referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Dizolvarea lichidelor in sange - Presiunea partiala si difuzia gazelor in lichide

Categoria: Referat Medicina

Descriere:

În repaus sângele arterial transportă sub formă de HbO2 97,5% din cantitatea totală de O2. Forma dizolvată, deÅŸi minimă comparativ cu cea combinată cu Hb, din punct de vedere funcÅ£ional este cea mai importantă deoarece se află în schimburi directe cu lichidele interstiÅ£iale ÅŸi, prin acestea, cu celulele...

Varianta Printabila 


1              Dizolvarea lichidelor n snge

   Presiunea parţială şi difuzia gazelor n lichide


Schimbul principalelor gaze respiratorii la nivel pulmonar şi tisular se face pe baza unor legi fizice, a unor mecanisme fiziologice şi a unor proprietăţi ale membranelor alveolo-capilare şi celulare. O2 şi CO2 trec prin membrana alveolo-capilară prin difuzie simplă de la o concentraţie mare la o concentraţie mică.
Componentele majore ale aerului uscat sunt azotul (≈ 79%) şi oxigenul (≈21%). Ţinnd seama de teoria lui Dalton ntr-o combinaţie de gaze presiunea fiecărui gaz n parte este determinată de procentajul volumului total pentru fiecare gaz n parte.
Cnd aerul intră n contact cu apa, o parte din apă se transformă n gaz care se evaporă. Compoziţia aerului alveolar şi a aerului expirat nu este identică cu cea a aerului atmosferic din mai multe motive. n primul rnd aerul care intră n sistemul respirator n timpul inspiraţiei este umed; n al doilea rnd, oxigenul difuzează de la alveole n snge, iar CO2 difuzează de la capilarele alveolare n alveole; iar n al treilea rnd aerul cu excepţia celui alveolar este numai n parte nlocuit cu aer atmosferic n timpul fiecărei inspiraţii.
Cnd gazele intră n contact cu un lichid, există tendinţa fiecărui gaz de a se dizolva n lichid. Echilibrul concentraţiei gazului n lichide este determinat de presiunea parţială a gazului şi de solubilitatea lichidului. Această relaţie este descrisă de legea lui Henry. Cnd un gaz este n contact cu un lichid, volumul de gaze care va intra n soluţie este proporţional cu presiunea parţială a gazului. Numai o mică cantitate din gaze este alveolară.




Gaze    Aer uscat    Aer umed    Aer alveolar
    mmHg    %    mmHg    %    mmHg    %
Azot    600,2    78,98    563,4    74,09    569    74,9
Oxigen    159,5    0,04    0,3    0,04    40    5,3
CO2    0,3    0    47    6,20    47    6,2

Schimburile gazoase respiratorii

La nivel pulmonar schimburile gazelor se realizează datorită difuziunii presiunilor parţiale ale O2 şi ale CO2 n cele două medii separate de membrana alveolo-capilară: aerul alveolar şi sngele din capilarele pulmonare.
n aerul alveolar presiunea O2 este mult mai mare (100 mmHg) dect n sngele venos capilar (40 mmHg), deci O2 va trece din aerul alveolar n snge pnă se echilibrează cu O2 din aerul alveolar. Sngele arterial care părăseşte teritoriul pulmonar are o saturaţie n O2 de numai 97,5% din cauza amestecării cu mici cantităţi de snge venos n capilarele alveolare. CO2 va urma un drum invers, trecnd din sngele venos, unde se găseşte la o presiune de 47 mmHg, n aerul alveolar, unde presiunea sa parţială este de 40 mmHg.

1 Oxigenarea sngelui din capilarele pulmonare poartă numele de hematoză pulmonară. Deşi sngele străbate foarte repede capilarele pulmonare schiburile gazoase sunt posibile deoarece suprafaţa de contact este extrem de mare, stratul de snge este foarte subţire şi grosimea mebranei alveolo-capilare minimă.
Transportul sangvin al oxigenului se face n proporţie de 1% sub formă dizolvată n plasmă şi restul sub forma unei combinaţii labile cu hemoglobina (Hb) denumită oxihemoglobină (HbO2).
Datorită fierului bivalent pe care l conţine, hemoglobina se combină foarte rapid cu O2, fiecare din cei 4 atomi de fier ai gripărilor hem putnd fixa o moleculă de oxigen. n repaus sngele arterial transportă sub formă de HbO2 97,5% din cantitatea totală de O2. Forma dizolvată, deşi minimă comparativ cu cea combinată cu Hb, din punct de vedere funcţional este cea mai importantă deoarece se află n schimburi directe cu lichidele interstiţiale şi, prin acestea, cu celulele.
Transpostul sangvin al CO2 se face n mică măsură (aproximativ 8%) sub formă dizolvată n plasmă  şi n cea mai mare parte sub forma unor combinaţii chimice labile (bicarbonaţi, carbohemoglobină). CO2 rezultat din oxidările celulare ajunge prin difuziune n lichidul interstiţial. n snge se dizolvă n lichidele plasmatice şi pătrunde cu uşurinţă n eritrocite datorită difuzibilităţii sale ridicate.
Att n plasmă ct şi n eritrocite, sub influenţa anhidrazei carbonice, CO2 se hidratează, rezultnd H2CO3 care se disociază rapid elibernd HCO3    (anionul bicarbonic), care se combină cu K   n eritrocite şi cu Na n plasmă. Sub formă de bicarbonaţi se transportă n snge aproxiomativ 80% din CO2, din care 10% n eritrocite şi 70% n plasmă.
La nivelul capilarelor tisulare, sngele arterial cedează O2 necesar activităţii celulare şi se ncarcă cu CO2 rezultat din metabolismul celular, care difuzează din lichidul interstiţial (60mmHg) n sngele capilar                 (40 mmHg).
Disocierea HbO2 depinde de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi sunt: presiunea parţială a O2 şi a CO2, temperatura şi pH-ul. n lichidul interstiţial presiunea O2 este de aproximativ 40 mmHg, iar n sngele capilar de 97 mmHg, acest gradient presional favoriznd disocierea HbO2.
Capacitatea CO2 de a intensifica disocierea oxihemoglobinei n ţesuturile cu activitate intensă se datorează generării şi acumulării locale de acid carbonic, care scade pH-ul tisular, şi, consecutiv, afinitatea hemoglobinei pentru O2.
Creşterea temperaturii scade capacitatea Hb de a fixa O2, favoriznd deci disocierea HbO2.
n condiţii de activitate tisulară crescută, ca urmare a acţiunii convergente a acestor facotri, oxihemoglobina se disociază mai intens, elibernd ţesuturilor cantităţile de O2 necesar activităţii lor.
Schimbul de gaze la nivel tisular are loc prin difuziune, ele trecnd din ţesuturi n snge (şi invers) prin intermediul lichidului interstiţial de la o presiune mai mare la una mai mică.
Utilizarea O2 de către celule are loc n mitocondriile acestora, n care se desfăşoară procese de oxidoreducere complexe, sub aţiunea enzimelor specifice, substanţele organice fiind oxidate pnă la CO2 şi H2O, elibernd energia chimică.


BIBLIOGRAFIE

1.    BARAN TRAIAN – „Biofizică medicală”;
2.    CIUHAT ILEANA – „Antaomia şi Fiziologia omului”;
3.    DIMOFTACHE CONSTANTIN – „Biofizică medicală”.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica