referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Aparitia fenomenului militar in spatiul romanesc

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

"Revolutia neolitica" (5.500-2.500/2.200 î.e.n.) înfaptuita în cadrul marilor culturi Cris-Starcevo, Turdas-Vinca, Dudesti, Boian, Hamangia, Cucuteni, Gumelnita, etc., atesta deja existenta, ca îndepartati înaintasi ai nostri în spatiul etnogenetic românesc, a unor oameni harnici si priceputi care, în timp, învatasera sa prefaca stepele sau câmpurile mlastinoase si codrii seculari în ogoare, sa dea suflet lemnului, lutului si pietrei, sa supuna vietatile pamântului si forta apei, sa smulga muntelui metalele din care încep sa-si faureasca uneltele, podoabele si armele...

Varianta Printabila 


1

Apariţia fenomenului militar în spaţiul românesc



                  Arheologia este în măsură astăzi să atace existenţa principalelor etape ale procesului evolutiv al umanităţii şi în spaţiul etnogenetic românesc de la începuturile, databile cu cca 2 200 000 de ani în urmă, pe baza resturilor fosile şi a uneltelor-arme descoperite în Valea lui Grăuceanu-Bugiuleşti (comuna Tetoiu, jud. Vâlcea) român la sfârşitul vechii epoci a pietrei cioplite (cca 10.000 î.e.n.) prin: resturi umane şi animale, unelte-arme aparţinând "culturii de prund" descoperite pe văile Dârjovului, Dâmbovnicului, Argeşului, la Ciuperceni (Turnu Măgurele), etc.; mărturii ale "civilizaţiei" musteriene, furnizate de peşterile de la Ohaba-Ponor; Cioclovina, Baia de Fier, Ripiceni-Izvor, Cheia, Nandru, etc.; urme ale locuirii permanente ale teraselor râurilor şi, ca emoţionante mărturii ale unor înclinaţii artistice legate de principala ocupaţie - vânătoarea, picturile rupestre din peşterile de la Baia de Fier, Vaidei (jud. Gorj), Pescari (jud. Caraş-Severin), Limanu (jud. Constanţa), Cuciulat (jud. Sibiu) sau din defileele Polovragi şi Sohodol.
                   Confruntarea permanentă a oamenilor cu lumea animalelor care le furniza cea mai mare parte a hranei şi care reprezenta totodată principalul pericol, le-a stimulat continuu imaginaţia în direcţia perfecţionării uneltelor-arme (pentru împuns, lovit, tăiat şi răzuit), din piatră, lemn, os sau corn şi a perfecţionării, prin repetare rituală, a unor tehnici şi metode de vânătoare care, în epocile următoare, vor pune treptat bazele "artei militare" a oamenilor neolitici şi a purtătorilor civilizaţiei bronzului şi fierului. Moştenite din practica vânătoarei, utilizarea terenului, îndeosebi muntos şi împădurit, arta deplasării în ascuns, a mascării, urmăririi, încercuirii, atragerii în ambuscadă şi a atacului prin surprindere, transmise din generaţie în generaţie, se vor preface în timp, ca o dovadă în plus a continuităţii oamenilor locului, în procedee şi principii tactice de luptă.
                 Tranziţia spre epoca pietrei şlefuite (10.000 - 5.500 î.e.n.), marcând începutul procesului de sedentarizare a comunităţilor umane prin trecerea de la stadiul de vânător şi culegător ocazional la acela de recoltator, pescar "specializat" şi crescător de animale a generat, o dată cu apariţia unui surplus de produse, de unelte-arme diversificate, tipologic incluzând ca noutate propulsorul şi arcul cu săgeţi şi de obiecte de podoabă, de cult sau de marcare a importanţei indivizilor (susceptibile de a fi însuşite), ca nouă formă de activitate umană, conflictele armate. Arheologic, pot fi sugerate primele ciocniri intercomunitare, în diferite zone ale spaţiului românesc şi, cu certitudine identificat, "războiul" local de la Schela Cladovei (Drobeta-Turnu Severin) unde un grup prădalnic a fost surprins în ambuscadă şi nimicit de arcaşii localnici cu aproape 6.000 de ani î.e.n.



1 "Revoluţia neolitică" (5.500-2.500/2.200 î.e.n.) înfăptuită în cadrul marilor culturi Criş-Starcevo, Turdaş-Vinca, Dudeşti, Boian, Hamangia, Cucuteni, Gumelniţa, etc., atestă deja existenţa, ca îndepărtaţi înaintaşi ai noştri în spaţiul etnogenetic românesc, a unor oameni harnici şi pricepuţi care, în timp, învăţaseră să prefacă stepele sau câmpurile mlăştinoase şi codrii seculari în ogoare, să dea suflet lemnului, lutului şi pietrei, să supună vietăţile pământului şi forţa apei, să smulgă muntelui metalele din care încep să-şi făurească uneltele, podoabele şi armele.
Perfecţionarea uneltelor şi armelor a atras după sine saltul demografic, extinderea terenurilor locuite şi cultivate, o primă mare diviziune a muncii în secolele de trecere spre epoca metalelor (împărţirea pe comunităţi de agricultori şi păstori, în funcţie de activitatea productivă dominantă), apariţia unor specializări în meşteşugurile torsului şi ţesutului, olăritului, făurăritului şi construcţiilor, a cultului organizat şi a diferenţierii sociale, în condiţiile păstrării proprietăţii colective asupra mijloacelor de producţie, prin creşterea importanţei categoriilor sacerdotale şi războinice, însărcinate de comunităţile care le întreţineau cu organizarea muncii, a relaţiilor cu lumea divinităţilor protectoare şi a apărării. Aşezărilor ridicate încă din epoca precedentă în locuri întărite natural (promontorii, insule, etc.) încep să li se adauge elemente de fortificaţie, şanţuri adânci de 6-8 metri, late de român la 12 metri, valuri de pământ cu palisade ca la Măgurele (Bucureşti), Radovanu (jud. Călăraşi), Vidra (jud.Giurgiu); în paralel apar şi incinte fortificate de refugiu, ca aceea de la Măgurele - "Movila Filipescu", prefaţând viitoarele acropole.
                  Cu patru milenii în urmă prin cimentarea tuturor trăsăturilor populaţiei pe care preistoria le-a văzut zămislindu-se în spaţiul carpato-balcano-pontic, odată cu trecerea la epoca bronzului (2200/2000 - 1200/1150 î.e.n.), a marilor culturi cu inventar complex de unelte şi arme din metal (Glina, Monteoru, Wietenberg, Otomani, Gârla Mare, Noua, etc.), s-a afirmat, ca purtător al unei civilizaţii unitare, marele grup etnic al primilor noştri strămoşi direcţi pe care istoria scrisă i-a consemnat sub numele de traci. Ei sunt aceia care, prin cele peste 100 de neamuri atestate de poemele homerice, de literatura greacă sau de "părintele istoriei" , Herodot, ne conferă dreptul să afirmăm că în acest pământ, scăldat de valurile Dunării şi ale Mării Negre, vegheat de "coroana" Munţilor Carpaţi, avem - potrivit expresiei lui Nicolae Iorga - cel puţin "rădăcini de patru ori milenare; aceasta este mândria şi aceasta este puterea noastră!". Sunt cuvinte care ilustrează o realitate subliniată de numeroşi oameni de ştiinţă ai veacului nostru - aceea că "poporul român este cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a neamului; într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa /"/ fie că este vorba de traci /"/, de geţi sau de daci, locuitorii pământului românesc au rămas aceiaşi din epoca neolitică - era pietrei şlefuite - până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam".
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica