci se extinde şi asupra celor care au nevoie de ea.
Importanţa normelor
Dat fiind cruzimea rzboaielor civile, la fel ca şi rolul factorului etnic n izbucnirea conflictelor, eforturile de aprare a drepturilor omului au cptat o importanţ tot mai mare. nc de la nceput, ONU a adoptat principiul ca aceast protecţie trebuie s se realizeze prin respectarea sistemelor universale de norme.
n lumina marii complexitţi a conflictelor interne din ziua de azi, adaptarea unor msuri speciale pentru protecţia minoritţilor n timpul desfşurrii conflictelor şi acorduri de pace este pe deplin justificat.
Medierea şi problema conducerii defectuoase
Atunci cnd scap "spiriduşul din sticl" şi violenţa pe scar larg ncepe s se manifeste, prţile conflictuale sunt forţate s apuce pe calea negocierii.
n acest punct apar iarşi limitri şi dileme. Caracteristicile rzboaielor civile le fac mai dificil de rezolvat dect rzboaiele ntre state. n primul rnd, unii dintre actorii implicaţi n rzboaie locale ar putea s obţin un profit de pe urma rzboiului şi atunci sunt interesaţi n continuarea acestuia. Exemple n acest sens putem gsi n Europa şi n Africa.
n al doilea rnd, este foarte probabil ca prţile angajate ntr-un conflict nu vor renunţa la scopurile lor incompatibile. n aceste condiţii, conducerea defectuoas - numit de unii "patologic" ţinnd seama de anumite exemple contemporane binecunoscute, este un factor care ngreuneaz serios ajungerea la un compromis. Aceasta conducere a ridicat imprevizibilitatea şi suferinţa la nivele copleşitoare uneori.
Acordurile de pace trebuie respectate
Exist numeroase obstacole n pstrarea cii paşnice dup negocierea unui acord. Discursurile n favoarea rzboiului şi ideile ca duşmanul vrea s pun stpnire pe ţar, pot continua s existe. Distanţa dintre frica şi un dram de ncredere pare s fie extrem de mare. "Noi" şi "ei" se afl uneori la distanţe astronomice.
Democraţia este adeseori considerat un mediu favorabil şi un instrument n aplanarea conflictelor. Totuşi, tranziţia politic şi economic reprezint pietre de ncercare n calea stabilitţii. Exist numeroase exemple din diferite prţi ale lumii, care demonstreaz ca n stadiile incipiente ale democratizrii, considerentele etnice şi religioase sunt cele care au dus la apariţia loialitţii şi mobilizrii politice. Un exemplu tipic ar fi fosta Iugoslavie. Atunci cnd se organizeaz alegeri, dup ncheierea unui acord politic, partidele trebuie s fie convinse c nvingtorul n alegeri nu se va folosi de victorie pentru a acapara totul.
Conflictele interne mocnesc ani de zile, iar societţile deja devastate de rzboi sunt adesea susceptibile la violenţ. Dac nu se acţioneaz asupra principalelor cauze ale rzboiului, violenţa va izbucni iar şi iar. De asemenea, dac nu se procedeaz la dezarmare pe baza unui acord de pace, armamentul va fi continua s fie ţinut la ndemn n caz de noi conflicte.
n perioada de dup cel de-al doilea rzboi mondial s-au ncheiat o serie de acorduri de pace. Unele dintre ele ar fi putut foarte bine s fie scrise n nisip. UNITA din Angola a pornit iar rzboiul dup alegerile din 1992, iar Khmerii Roşii au nclcat Acordurile de Pace de la Paris dup ce iniţial le semnaser n 1992. De asemenea, regimul Habyarimana, nainte de genocidul din Ruanda, a refuzat s implementeze prevederile Acordurilor Arusha.
n lumina acestor experienţe, psihologii pot fi de mare ajutor n ajunge la o mai bun nţelegere a modului n care sistemul de recompense şi pedepse acţioneaz n cazul implementrii tratatelor de pace.
Reconcilierea reprezint un scop pe termen lung
Durata mare n timp a conflictelor este un motiv suficient pentru a insista n gsirea unor strategii de reconciliere.
Concluzii: pentru o cultur a prevenţiei
A lsa armele din mini, a da la o parte diferenţele şi a reconstrui sisteme politice şi economice nu este lucru uşor. Prevenirea conflictelor este pe att de dificil pe ct este de necesar.
S-a sugerat c n multe privinţe, cum ar fi valul de naţionalism şi importanţa problemelor minoritţilor, situaţia actual este similar cu cea de dup Primul Rzboi Mondial. Ni se aminteşte c un conflict este un fenomen uman fundamental, lucru estompat de ctre caracterul abstract de teorie a jocului al Rzboiului Rece.
Astzi pacea şi securitatea nu mai sunt doar chestiuni reglementate exclusiv ntre state ci au devenit o parte a unui context social. Conflictele interne sunt adesea cauzate de nevoi, valori şi aspiraţii. Identitatea individului şi a grupului intr n scen, iar miza o constituie consecinţele frustrrilor economice şi sociale.
Sfrşitul Rzboiului Rece şi natura conflictelor interne au fcut ca relaţia dintre diplomaţie şi psihologie s fie mai comprehensiv şi revelant. Psihologia şi alte ştiinţe sociale sunt necesare nu numai pentru a rafina metode şi practici ci şi pentru a descrie şi conceptualiza noul mediu de securitate.
Limbajul este principalul instrument de lucru al diplomatului şi poate fi folosit pentru a da asigurri, a convinge sau a constrnge. Cuvintele pot fi puternice, ambigui sau pline de violenţ. Nu degeaba zice o vorb nţeleapt: "Fr limbaj nu e exist nici poezie, nici rzboi". ntr-un context de mediere multi-cultural, valoarea limbajului nu poate fi considerat ca de la sine nţeleas. Psihologia poate avea o contribuţie major n a lmuri modul diferit de interpretare a unei situaţii de criz n cadrul unei culturi sau a alteia.
Pe scurt, din perspectiva diplomaţiei, am dori s sugerm patru domenii prioritare pentru a avansa graniţele cunoaşterii n arii de interes reciproc pentru psihologie şi diplomaţie.
n primul rnd, datorit naturii greu de manipulat a conflictelor şi posibilitţii izbucnirii violenţei la scar larg, este nevoie urgent de gsirea unor metode de prevenire a ei. Abilitatea noastr de a preveni conflicte violente n viitor ţine, nu n mic msur, de mbuntţirile pe care trebuie s le facem n corelarea semnelor de violenţ iminent cu acţiunea ntreprins din timp. Trebuie s ştim mai multe despre factorii psihologici, şi nu numai, care-i constrng deciziile şi opiniile publice pentru a fi capabil s rspund ct mai pozitiv la semnale de violenţ iminent.
n al doilea rnd, democraţia, drepturile omului şi pluralismul sunt bazele universale pentru o dezvoltare paşnic a societţii noastre. Totuşi, aceste valori sunt contestate n multe prţi ale lumii. Psihologia a jucat un rol hotrtor n cunoaşterea fenomenelor care pot duce la conflicte violente. Am dori s sugerm c ar trebui s se pun accent şi pe nevoia de a ne extinde nţelegerea din perspectiva invers, cum ar fi condiţiile propice rezolvrii conflictului şi obţinerii unei dezvoltri susţinute a pcii şi democraţiei.
n al treilea rnd, n timp ce diplomaţia prin tradiţie s-a preocupat n special de graniţele geografice, conflictele din ziua de azi ne oblig s ţinem seama de "graniţele interioare" ale oamenilor. ntr-o lume din ce n ce mai divers, trebuie s construim o cale a pcii care s pun de acord co-existenţa etniilor cu un sentiment fundamental de protecţie fizic. Conductorii slabi s-au dovedit foarte abili n a exploata, crea şi ntreţine o atmosfer de nesiguranţ. Una dintre cele mai mari provocri ale secolului XXI va fi, fr ndoial, acceptarea şi absorbirea diversitţii culturale şi religioase n şi ntre societţile noastre.
n al patrulea rnd, implicarea internaţional n prevenţie necesit un grad nalt de acţiune trans-cultural şi abilitţi. Msura n care nţelegem modurile şi condiţiile de negociere n diverse contexte culturale trebuie dezvoltat, astfel nct s fie identificate ci de a ncuraja prţile s respecte acordurile.
Prevenirea conflictelor este n mod clar n interesul nostru, dar trebuie ntrit grupul suporterilor si. Ideile comune - "mituri pozitive şi edificatoare" sunt benefice şi pot fi chiar necesare n toate comunitţile umane ca baz pentru consens şi supravieţuire. Contribuind la construirea unei imagini pozitive a ONU, singurul forum universal abilitat s aib grij de viitorul nostru comun am reuşi s ntrim structurile de cooperare şi susţinere a pcii n ntreaga lume.
A venit vremea s mergem nainte şi s recurgem la o abordare mai sistematic pentru a prentmpina frica de rspndirea violenţei şi de a reduce frica n toate regiunile globului. Trebuie s crem o "cultur a prevenţiei". Savanţi, politicieni şi diplomaţi, precum şi cei din mass-media şi afaceri, sunt suporteri naturali ai unei asemenea culturi.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica