referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Sisteme de transport activ

Categoria: Referat Medicina

Descriere:

Hidrolizand ATP, aceste structuri eliberează energia necesară unor transconformâri generate prin fosforilare.Transconformările mobilizează substratul spre fata opusă a membranei. Aici procesul se inversează prin defosforilare, urmată de trecerea ciclica într-o a doua configuraţie,aptă sa asigure transportul altui substrat in sens invers...

Varianta Printabila 


1


` Sisteme de transport activ

       Transportul transmembranar al unor substanţe mpotriva gradientelor fizice, precum şi menţinerea unor inegalităţi de concentraţie ionică (de exemplu, pentru sodiu şi potasiu) nu pot fi explicate dect dacă se ia n considerare existenţa unor mecanisme de transport activ („pompe"). Aceste mecanisme, care se realizează cu consum de energie metabolică, pot interveni fie accelernd deplasarea de-a lungul unui gradient., fie diminund sau chiar suprimnd efectul gradientelor electro-chimice.
       In funcţie de modul n care se realizează şi se utilizează energia necesară, transporturile active pot fi de două tipuri: transportul activ primar şi transportul activ secundar (cotransportul electrogen).
Transportul activ primar se caracterizează prin faptul că utilizează direct ATP in vederea transportului, care este realizat cu ajutorul unor ATPaze specifice fiecărei specii ionice sau molecule transportate. Este din nou vorba despre structuri moleculare proteice cu zone hidrofobe care traversează membrana. Hidrolizand ATP, aceste structuri eliberează energia necesară unor transconformri generate prin fosforilare.Transconformările mobilizează substratul spre fata opusă a membranei. Aici procesul se inversează prin defosforilare, urmată de trecerea ciclica ntr-o a doua configuraţie,aptă sa asigure transportul altui substrat in sens invers.
      Cea mai bine cunoscuta dintre ATPazele de transport este Na+/k+ ATPaza formată dintr-o subunitate „catalitică" – alfa(Mr:100 000 daltoni) si o subunitate glicoproteica beta (Mr:50 000 daltoni fig.28).
                                 

Opernd la capacitate maximă, această Na+/K+-ATPază transportă trei ioni de Na+ spre exterior şi doi Ioni de K+ spre interior pentru fiecare moleculă de ATP hidrolizata. Fosforilarea şi defosforilarea ciclică a proteinei o determină să oscileze intre doua conformaţii alternative (peristaltică moleculară). n configuraţia E1 situsurile ionice au afinitate mare pentru Na+ şi sunt orientate spre citoplasmă, in timp ce n configuraţia E2 aceleaşi situsuri favorizează legarea K+ şi se orientează spre lichidul extracelular.O descriere simplificată a procesului este prezentată n figura alăturată (fig. 29).

                                                                                                                                                                                                                        



 Conformerul El are afinitate mare pentru Na+ intracelular, pentru Mg2+ şi ATP. Cand aceşti trei liganzi sunt fixaţi, proteina este fosforilată la nivelul unui reziduu aspartat din apropierea situsului de fixare a ATP. In acest timp, situsul de fixare pentru Na+ sufera un fenomen de „ocluzie" (devine inaccesibil dinspre ambele feţe ale membranei). Se consideră că n acest moment ATPaza suferă o transformare ce face situsurile ionice accesibile dinspre faţa externă a membranei, scăzndu-le totodată afinitatea pentru Na+. Ca urmare,ionii de Na+ disociază n mediul extracelular şi proteina trece ntr-o nouă stare conformaţională: E2—P. Configuraţia E2—P are o afinitate crescută pentru K+ pe faţa extracelulară, fixnd la acest nivel 2K+. Legarea K+ determină disocierea legăturii acil  fosfat şi, din nou, situsurile pentru K+ trec n forma ocluzată, devenind inaccesibile. Fixarea unei noi molecule de ATP pe E2—K+ determină trecerea n forma El şi ionii de K+ disociază pe faţa endoplasmică, procesul repetndu-se ritmic (peristaltică moleculară). Deşi mecanismele detaliate ale transportului activ primar ramn doar parţial cunoscute, s-au descris pnă n prezent numeroase ATP-aze de transport transmembranar ce joacă un rol central in activităţile celulare descrise pe ntreaga scară a organismelor vii. Aceste enzime aparţin unuia dintre cele trei tipuri de ATPaze cunoscute: P, V sau F (tabelul VII si fig. 30, 31).




Transportul activ secundar sau cotransportul electrogen se realizează cu ajutorul unor transportori care permit fixarea simultană a două specii diferite de molecule, transportndu-le n aceeaşi direcţie (cotransport sau sinport). Fixarea simultană reprezinta condiţia de bază a acestui mecanism. Cu excepţia unor sisteme gasite celulele drojdiei de bere, toţi cotransportorii utilizează, n calitate de al doilea ion, ionul de Na+. Toate celulele prezintă un gradient mare de concentraţie a Na+ dirijat spre interior, ca urmare a activităţii permanente a Na+/K+-ATPazei. In consecinţa, ionii de Na+ tind să difuzeze permanent spre interiorul celulei. Fiind cuplaţi cu alţi ioni pe cotransportor, ionii de Na+ se deplasează spre interiorul celulei, n timp ce ionul cotransportat este adesea pompat impotriva unui gradient de concentratie.Energia rezulta din gradientul de Na+,consecinta  indepartata  a consumului de ATP.Exista numeroase sisteme de cotransport ,dintre care cateva prezentate in tabelul alaturat (tabelul VIII).

 
Aşa cum se poate observa, cotransportul Na+-cuplat poate asigura introducerea a numeroşi compuşi n interiorul celulei mpotriva gradientelor de concentraţie Acest tip de cotransport poate fi elctroneutru cnd numărul sarcinilor de semn opus este egal, dar poate deveni electrogen, determinnd modificări de potenţial transmembranar, cnd apar asimetrii. De exemplu, n cazul cotransportului de Na+/glucoza, la fiecare moleculă de glucoza transportată mpotriva gradientului de concentraţie spre interior, mediului intracelular ii este adăugată o sarcină pozitivă suplimentară, genernd starea de dezechilibru electro-chimic, denumită şi depolarizare. Cotransportorul implicat a fost donat şi structurile sale primară şi secundară sunt cunoscute .

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica