referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Aptitudinea muzicala

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistică să nu înceteze odată cu apariÅ£ia surzeniei, ci să se desfăşoare în condiÅ£ii creatoare tot atât de desăvârÅŸite ca în trecut...

Varianta Printabila 


1

Aptitudinea muzicală

Nu există popor care să nu cunoască sau să nu fi cunoscut muzica, fie ntr-o formă simplă, fie ntr-o formă evoluată, ca efect al unei cultivări sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor pnă la marile creaţii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanimă, prin caracterul ei nălţător, prin emoţiile intense pe care le declanşează n sufletul omului. Ea este una dintre cele mai răspndite arte,producnd răscoliri adnci sau emoţii nălţătoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treaptă superioară de cultură şi civilizaţie, ci şi celui care are de parcurs un drum lung de parcurs pnă să ajungă la acest stadiu. Omul a cntat ntotdeauna, fie n orele de odihnă, fie n cele de muncă, manifestndu-şi att stările sufleteşti de natură afectivă, ct şi preocupările, gndurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realităţii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri şi nlanţuiri de sunete ingenios armonizate.
Aptitudinea muzicală este o nsuşire a personalităţii care face posibilă efectuarea cu succes a activităţii muzicale. O persoană cu aptitudine muzicală manifestă interes şi nclinaţie deosebită pentru muzică, fredonează melodii, cntă, nvaţă cu uşurinţă cntecele auzite, manifestă dorinţa de a cunoaşte ct mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical constă n dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate şi capacitate creatoare. Cnd o persoană reuşeşte să creeze muzică originală, cuceritoare, răscolitoare, exprimnd idei, sentimente şi dorinţe profund umane, suntem n prezenţa unui evident talent muzical. Unii oameni rămn la stadiul aptitudinii muzicale, pe cnd alţii, depunnd o muncă intensă şi sistematică, devin talente muzicale, creatori.
Nu orice creaţie indică nsă prezenţa talentuli muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate şi profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente,idealuri şi năzuinţe nobile.
Care sunt indicii aptitudinii muzicale şi ai talentului muizical? Şi aici trebuie să remarcăm faptul că aptitudinea muzicală este o combinaţie specifică de nsuşiri senzoriale, intelectuale, afective şi volitive.
Din punct de vedere senzorial este necesară o bună acuitate auditivă, datorită căreia să se poată percepe nălţimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia şi timpul. Acuitatea auditivă se caracterizează printr-un prag al sensibilităţii sonore şi al celei diferenţiale scăzute, adică prin capacitatea de a percepe cele mai fine şi mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoană care dispune de un organ auditiv bun dă dovadă de nzestrare muzicală. ntr-o clasă, foarte mulţi elevi se remarcă printr-un auz foarte fin, capabili de a diferenţia sunetele aparatelor de fizică, vocile colegilor etc., fără nsă a fi nzestraţi muzical. Aceasta nseamnă că numai simpla percepere a sunetelor nu e suficientă, ci este nevoie n plus şi de o nţelegere a lor. Se ştie că Beethoven la un moment dat a pierdut total auzul, dar aceasta nu l-a mpiedicat să compună cele mai frumoase simfonii, din cauză că dispunea de o naltă nţelegere a sunetelor, a armoniei acestora pe care le auzea n minte, adică n auzul interior. Aproape toţi cercetătorii aptitudinii muzicale vorbesc de existenţa unui auz exterior şi a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele şi melodiile de afară, iar prin cel interior cele care se elaborează n minte sau cele care ni le reprezentăm. La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistică să nu nceteze odată cu apariţia surzeniei, ci să se desfăşoare n condiţii creatoare tot att de desăvrşite ca n trecut.
nălţimea unui sunet este determinată de frecvenţa sau numărul de vibraţii pe secundă. Sunetul cu o frecvenţă mare este nalt, iar cel cu o frecvenţă scăzută este jos. Pentru o persoană cu aptitudine muzicală este absolut necesară capacitatea de a diferenţia sunetele după nălţime, nu numai extremele, care se percep uşor, ci şi sunetele foarte apropiate, cu mici diferenţe ntre ele.Intensitatea sau tăria unui sunet depinde de amplitudinea undelor sonore. Pentru ca un sunet

-2-


să poată fi perceput, trebuie să ndeplinească att condiţii de frecvenţă, ct şi de tărie sau amplitudine. Un sunet perceptibil ca frecvenţă, dar cu amplitudine scăzută nu produce senzaţie auditivă. Un bun organ auditiv distinge clar intensitatea sunetelor.
Ritmul muzical este capacitatea ”de a trăi activ, motric muzica, de a simţi expresivitatea emoţională a ritmului muzical şi de a-l reproduce cu exactitate”. Orice creaţie muzicală are un ritm al ei specific, ntocmai ca şi versurile unei poezii. Cel dotat muzical percepe uşor acest ritm, la nceput spontan, dar pe măsură ce experienţa muzicală se mbogăţeşte, perceperea se face pe baza unor norme de care trebuie să se ţină seama. Perceperea ritmului uşurează substanţial nţelegerea structurii melodice a unei compoziţii muzicale. Aproape toţi cercetătorii admit ritmul ca o componentă a aptitudinii muzicale.
Armonia este un alt element component al aptitudinii muzicale. O melodie, un acord sunt formate din numeroase sunete ntre care există o concordanţă concomitentă. Perceperea armoniei nseamnă perceperea concomitentă a mai multor sunete dintr-o melodie sau dintr-un acord. Cel nzestrat cu aptitudine muzicală şi dă seama cu uşurinţă şi exactitate de elementul dizarmonic apărut ntr-o unitate melodică, ale cărei componente se mbină perfect.
Tot aşa de importantă este şi perceperea timpului sau duratei unui sunet melodic. Unele sunte sunt mai scurte, altele mai lungi, unele se surprind n inspiraţie, altele n expiraţie. Perceperea duratei sunetelor este o condiţie a muzicalităţii.
Din punct de vedere intelectual este necesară  nprimul rnd o inteligenţă vie, activă,  rapidă. Muzica nu e un mozaic de sunete disparate, ci o structură de sunete legate prin nţeles. Ea exprimă idei, sentimente, dorinţe, idealuri, aspiraţii; cel nzestrat le nţelege, iar pe o treaptă superioară de formare le poate exprima cu profunzime şi veridicitate. Inteligenţa nseamnă prinderea raporturilor dintre lucruri şi fenomene, iar n muzică ntre sunete şi idee, sentiment etc.
Memoria, mai ales memoria auditivă, este de asemenea o componentă necesară a aptitudinii muzicale. Execuţia după auz a melodiilor este un indiciu al aptitudinii muzicale, care ajută la depistarea timpurie a acesteia. Copiii nzestraţi muzical, ndată ce aud o melodie, ncep să fredoneze anumite fragmente care i-au impresionat mai puternic, iar după cteva perceperi repetate o redau n ntregime.

1 Tot aşa de importantă este şi memoria vizuală, n special la actorii de operă care şi reamintesc locul din partitură, ori asociază melodia cu anumite elemente ale decorului, cu textul etc. Nu se neglijează nici memoria motrică, actorul cntăreţ trebuind să-şi amintească gesturile, mişcările, locul de deplasare pe scenă.
Prin imaginaţia creatoare se elaborează cele mai ingenioase asocieri, muzicianul avnd posibilitatea de a unifica ntr-o structură melodică sunete variate cu o mare putere de influenţare. Adevăratele talente muzicale se caracterizează printr-o puternică forţă creatoare. Trebuie remarcat faptul că talentul muzical nu presupune numai o activitate componistică adică elaborarea de lucrări muzicale (opere, muzică simfonică, muzică uşoară etc.) ci şi o interpretare originală. Marii interpreţi de muzică sunt mari talente muzicale, deoarece interpretările lor sunt adevărate creaţii, ştiind să introducă totdeauna specificul personalităţii lor, fără a neglija nsă partitura. Foarte adesea marii compozitori sunt şi mari interpreţi, cum a fost cazul lui Haendel, Beethoven, Mozart, Weber, Chopin, Liszt, Musorgski, Enescu etc.
Arta interpretativă se manifestă pe două laturi: cntăreţ şi dirijor. Cntăreţii cu talent deosebit se disting printr-o mare forţă emoţională, printr-o profundă nţelegere a ideii cuprinse n opera interpretată.
Din punct de vedere afectiv persoana nzestrată muzical se caracterizează prin sensibilitate deosebită, adică prin trăirea puternică, de o mare intensitate a muzicii, simţind nevoia de a percepe şi a avea emoţii ct mai variate şi mai profunde. Talentul muzical dispune n plus de o forţă neobişnuită, de influenţare, declanşnd n sufletele ascultătorilor stări emoţionale foarte intense. Sensibilitatea muzicală este nsă asociată cu nţelegerea conţinutului de idei al

-3-

partiturii sau al frazei muzicale, muzica fiind o modalitate superioară de a exprima idei,  sentimente, idealuri. Ascultătorul rămne indiferent, rece la interpretarea unui cntăreţ lipsit de sensibilitate şi se entuziasmeaz atunci cnd acesta reuşeşte să-şi transmită fluidul său afectiv. Acelaşi lucru este valabil şi pentru dirijor, care cucereşte şi entuziasmează publicul. Stăpnind perfect partitura, pătrunzndu-i sensul, el i dă o nouă viaţă, dominnd n acelaşi timp orchestra cu prestigiul şi autoritatea sa.
La apariţia interesului pentru muzică un rol determinant l are n primul rnd mediul familial. Aşa de exemplu n familia lui George Enescu cntul era practicat cu pasiune şi seriozitate. Străbunicul său, Enea Galin, fusese preot, dotat cu o voce splendidă, iar mama băiatului cnta minunat, acompaniindu-se cu chitara. La influenţa mediului familial şi şcolăresc se adaugă adesea şi cte o ntmplare, cum a fost cazul lui G.Enescu, care la vrsta de numai trei ani ntlneşte un taraf lăutăresc n mprejurimile Caracaliei, sat vecin cu Liveni, lăsndu-i o impresie puternică. Interesul nsă nu se consolidează dect prin muncă, prin perseverenţă. Aşa se explică de ce Enescu la vrsta de 13 ani termină Conservatorul din Viena, sub ndrumarea profesorului Hellmsberger, la 16 ani apare n concert la Paris n calitate de compozitor cu “Poema romnă”, la17 ani scrie “Sonata a II-a” pentru vioară şi pian, iar la 18 ani scrie un “Octet” pentru 4 viori, 2 viole şi 2 violoncele.
Lipsa de perseverenţă, cu toată nzestrarea duce la ratare sau la creaţii minore. n această privinţă este ilustrativ un caz descris de Revesz, care a urmărit evoluţia unui copil de la 5 pnă la 13 ani. Astfel, la 7 ani dispunea de un auz absolut, reuşind să descompună aproape fără greşeală un acord, transpunea perfect acorduri polifonice n orice tonalitate, citea cu uşurinţă partiturile şi transcria pe note, putea să cnte pe dinafară, după cteva repetări, o serie de sonate de Beethoven, fugile lui Bach, compoziţii de Schuman. La 8 ani a compus o serenadă, la 11 ani a prezentat n public, cu mare succes, Concertul n mi bemol major al lui Beethoven etc. Cu toate acestea el nu a ajuns un veritabil talent muzical, ci, din cauza lipsei de perseverenţă, s-a pierdut.
Dintre toate aptitudinile, cele muzicale apar cel mai de timpuriu. Aşa de exemplu Mozart şi Haydn manifestau aptitudinile muzicale de la vrsta de 2-3 ani; Mozart compune un menuet la5 ani, Enescu compune tot la 5 ani “Pămntul romnesc”, iar la 11 ani, se distinge printr-o bogată activitate de compozitor. Sunt nsă şi cazuri de mari compozitori ale căror aptitudini muzicale au apărut mai trziu, ca de exemplu Wagner, Beethoven, Cezar Franck etc., fapt care dovedeşte că niciodată nu e prea trziu pentru dezvoltarea aptitudinilor.
Nu trebuie uitat nsă că marile talente muzicale nu sunt produsul exclusiv al nzestrării native, ci mai ales al unei munci ncordate şi perseverente. George Enescu obişnuia adesea să spună: “n muzică este nevoie de talent cam 30%, restul de 70% este muncă”, prin acel “30% talent” nţelegnd nzestrarea nativă, care reprezintă un procent mult mai mic dect munca (70%), iar renumitul violonist ceh Jan Kubelik (1880-1940) afirma că “muncind 18 ore pe zi, timp de 20 de ani, poţi ajunge celebru”, fapt ce trebuie interpretat n sensul că munca este izvorul cel mai profund al adevăratului talent muzical.

Bibliografie:Ştefan Zisulescu
          “Aptitudini şi talente”
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica