referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Histologie generala si embriologie

Categoria: Referat Medicina

Descriere:

Tesutul adipos este format din celule adipoase, fibre de reticulina si rare fibre colagene dispuse in substanta fundamentala si constituie o „rezerva alimentara” pentru organisme. In organism exista doua varietati de tesuturi adipoase :...

Varianta Printabila 


1
         UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
                                      “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

           FACULTATEA DE ZOOTEHNIE SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE












Anatomie – histologie generala si embriologie






Anul I , semestrul I
                                                                  


















                              2007 – 2008




    


Histologia – este stiinta biologica care abordeaza microscopic, inframicroscopic si submicroscopic structura celulelor, tesuturilor, organelor, aparatelor si sistemelor in cadrul organismelor, ca tot unitar.
In structura organismului animal se disting cinci grupe principale de tesuturi: epiteliale, conjuctive, musculare, nervoase si sanguine.


Tesuturile epiteliale

Sunt formatiuni dispuse la suprafata corpului sau pe fata cavitara a unor organe care comunica cu mediul extern si sunt formate in totalitate din celule. Celulele care intra in alcatuirea tesuturilor epiteliale au forma variata : cubica, pavimentoasa, prismatica. Dupa modul de asezare a elementelor constitutive tesuturile epiteliale pot fi simple sau stratificate. In grupa tesuturilor epiteliale se intalnesc structuri morfologice specializate pentru indeplinirea unor functii de : protectie (sub forma de foite sau membrane care realizeaza acoperisuri sau captuseli pe suprafata sau interiorul organismului);  secretie (celulele din membranele epiteliale sunt specializate in elaborarea unor substante si eliminarea acestora in mediul exterior).
Epiteliul cubic simplu este format din celule cubice cu rol de secretie sau resorbtie. Se afla in segmentele contorte ale tubilor uriniferi si canalele mici excretoare din diferite glande.
Epiteliul pavimentos simplu cuprinde mezoteliul (epiteliul seroaselor cavitare) si endoteliul  (epiteliul cavitatilor inimii, al vaselor sanguine si limfatice).
Epiteliul prismatic simplu este format din celule prismatice, cu nucleul ovoid situat in jumatatea bazala a celulei.    
Tesutul epitelial pseudostratificat este format din celule de forma prismatica dispuse pe un singur rand care se sprijina pe o membrana bazala. Pentru ca nucleii celulelor sunt situati la nivele diferite, apare impresia de stratificatie.

Tesuturile epiteliale stratificate au rol protector si sunt structurate diferit dupa modul si gradul de solicitare si protectie de la nivelul suprafetelor :
1.    epiteliul statificat prismatic – este reprezentat de epiteliul de la nivelul cailor respiratorii.
                
2.    epiteliul pavimentos stratificat necheratinizat (de tip mucos) – se dispune pe suprafetele supuse ruperii si uzurii (cavitatea bucala, faringele, esofagul, mucoasa ruminala). Este alcatuit din trei straturi de celule : bazal (germinativ sau profund), intermediar (mijlociu) si superficial.
    
3.    epiteliul pavimentos stratificat de tip cornean are o structura similara epiteliului pavimentos stratificat necheratinizat, dar stratul germinativ este format dintr-un singur rand de celule prismatice atasate pe o membrana bazala bine dezvoltata.
                   
4.    epiteliul pavimentos stratificat de tip urinar este un epiteliu stratificat de tip mixt: stratul germinativ este format din celule cubice, stratul intermediar din celule cu aspect de „racheta de tenis”, iar stratul superficial din celule mari cu aspect de „umbrela”.

Epiteliile din suprafetele uscate sunt reprezentate de epiteliul de tip pavimentos stratificat cheratinizat din piele sau de tip cornos. Acest epiteliu este format din sase straturi de celule din care trei „vii” (bazal, intermediar si granular) si trei „moarte” (stralucitor, cornos si descuamant).
                         
    Tesuturile epiteliale glandulare. In organismul animal exista trei tipuri de glande:
- exocrine ( isi varsa produsul de secretie printr-un canal la suprafata epiteliilor ) ;
-endocrine ( isi varsa produsul de secretie direct in sange fiind lipsite de canale secretoare ) ;
-amficrine (au potentialitate dubla). Toate glandele sunt situate in tesutul conjuctiv si reprezinta stadiul cel mai organizat si specializat al celulelor epiteliale. Formatiunile secretorii ale glandelor sunt acinii glandulari. Ei reprezinta unitatile morfologice, structurale si functionale ale glandelor exocrine, endocrine si amficrine. La baza celulelor epiteliale se afla celulele mio-epiteliale.
     Unitatile secretorii dupa natura secretiei se impart in :
-    unitati de tip seros = acinii serosi ( sunt limitati de o membrana bazala pe care sunt asezate celule secretorii cu forma piramidala. Celulele contin la polul bazal ergastoplasma si la polul apical granule de zimogen ).
-    unitati de tip mucos = acinii mucosi ( alcatuiti din celule tronconice sau aplatizate).
-    unitati de tip mixt = acinii micsti ( sunt formati dintr-un complex de celule mucoase si seroase, predominand elemente mucoase invelite de celule seroase).

      Tesuturile conjuctive

Sunt tesuturile care leaga, intre ele, celelalte tesuturi realizand structurile de suport si sprijin ale organismului, vaselor sanguine si nervilor. Caracteristica principala a tesuturilor conjuctive este continutul ridicat  in substanta intercelulara.
    Elementele histologice componente ale tesuturilor conjuctive sunt :
a)    substanta fundamentala – este formatiunea histologica dispusa printre celulele conjuctive care, impreuna cu fibrele conjuctive, indeplineste functii importante in formarea scheletului, sustinerea, sprijinul si hranirea tesuturilor printre care sunt raspandite. Biochimic este constituita din mucopolizaharide nesulfatate (acidul hialuronic, condroitinul) si mucopolizaharide sulfatate (acizii condroitinsulfurici –A,B,C., keratosulfatii si heparinosulfatii). Originea substantei fundamentale este dubla : celulara si vasculara.
b)    fibrele conjuctive – constituie formatiunile histologice printre celulele conjuctive si sunt reprezentate de :
    fibre de colagen – structurate dintr-o proteina denumita colagen, care prin fierbere si la contactul cu apa, se hidrolizeaza partial si produce gelatina;
                         
    fibre reticulare – sunt fibre scurte, subtiri si sunt onofibrilare. Ele formeaza o retea extrem de fina cu ochiuri putin vizibile, dispuse printre fibrele de colagen;
                        
    fibre elastice – sunt fibre subtiri, ramificate, anastomozate. Aceste fibre contin o proteina speciala, impermeabila denumita elastina.
                     
c)    celulele conjuctive – sunt reprezentate de doua categorii de celule : autohtone si emigrate din alte tesuturi.
Celulele autohtone sunt reprezentate de urmatoarele categorii celulare :
-    mezenchimale de origine (mezoblastele) se regasesc in tesutul conjuctiv embrionar. Este celula „cap de serie” pentru toate celulele tesuturilor de aceeasi origine;
-    fibroblastele impreuna cu fibrocitele sunt cele mai numeroase celule conjuctive. Fibroblastele sunt celule tinere si iau nastere din celulele mezenchimale;
-    fibrocitele sunt celule mature, sunt mai mari si cu citoplasma mai abundenta;
-    adipocitele sau lipocitele sunt componentele tesutului adipos derivate din fibrocite si histocite;
-    melanocitele sau chromatocitele sunt celule pigmentare masive de forma neregulata;
-    histiocitele sunt celule mobile, polimorfe si numeroase prelungiri citoplasmatice;
-    macrofagele sunt histiocite cu rol de celule migratoare fagocitare;
-    mastocitele sunt celule relativ mari si sunt specializate sa elaboreze heparina, histamina si serotonina.
                           
                                      Clasificarea tesuturilor conjuctive

tesuturi conjuctive propriu-zise    fara predominanta unor celule    lax    lamelar
            fibros
    cu predominanta unor elemente    celule    mezenchimal
            reticulat
            corionul citogen
            adipos
            pigmentar
        fibre (tesut fibros)    tendinos
            aponevrotic
            fascial
            elastic
        substanta fundamentala    mucos
tesuturi conjuctive metaplazate    cartilaginos    hialin
        elastic
        fibros
    osos    haversian
        spongios
        periostul



 Tesuturile conjuctive propriu-zise fara predominanta
    
Tesutul conjuctiv lax – constituie tesutul de sustinere si trofic al epiteliilor organelor ; este un tesut conjuctiv neorientat in care, fibrele de colagen sunt grupate in fascicule lungi orientate in toate sensurile. Prin cele trei componente (celule, fibre, substanta fundamentala), ca si prin vasta repartitie, tesutul conjuctiv lax indeplineste numeroase functii: mecanica, trofica, de aparare, de sinteza si elaborare, regenerativa.
    Tesutul conjuctiv dens este tesutul in care fibrele conjuctive au grosime variabila si functii diferite.
    Tesutul conjuctiv lamelar este un tesut dens, ordonat, alcatuit din lamele fine colagene dispuse in planuri suprapuse.

Tesuturile conjuctive propriu-zise cu predominanta celulelor

    Tesutul mezenchimal  este format din celule mezenchimale si substanta fundamentala, au forma stelata si sunt specifice stadiului embrionar de dezvoltare.
    Tesutul adipos este format din celule adipoase, fibre de reticulina si rare fibre colagene dispuse in substanta fundamentala si constituie o „rezerva alimentara” pentru organisme. In organism exista doua varietati de tesuturi adipoase :
-    tesutul adipos fibrocitar – „alb” si „galben”, cu functie metabolica;
              
-    tesutul adipos histiocitar – brun, cu functie termoreglatoare.

Tesutul pigmentar este format din celule pigmentare aglomerate in zone compacte printre care se afla  cateva fibre conjuctive si capilare sanguine.

Tesuturile conjuctive propriu-zise cu predominanta fibrelor conjuctive

    Sunt tesuturile conjuctive formate din fascicule conjuctive voluminoase, celule conjuctive fixe si rare fibre elastice. El este format din :
a)    tesutul aponevrotic – format din fibre conjuctive colagene si rare fibre elastice;
b)    tesutul tendinos – este un tesut conjuctiv in care predomina fibrele colagene, asociate in manunchiuri (inconjurate de celule de forma stelara denumite tenocite) si substanta fundamentala redusa cantitativ.
c)    tesut fascial – este format din fibrele conjuctive colagene si fibre elastice reduse numeric.
d)    tesut elastic – este alcatuit din fibre conjuctive elastice care se anostomozeaza si formeaza o retea in ochiurile careia se observa cateva fibre conjuctive colagene si celule conjuctive.

Tesuturile conjuctive propriu-zise cu predominanta substantei fundamentale

Sunt reprezentate de :
a)    tesutul conjuctiv de tip moale (sau mucos) intalnit in structura cordonului ombilical. Substanta fundamentala este gelatinoasa, transparenta, omogena, de culoare roz.
b)    tesutul conjuctiv metaplaziat este un tesut a carui elemente constitutive sufera modificari adaptive : substanta fundamentala se impregneaza cu condrina sau oseina.
c)    tesutul cartilaginos este un tesut conjuctiv dens metaplaziat ce participa la realizarea structurii unor piese cu rol de sustinere. Este alcatuit din substanta fundamentala amorfa cu consistenta de gel si impregnata cu condrina, fibre de colagen si elastice, elemente celulare tinere (condroblaste) si mature (condrocite).
     Tesutul cartilaginos se prezinta  se prezinta in trei varietati:
    de tip elastic – este un tesut conjuctiv metaplaziat caracterizat prin prezenta, in substanta fundamentala, a unor granulatii si fibre elastice. Este reprezentat in organismul animal de cartilajul epiglotei si a pavilionului urechii.
    de tip hialin – este un tesut conjuctiv metaplaziat cu aspect sticlos si/sau translucid datorita aspectului omogen al substantei intracelulare in care se afla condrocitele.
    tesutul osos – este un tesut conjuctiv metaplaziat care indeplineste doua functii esentiale : mecanica si rezervor de saruri minerale.
Componentele histologice ale tesutului osos sunt: substanta fundamentala care este alcatuita dintr-o materie proteica denumita oseina si o substanta pre-osoasa impregnata cu saruri minerale in care se dispun fibrele conjuctive si elastice calcificate.  Substanta fundamentala se dispune in lamele osose concentrice si stratificate ce formeaza lamele haversiene care alcatuiesc un sistem un jurul unui canal central  Havers. Acesta formeaza, impreuna cu lamele concentrice, un sistem Havers (sau un osteon). Printre lamele, substanta fundamentala prezinta cavitati lenticulare denumite osteoplaste. Osteoplastele formeaza, impreuna cu caniculele osoase, un sistem de cavitati intercomunicante in care sunt dispuse celule osoase. Celulele osoase au origine mezenchimala si sunt reprezentate de trei categorii celulare care, in functie de perioada evolutiva a tesutului osos, sunt denumite :
a)    osteoblaste – sunt celule osoase tinere ce au proprietatea de a se divide activ ;
b)    osteocitele – sunt celule osoase tinere incluse in osteoplaste si sunt lipsite de capacitatea de a se divide ;
c)    osteoclaste – sunt celule osoase specifice zonelor de remodelare osoasa dispuse printre fibrele de colagen si rarele fibre elastice calcificate.

Tesutul osos se prezinta sub urmatoarele varietati: haversian compact ( format din sisteme Havers ) si spongios ( numit si areolar – format din lamele osoase subtiri ce delimiteaza o retea lamelara si cavitati mari, neregulate.

    Tesutul sanguin

    Este singurul tesut „lichid” din organismul animal, are origine mezenchimala comuna cu a tesuturilor conjuctive. Este alcatuit din substanta fundamentala si elemente celulare structurale.
    Substanta fundamentala este denumita plasma si nu are o structura histologica. Este lichida, circula printr-un sistem conductor si permite elementelor structurale sa se deplaseze in interiorul acestora. La mamifere si pasari, celulele sanguine sunt de doua tipuri : rosii si albe iar fragmentele citoplasmaticese numesc plachete sanguine. La om si la mamifere hematiile sunt anucleiate, iar la pasari toate celulele sanguine sunt nucleiate. Cele doua categorii de celule sanguine au preluat denumirea de la aspectul pe care il au in sangele proaspat ( globule rosii sau hematii la mamifere si/sau eritrocite la pasari ;  globule albe sau leucocite, la ambele clase de vertebrate ).
    Globulele rosii sunt elementele a caror denumire provine de la grecescul „eritros” – rosu si durata lor de viata este de 90 – 120 de zile la mamifere. Biochimic, hematiile sunt alcatuite dintr-un complex coloidal si o heteroproteida – hemoglobina. Hemoglobina are proprietatea de a se combina cu oxigenul, transformandu-se in oxihemoglobina. Concomitent, hemoglobina participa la transportul CO2 sub forma de carboxihemoglobina de la tesuturi la pulmon. Hematiile sunt distruse īncontinuu de sistemul circulator, splina si fagocitoza.

                                      Numărul mediu de hematii la diferite specii
  (după Papilian V. Şi Roşca Gh, 1978)

Specia    mii/mm3 sānge
cal    7 500
vacă    6 000
oaie    10 000
capră    13 000
porc    6 590
cāine    6 000
pisică    8 000
iepure    5 000
cobai    5 000
şoarece    9 000
şobolan    8 000
arici    11 000
maimuţă    6 000
găină    3 500
porumbel    4 000
gāscă    2 900
raţă    4 000



1 Globulele albe (sau leucocitele) – sunt celulele sanguine dispersate printre globulele rosii. La mamifere exista cinci tipuri de leucocite incluse in doua familii:
-    leucocite granulare - cu granulatii in citoplasma;
-    leucocite agranulare - fara granulatii in citoplasma



                                  Formula leucocitară la diferite specii
                                                                 (după Cotea. C. V., 1984)

Specia    Numărul
(mii/mm3 sānge)    Formula leucocitară (%)
        neutrofile    eozinofile    bazofile    limfocite    monocite
cal    7-10    50-60    3-6    0.5-1.0    30-40    1-6
vacă    5-10    25-40    3-8    0.5-1.5    40-70    4-10
oaie    5-10    30-45    3-10    0.5-1.5    40-65    1-40
capră    7-16    30-45    3-8    0-1.5    45-65    3-5
porc    10-15    40-60    2-6    0-3    40-50    0-5
iepure    9-12    30-50    0.5-2    3-6    30-70    1-5
cāine    7-11    60-75    2-9    0.5-1.5    20-35    3-7
pisică    10-15    50-80    2-8    0.5-1.5    20-50    5-6
şobolan    5-25    16-36    1-4    -    62-75    1-6
şoarece    7-15    20-50    0-5    0.5-1.5    65-80    3-7
om    5-9    60-70    2-5    0.5-1.5    30    1-10
găină    9-30    30-45    4-15    1-6    40-70    3-6
gāscă    6-20    30-70    2-6    0.5-4.0    20-90    0-4
raţă    20-24    30-40    4-12    0-5    42-59    2-7

Leucocitele granulare ( granulocitele ) sunt de trei tipuri :
-    leucocite granulare neutrofile  au proprietatea de a fagocita, ingloba si distruge bacterile in citoplasma si sunt elemente sanguine polimorfonucleare;
-    leucocitele granulare eozinofile  au proprietatea de a fagocita complexele antigen-anticorp si sunt elemente sanguine de dimensiuni medii ;
-    leucocitele granulare bazofile sunt elemente sanguine de dimensiuni medii.
    Leucocitele agranulare ( agranulocite ) sunt de doua categorii : mici si numeroase denumite limfocite si mai mari si mai putin numeroase denumite monocite.
Plachetele sanguine (sau trombocitele) sunt fragmente de citoplasma suspendate grupat in sange printre celelate elemente figurate. Un plachet sanguin este format din doua componente : cronomera si hialomera.
              

    Tesuturile musculare

    Sunt formatiuni histologice alcatuite din miocite (fibre musculare) si substanta fundamentala. Este tesutul foarte bogat vascularizat si inervat si cu un metabolism foarte intens. Miocitele sunt celule alungite si cu forma variata. Din punct de vedere structural, fiecare celula musculara prezinta o membrana (denumita sarcolema) peste care se dispune la exterior o membrana de natura conjuctiva (denumita endomisium).
    Fibrele musculare sunt de trei categorii :
a)    tesutul muscular neted – alcatuit din fibre musculare netede denumite leiocite. Fibrele musculare netede se asociaza in grupe denumite fascicule, ce se asociaza si formeaza muschiul neted. Muschii netezi se intalnesc in peretele tubului digestiv, al vaselor sanguine, cailor genitale si urinare.
b)    tesutul muscular striat de tip scheletic este format din fibre musculare striate denumite rabdocite. Rabdocitele sunt celule fibrilare lungi, cilindrice si cu extremitatile ovoide.
c)    tesutul muscular striat de tip cardiac este un tip special de tesut muscular. Este format din fibre musculare care se unesc, intre ele, prin formatiuni speciale denumite discuri intercalare. Fibrele musculare striate de tip cardiac sunt ramificate anostomozate si formeaza o retea. Tesutul muscular striat de tip cardiac intra in structura miocardului.

                                             Tesutul nervos


    Tesutul nervos este format din celule nervoase (neuroni), specializate in receptionarea excitatiilor, elaborarea si conducerea influxului nervos, elaborarea de hormoni. Neuronii formeaza prin conexiuni, numite sinapse, releuri de transmisie a influxului nervos.
    Elementele histologice componente ale tesutului nervos sunt :
       a) celulele nervoase principale denumite neuroni. Neuronul este alcatuit din corpul celular (sau pericarionul) si prelungirile celulare (dendritice si axonice). Neuronul, indiferent de forma si/sau marime, are un singur pericarion si una sau mai multe dendride cu ramificatii multiple. Corpul neuronului are forme, aspecte si dimensiuni variabile.
Pericarionul are o membrana celulara denumita neurolema ce protejeaza la exterior citoplasma denumita neuroplasma. Aceasta contine organite comune (complexe Golgi, mitocondrii, ribozomi, lizozomi, peroxizomi, reticul endoplasmatic rugos), organite specifice (neurofibrile si corpusculi Nissl) si un nucleu veziculos (cu aspect nucleolat).
Neuroplasma este un coloid in stare de gel vascos si incolor si bogat in corpi tigroizi (corpusculi Nissl).
Corpusculii Nissl reprezinta granulatiile cromatofile asemanatoare unor blocuri poliedrice cu aspect fusiform si/sau de bastonas.
Neurofibrilele sunt dispuse in spatiile dintre corpusculii Nissl si sunt formate din neurofilamente si microtubuli.

Nucleul este dispus central sau excentric, are dimensiuni mari, forma sferica si aspect veziculos.

Nucleolii sunt mai mari si sunt discreti in nucleolema.

Neurolema are structura generala  a oricarui membrane celulare, cu deosebirea ca este dublata de foita externa a celulei gliale satelite.

Prelungirile neuronale se termina, fie in interiorul sistemului nervos central, fie sub forma nervilor periferici. La nivelul sistemului nervos central, neuronii intra in legatura unii cu ceilalti prin prelungirile neuronale de la nivelul sinapselor (sinapsele reprezinta locul unde prelungirile eferente ale unui neuron se ating cu dendritele sau corpul celular al neuronului vecin).
            
Fibrele nervoase sunt reprezentate de axonii si dendritele neuronilor.
Fibra nervoasa axonica are trei constituieni principali : axoplasma, axolema si teci (sau invelisuri externe).
                                               
Tipuri de neuroni. De la pericarion pleaca, in diferite moduri si directii, prelungirile neuronale. In functie de numarul si modalitatea de emergenta a prelungirilor neuronale, se disting urmatoarele tipuri de neuroni :
-    amacrini (lipsiti de pericarion);
-    pseudo-unipolari (cu aspect piriform sau sferic);
-    bipolari (cu aspect fusiform, ovoid sau globulos si cu talie mica);
-    multipolari ( cu forma piramidala, stelara sau fusiforma);
-    multipolari piramidali Betz (cu forma piramidala, talie mare);
-    multipolari piriformi Purkinje (cu aspect piriform, de talie mare);      
-    multipolari stelati (sau neuronii motori).
Nevrogliile reprezinta elementele trofice, de sustinere si izolare a tesutului nervos ce separa elementele nervoase de vasele sanguine si tesutul conjuctiv.
Macroglia este formata din nevroglia propriu-zisa care este de diferite tipuri : ependimara, plasmatica si fibroasa.
Oligodendroglia are corpul rotund, nucleul veziculos, cateva prelungiri gliale noduroase.
Microglia apare in tot sistemul nervos si este mai mica decat restul nevrogliilor.
Nevroglia  este reprezentata de celula satelita a neuronilor din ganglionii nervosi rahidieni si simpatici si de celula Schwmann.




                          Embriologie generala


Embriologia este stiinta al carui obiect de studiu il constituie dezvoltarea organismelor pornind de la stadiul de zigot si pana la nastere.
Ontogeneza. Dezvoltarea embrionara incepe cu fecundatia ovulului si continua cu segmentarea zigotului, gastrulatia si formarea foitelor embrionare si a organelor si iesirea din ou, fatarea sau nasterea.
Segmentarea zigotului consta in diviziuni celulare succesive, rapide si se incheie odata cu formarea blastulei.
Gastrulatia si formarea foitelor embrionare. In gastrulatie, din vezicula embrionara unistratificata se formeaza gastrula. Ca rezultat al gastrulatiei apar ectodermul, mezodermul si endodermul. Din cele trei foite embrionare se dezvolta organele.
Aparitia tubului neural si a organelor. Tubul neural ia nastere din ectoderm si reprezinta sediul sistemului nervos de mai tarziu. Foitele embrionare constituie punctele de plecare in formarea organelor.
Ontogeneza este procesul de dezvoltare individuala a unui organism, incepand din stadiul de ovul fecundat pana la maturitate, parcurgandu-se mai multe etape :
-    fecundatia;
-    segmentarea;
-    gastrularea;
-    organogeneza;
-    cresterea si dezvoltarea intrauterina;
-    parturitia;
-    cresterea si dezvoltarea extrauterina ( sau in afara oului ).
Dezvoltarea intrauterina se desfasoara in trei etape :
a)    embriogeneza ( de la fecundarea ovulului si pana la aparitia celor trei foite embrionare );
b)    histogeneza si organogeneza ( formarea tesuturilor si a organelor );
c)    fetala ( continua dezvoltarea organelor pana la fatare ).

Gametogeneza cuprinde asamblul transformarilor prin care trec celulele germinale initiale denumite genocite primordiale pana ating stadiul de celule sexuale mature. Procesul de gametogeneza cuprinde : spermatogeneza si ovogeneza si se desfasoara in trei faze : germinativa, crestere si de maturare.
Spermatogeneza cuprinde totalitatea transformarilor prin care trec spermatogoniile pana devin celule sexuale mature.
Perioada germinativa este parcursa in timpul prepubertatii cand goncitele primordiale se divid mitotic.
Perioada de crestere debuteaza odata cu pubertatea si consta in cresterea si dublarea volumului spermatogoniilor si transformarea acestora in spermatocite de ordinul I.
Perioada de maturare se caracterizeaza prin faptul ca spermatocitele de gradul I se divid reductional si produc doua spermatocite de gradul II. Acestea se divid mitotic imediat si rezulta in final patru spermatide. Spermatidele parcurg procesul de metamorfoza celulara denumit spermiogeneza in care fiecare spermatida se transforma intr-un spermatoid.
Fiecare spermatoid este alcatuit din trei portiuni principale : cap, piesa de conjugare si flagel. Capul spermatozoidului are o forma variabila cu specia (sferica, secera sau carlig, ovulara sau spiralata) si contine acrozomul – cu rol esential in procesul fecundatiei, acesta eliberand o enzima denumita hialuronidaza. Piesa de conjugare este scurta, leaga capul de coada si este foarte fragila. Coada spermadozoidului este lunga, are aspect filamentos si este alcatuita din trei piese : intermediara, principala si terminala.
Ovogeneza cuprinde complexul de transformari prin care trece ovogonia din stadiul de celula germinala initiala pana devine ovul matur apt pentru fecundare.
Procesul de ovogeneza se desfasoara in foliculul ovarian, unde se parcurg trei faze:

-    germinativa (de inmultire) – se desfasoara in timpul vietii embrionare pornind de la ovogoniile din ovarul embrionar. In perioada de dezvoltare embrio-fetala se formeaza in ovar, rezerva de celule sexuale femele pentru toata viata.

-    de crestere – debuteaza imediat dupa nastere si dureaza ani de zile si reprezinta perioada in care se produce si se acumuleaza vitelusul prin procesul de vitelogeneza.


-    de maturare a ovocitului – incepe la pubertatea animalului si se parcurg doua diviziuni de maturare : meiotica (din ovocitul de ordinul I se obtin doua celule inegale – ovocit de ordinul II si primul globul polar) si mitotica (unde din ovocitul de ordinul II se formeaza un ovul matur si inca un globul polar).

Fecundatia este un proces biologic complex cu o durata totala de 12 – 16 ore la animalele domestice si reprezinta unirea gametului sexual mascul (spermatozoidul) cu gametul sexual femel (ovulul). Din contopirea masei nucleo-citoplasmatice a celor doi gameti rezulta celula ou ( sau zigotul), celula diferita de cele de provenienta, cu garnitura diploida de cromozomi.
      
Fecundatia se realizeaza in trei faze succesive :
a)    apropriere – are loc datorita atractiei reciproce dintre cei doi gameti
b)    penetratie – consta in patrunderea unor spermatozoizi printre celulele coroanei radiata de la periferia membranei pellucida.
c)    amfimixie – consta in reproducerea sexuala adevarata, fuzionarea gametului mascul cu gametul femel si formarea celulei ou.                          

Consencintele fecundatiei sunt : refacerea garniturii cromozomale, determinarea sexului, declansarea segmentatiei.
    Segmentarea reprezinta ansamblul diviziunilor pe care le parcurge celula ou in urma carora se realizeaza „edificii pluricelulare” simple denumite morula si blastula. Procesul de segmentare se desfasoara in timp ce zigotul se deplaseaza prin oviduct spre uter si parcurge stadiile de dezvoltare de morula si blastula.                                

    Faza de morula incepe la cateva ore de la fecundatie, timp in care zigotul parcurge cateva diviziuni :
-    prima diviziune este verticala si longitudinala, se obtin doua celule denumite blastomere;
-    a doua diviziune este orizontala si perpendiculara pe planul primei diviziuni, in final obtinandu-se patru blastomere;
-    a treia diviziune este transversala, rezultand in final opt blastomere.
Prin diviziuni ulterioare, numarul blastomerelor creste in proportie geometrica. Celulele rezultate in urma acestor diviziuni delimiteaza o formatiune sferica denumita morula.
    Faza de blastula se instaleaza cand blastomerele din interiorul morulei incep sa secrete lichidul blastocelic si cuprinde trei stadii de dezvoltare :
a)    monodermic (sau blastocitul) este reprezentat de 128 de celule embrionare care alcatuiesc trofoblastul ce are doua zone : polul animal unde se afla un buton embrionar si cavitatea vitelina dispusa intre trofoblast si butonul embrionar.
b)    didermic primitiv contine : butonul embrionar cu blastomerele dispuse pe doua randuri – trofoblastul si ectoblastul.
c)    tridermic primitiv contine butonul embrionar cu blastomerele dispuse pe trei randuri – trofoblastul, ectoblastul si endoblastul.
Faza de gastrula se caracterizeaza prin formarea foitelor embrionare ca urmare a unor intense procese de proliferare, crestere volumetrica si intense miscari celulare.
Foita externa (sau ectoblastul) sufera „o infundare” datorita multiplicarii celulelor componente pe linia mediana denumita invaginatie neurala care se inchide in timp si formeaza tubul neural, care prin diferentierea ulterioara se va forma sistemul nervos.
Foita interna (sau endoblastul) este alcatuita din celule embrionare care se multiplica, se deplaseaza si sufera o tripla invaginare: una mediana din care se formeaza notocordul si doua laterale dispuse intre ectoblast si endoblast din care se va forma cea de-a trei-a foita denumita mezoblast.
Notocordul are rolul de colana vertebrala pentru un interval limitat de timp, dupa care dispare si incepe procesul de formare a vertebrelor.
Mezoblastul se diferentiaza in grupe de celule din ce in ce mai evidente in zona dorsala denumite somite care pe masura ce se vor dezvolta, vor patrunde printre cele doua foite embrionare. Din punct de vedere structural somitele sunt alcatuite din doua foite : somatopleura si splanchopleura.
    Momentul in care embrionul se gaseste in stadiul tridermic este alcatuit din trei foite primordiale :
-    ectoblast ( sau ectoderm). Din ectoblast se formeaza : sistemul nervos central, medulosuprarenala, ganglionii simpatici, hipofiza, epifiza, epiderma, parul, fanerele, glanda sebacee si sudoripara, glandele salivare, glanda mamara, epiteliul bucal si anal, smaltul dentar, epiteliul senzorial.
-    endoblast (sau endoderm). Din endoblast iau nastere : tubul digestiv, ficatul si pancreasul, aparatul respirator, tiroida, paratiroidele, timusul si vezica urinara.
-    mezoblast (sau mezoderm). Din mezoblast se formeaza : dermul si hipodermul, tesuturile conjuctive propriu zise si metaplaziate, tesuturile musculare, aparatul cardiovascular, organele hematopoetice si seroasele.    

            Din cele trei foite embrionare se formeaza tesuturile si organele viitorului individ precum si invelitorile fetale, vezicula ombilicala si cordonul ombilical.
      La mamifere, invelitorile fetale sunt trei : corionul, alantoida si amniosul.
    Corionul este invelitoarea uterina a foetusului care apare inca din timpul fazei de blastula sub forma de trofoblast. Dupa nidatie, procorionul se transforma in corion si vilozitatile primare in vilozitati secundare. Corionul are rolul de a asigura schimburile nutritive dintre mama si fat in timpul vietii intrauterine.               
    Alantoida este a doua invelitoare fetala si se formeaza din endoderm. Punga alantoidiana este formata din trei portiuni : intra-embrionara, mijlocie si extra-embrionara (care reprezinta sacul alantoidian propriu-zis plin cu lichid alantoidian). Lichidul alantoidian are rolul de a lubrefia tractusul genital pentru a favoriza expulzarea fatului. Alantoida are rolul de a conduce vasele sanguine catre corion, asigurand nutritia si respiratia fatului, protectia fata de actiunile mecanice si, la fatare, ajuta la dilatare gatului uterin.
Amniosul este invelitoarea fetala interna ce provine din ectoblast si delimiteaza o cavitate amniotica. Aceasta este plina cu lichid amniotic in care se dezvolta fatul si il protejeaza de actiunile factorilor mecanici.     
Vezicula ombilicala este de natura endodermica, ia nastere in zona extra-embrionara si comunica cu intestinul primitiv prin canalul vitelin.               
Cordonul ombilical este format din vasele ombilicale si canalul urac. Cordonul ombilical are rolul de a asigura transportul de la mama la fat si eliminarea produsilor de excretie in alantoida.
Placenta este formatiunea care rezulta din patrunderea vilozitatilor coriale in criptele mucoasei uterine asigurand schimbul de substanta in dublul sens. Din punct de vedere histologic, exista diferite tipuri de placenta :
a)    epitelio-coriala = se intalneste la suine si ecvine;
b)    sindesmo-coriala = se intalneste la taurine, ovine si caprine;
c)    endotelio-coriala = se intalneste la carnivore;
d)    hemo-coriala = se intalneste la primate;
e)    hemo-endotelio-corial = se intalneste la cobaita si iepuroaica.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica