referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Influenta tulburarilor de limbaj

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

În general, tulburările comportamentale sunt provocate de conflicte lăuntrice, de frământări interne, în cazul în care subiectul nu întrevede rezolvarea situaţiei sale dificile. Când conflictele se prelungesc şi devin cronice,...

Varianta Printabila 


1   INFLUENŢA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ ASUPRA   PERSONALITĂŢII ŞI COMPORTAMENTULUI (la normali şi la deficienţi)
n logopedia contemporană se acordă o importanţă deosebită efectelor pe care le au tulburările de limbaj n planul personalităţii şi al comportamentului, n general. Ca atare, logopatul nu mai este tratat ca o simplă persoană cu handicap de limbaj; el este privit, n perspectiva educării att n ceea ce priveşte corectarea tulburărilor de vorbire, ct şi n ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea personalităţii, capabilă să adopte comportamente integrative şi adecvate sarcinilor activităţii pe care o desfăşoară.
Tulburările de limbaj, ncepnd cu cele mai simple, determină, la o anumită vrstă, dezorganizarea echilibrului personalităţii şi dezordini comportamentale. Aceste efecte negative pornesc de la neparticiparea şi neadaptarea la viaţa de colectiv, manifestă reţineri n vorbire, inhibiţie n desfăşurarea activităţii, ajungnd pnă la dezorganizarea personalităţii. Cu ct handicapurile de limbaj sunt mai grave şi acţionează la o vrstă cnd persoana face eforturi considerabile pentru afirmarea sa n planul vieţii sociale, cu att efectele negative sunt mai mari, iar tulburările de personalitate sunt mai accentuate. Dacă n perioada preşcolară, copiii dau puţină importanţă tulburărilor de vorbire, la şcolari, şi mai cu seamă la puberi şi adolescenţi, existenţa acestora poate determina trăirea unor adevărate drame.
Aşadar, la copiii de vrstă şcolară mică, existenţa handicapurilor de limbaj i mpiedică să se simtă degajaţi şi să-şi exprime gndurile şi ideile pe măsura posibilităţilor lor intelectuale. Aceasta i face să fie nervoşi, deprimaţi şi să treacă uşor de la o stare afectivă la alta. Şi persoanele adulte suportă greu tulburările de limbaj şi nu pot nţelege că frămntările n care se zbat nu contribuie la corectarea vorbirii, ci dimpotrivă, au consecinţe negative. n cazurile cnd handicapurile de limbaj există pe fondul altor deficienţe, ca cele senzoriale sau fizice, tulburările personalităţii, deja existente n majoritatea situaţiilor, se accentuează. La debilii mintal, fenomenele nu sunt att de complicate, deoarece aceştia nu reuşesc, n toate cazurile, să-şi conştientizeze defectele şi nu trăiesc situaţia n mod tensional.
n debilitatea uşoară şi n intelectul de limită, tulburările de limbaj pot constitui, alături de deficienţa intelectuală, factori traumatizanţi, cu efecte n planul comportamental. Indiciul cel mai evident al unor tulburări de personalitate, att la normali, ct şi la deficienţii senzoriali şi de intelect, constă n adoptarea unor comportamente antisociale, imposibilitatea sau slaba integrare n colectiv, izolarea de colectiv şi nchiderea n sine, negativismul şi ncăpăţnarea, manifestarea unor atitudini defavorabile activităţii şi subaprecierea acesteia.
Tulburarea de limbaj poate constitui un factor stresant, atunci cnd subiectul nu găseşte nţelegerea necesară faţă de dificultatea sa n vorbire sau cnd acesta nu ntrevede perspectiva corectării ei. n asemenea situaţii, subiectul trăieşte emoţii-şoc, stări prelungite şi dureroase, manifestă nesiguranţă nu numai n vorbire, dar şi n alte activităţi; apare surmenajul fizic şi intelectual, care şi pune amprenta pe ntreaga sa activitate. n cazurile mai grave sau prin existenţa şi a altor handicapuri, suferinţa psihică se accentuează prin instalarea nevrozei, a anxietăţii şi, ca urmare, se manifestă prin izolarea de colectiv şi prin fenomene de dezadaptare.
n studiul personalităţii, psihologii au avut dintotdeauna n vedere şi deteriorarea acesteia, ca urmare a acţiunii unor factori stresanţi. Personalitatea logopatului se poate dezorganiza, iar n conversaţie apar reţinerea şi teama de vorbire, ceea ce creează o stare de inerţie, de rigiditate. Teama de a vorbi se ntăreşte sub forma unor legături durabile şi obsedante şi, astfel, poate apărea blbiala, pe fondul dislaliei sau a altei tulburări de limbaj.
Odată cu intrarea n şcoală a copilului cu tulburări de limbaj, tabloul manifestărilor psihice se complică tot mai mult. Solicitarea copilului de a vorbi n faţa colectivului de elevi şi neputinţa lui de a se exprima corect i provoacă o stare de oboseală intelectuală şi fizică, hipersensibilitate afectivă şi refuzul de a mai răspunde, de teamă să nu greşească. Acestea determină o serie de manifestări comportamentale, care afectează personalitatea copilului şi relaţiile lui cu ceilalţi copii şi cu adulţii.
n funcţie de particularităţile temperamentale, de vrstă, de educaţie şi de dezvoltare mintală, tulburările de vorbire, n general, pot provoca şi o excitaţie psihomotorie, manifestată prin agitaţii permanente, chiar n lipsa unor cauze corespunzătoare. La alţi handicapaţi de limbaj, pot apărea manifestări inhibitive, care duc la un comportament rigid, uniform şi fără un activism adecvat momentelor respective. La puberi şi la adolescenţi, trăirea negativă a handicapului de vorbire poate determina tulburări afectiv-emoţionale şi voluntare att de profunde nct aceştia manifestă o stare depresivă permanentă.
n general, tulburările comportamentale sunt provocate de conflicte lăuntrice, de frămntări interne, n cazul n care subiectul nu ntrevede rezolvarea situaţiei sale dificile. Cnd conflictele se prelungesc şi devin cronice, ele influenţează negativ formarea caracterului logopatului şi nu-i stimulează dezvoltarea psihică. La subiecţii cu tulburări de vorbire, apar contradicţii n rezolvarea problemelor şi n studierea modalităţilor de acţiune mintală şi practică.
Existenţa tulburării de limbaj, la debilii mintal, duce la accentuarea handicapului mintal şi de comportament, ca urmare a deficitului  funcţiilor de cunoaştere şi de exprimare, a imaturităţii afective, a creşterii sugestibilităţii, impulsivităţii şi rigidităţii psihomotorii. Deficitul de intelect ngreunează aprecierea concretă şi adecvată a situaţiilor de viaţă ce necesită o adaptare comportamentală şi care presupune anticiparea acţiunii, a riscurilor şi mprejurărilor favorabile ce-l solicită.
La deficienţii de auz şi de vedere, handicapurile de vorbire creează probleme n plus, n ceea ce priveşte integrarea socială. Spre deosebire de debilii mintal, ei şi dau seama de deficienţa lor şi nţeleg eşecurile repetate ca fiind determinate şi de posibilităţile lor reduse de exprimare. Din cauza nefolosirii cuvntului de către surzi sau a folosirii lui deficitare de către hipoacuzici, precum şi a slabei nţelegeri a vorbirii, aceştia au o evoluţie psihică şi socială mai lentă. Se pot obţine mbunătăţiri evidente la copii, prin frecventarea grădiniţei şi a şcolii, unde prin conţinutul muncii dirijate şi metodice se asigură evoluţia psihică şi se impulsionează socializarea.
n cazul pierderii vederii, se produce un dezechilibru profund n relaţiile individului cu lumea externă, care este mai pronunţat n prima perioadă a apariţiei deficienţei. Dificultăţile de pronunţare sunt mai frecvente la deficienţii de vedere congenitali, deoarece ei nu au posibilitatea să imite modelul corect, dect pe cale auditivă. Sensibilitatea lor este foarte accentuată, din cauză că aceştia au mari dificultăţi de orientare n mediu. Ei trăiesc dramatic nu numai deficienţa de vedere, dar şi handicapul de limbaj manifestat pe fondul unui intelect normal.


Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica