1
Industria alimentara: cum sa asiguram calitatea
produselor
pentru export
Intreprinderile
exportatoare ale industriei alimentare trebuie sa se organizeze pentru
a
corespunde exigentilor calitatii ale pietilor indrumatoare.
Nu putem face
fata in exportarea produselor din industria alimentara fara a ne
comfirma
exigentilor calitatii pe pietile indrumatoare. Produsele nu vor putea
corespunde in exclusivitate normelor si regulamentelor oficiale in
vigoare pe
piata importatoare: in afara de aceasta ele trebuie sa indeplineasca
specificarile cumparatorilor si gusturile consumatorilor. Pentru ca
produsul sa
atinga nivelul dorit, cadrele dirijante ale itreprinderilor de
prelucrare din
tarile exportatoare trebuie sa cunoasca in mod temeinic aceste diverse
exigente
si sa creeze conditiile necesare pentru a raspunde la ele. O
intreprindere va
parveni la nivelul calitatii care ii va permite, in termen de lunga
durata, de
a vinde articolele sale cu succes pe pietile exterioare, numai daca
grija
pentru calitate prezida in toate activitatile sale, de la receptia
materiei
prime pina la distribuirea finala a produsului in strainatate.
Sursele
de defectiune
Defectiunile ce risca de a prezenta
produsele alimentare pot avea diferite cauze: materia prima de o
calitate
insuficienta, personalul rau format sau putin motivat, metodele de
fabricare
inadecvate, etc. Nu lipsesc nici exemplele: cutiile ruginite, botite
sau
marginile neregulate; fructe uscate, mucegaite, cafenii la culoare,
decolorate
sau cu aspect putin apetisant, articole alimentare reimbalate care sint
contaminate de materii straine sau a caror greutate nu corespunde
indicatiilor
ce figureaza pe pachete. Defecte de acest fel nu sint, in nici caz,
admise pe
pietile exterioare. Aceste defectiuni se explica prin lipsurile
analizate mai
sus.
Materii prime
Majoritatea materiilor prime
utilizate in industria alimentara se deterioreaza cu timpul. Asadar,
anume de
ele depind in mare masura calitatea produselor gata de exportare.
Materiile
prime de calitate rea nu vor da niciodata un rezultat final bun, chiar
daca nu
avem nici o obiectie metodelor de fabricare. A intelege natura diverselor componente ale unui articol dat si
defectele pe care pot sa le prezinte, constituie deci o etapa esentiala
daca
intentionam sa obtinem un produs finit calitativ. Deasemenea, e
important de a
sesiza bine consecintele probabile care vor avea loc din cauza
materiilor prime
defectate, nu numai calitatea produsului gata, dar deasemenea si
eficacitatea
procesului de fabricare. Pentru a sti in ce mod sa prevenim aceste
neajunsuri,
e bine sa ne referim la o descriere si clasificare a defectelor
posibile.
Defectiunile
afectind materiile prime pe care le foloseste industria alimentara pot
lua
nastere la locul de producere in timpul transportarii sau la
antrepozitul
uzinei.
Putem
clasifica defectiunile in modul urmator:
Defectiuni de origine mecanica,
ele se datoreaza unei manutante rele din perimetrul exploatar agricole,
pe drum
sau la uzina. Exemplu: banane proaspete strivite.
Insecte: ele
pot produce
pagube pe locurile de cultura, in timpul transportului sau la etapa de
stocare.
Exemplu:
fructe proaspete
gaurite.
Contaminarea
microbiologica si modificarile chimice: ele pot fi favorizate de
defectiunile
mecanice si invaziile insectelor. Exemple: putregai pe fructele
stricate, gaini
inghetate de culoare verzue sau cu pielea lipicioasa.
Defectiuni de
ordin
genetic sau fiziologic: aceste defectiuni reesa deseori din cauza
greselilor de
gestiune agricola. Exemple: castravetii de forma incovoiata.
Fiecare din
aceste defecte, daca atinge o fractiune importanta a materiei prime,
pot avea
consecinte grave asupra randamentului si eficacitatii operatiunilor de
prelucrare. Anume, cind se conserveaza fructe acoperite in sirop, sau
alte
articole de acest fel, producerea va fi incetenita si randamentul va fi
redus
daca toate fructele nu vor fi absolut curate. Simplul fapt de a incepe
inlaturarea partilor stricate va avea ca efect intirzierea ansamblului
operatiunilor, reducerea volumului fructelor folosite si scaderea
randamentului.
Independent
de defectiunile citate,
intreprinderile de prelucrare trebuie sa se asigure ca marfa sa nu
contina
elemente straine asa ca adaosuri, agenti conservatori sau alte
substante,
riscind sa dauneze calitatii sau sa prezinte un pericol pentru
sanatate.
Industria alimentara trebuie sa negocieze numai cu furnizorii fiabili
si sa
supuna livrarea lor unui control riguros.
Daca alegerea materiei prime este
importanta, atunci cea a ambalajului nu e mai putin importanta. O
conditie rau
conceputa poate face produsul inacceptabil penrtu cumparatorul strain
si sa-i
reduca durata vinzarii. Un ambalaj rau ales poate duce la inlaturarea
unui
articol care, de la inceput era de calitate.
Personalul
Devotamentul personalului si
atitudinea lui de a indeplini bine sarcinile care i-au fost
incredintate,
deasemenea trebuie sa ocupe un loc de frunte in programul de control al
calitatii industriei alimentare. Defectiunile produselor finite adesea
aduc la
perturbari in lantul de prelucrare. O manutentie rea a articolelor
perisabile
sau delasare in intretinerea materialului sau in operatiunile
industriale aduc
inevitabil la grave neajunsuri ale calitatii produselor. Daca
personalul de
producere nu respecta anumite principii, anume in ceea ce priveste
igiena
personala in timpul lucrului, calitatea produselor va suferi, ceea ce
va avea o
consecinta defavorabila in succesul efortului de exportare.
Probleme ce
tin de procesul industrial
Mai multe
scaderi sau pierderi din
calitate se explica printr-o intelegere rea a metodelor de producere,
cit si
prin folosirea masinelor inadecvate. Inainte de a se lansa intr-un
proiect de
producere orientat spre export, directia intrepriderii se va asigura,
ca
echipamentul sau raspunde exigentilor proceselor de fabricare. De
exemplu, o
masina de sudat defectata poate sa compromita in mod grav un proces
intreg de
conservare.
Numeroade defectiuni ale produselor
alimentare sa inlilnesc si la intreprinderile mici. In industria
alimentara
aceste probleme si intirzierile pe care ele le provoaca in lantul de
operatiuni
pot cauza o deteriorare sau chiar pierderea completa a materiei prime.
Aceste
intirzieri pot fi deosebit de grave daca lipsesc piesele de schimb
necesare
pentru reparatia imediata. Adesea, anume lipsuri de acest fel stau la
originea
producerii articolelor alimentare defectate.
Curatenia uzinei si conditiile
fizice joaca deasemenea un rol esential in producerea articolelor de
calitate.
Nici un aliment n-ar trebui sa fie prelucrat intr-o atmosfera calda si
umeda,
sau in locale murdare. Solul murdar si umed e interzis ca si localele
insuficient aerisite. Ferestrele vor fi acoperite cu plase contra
tintarilor
care vor preveni riscul de contaminre de catre insecte sau corpuri
straine.
Pietile exterioare nu vor accepta niciodata articolele produse de
intreprinderile cu conditii igienice nesigure.
Masura
defectiunilor
Firmele exportatoare inzestrate cu
un sistem bun de control al calitatii au definit caracteristicile pe
care le
cer de la materia prima, produsele intermediare sau produsele gata, iar
procedeele ce trebuie urmate pentru a le masura sint expuse intr-un
manual de
specificari, care permit controlul starii produselor. Metodele utilizate penrtu determinarea si lichidarea defectelor.
Materii prime
Personalul antrepozitelor va nota
pentru fiecare articol data de primire a marfii. In plus, va efectua o
inspectie (simplu control vizual) pentru a inlatura si nota orice parte
parvenita in stare rea.
Tehnicienii
de
laboratoare vor extrage atunci modelele pe care le vor contrlola, si ei
vor
eticheta parcelele.
Esantionarea va urma o procedura de
sondare stabilita. Daca e vorba de marfuri ce necesita un control
microbiologic, extragerile se vor face din toate parcelele. In alte
cazuri, ei
vor transporta cel putin primele cinci livrari. Laboratorul va aplica
metodele
ce vor fi definite fie de intreprindere in specificarile sale, fie de
normele
nationale sau internationale recunoscute. Rezultatele vor fi consemnate
intr-un
registru. Fiecare tehnician va avea un registru de acest fel,
deasemenea un
dosar unde va inscrie datele analitice de baza si calculele efectuate.
Fiecare
analiza terminata va constitui obiectivul unui raport.
Vom avea
atunci de ales intre mai multe hotariri:
Aprobarea: materia prima
corespunde tuturor exigentilor incercarii.
Acceptarea cu rezerve: materia
prima va trebui sa fie obiectul anumitor precautiuni in consecinta
intregii
manipulari: va trebui de controlat totalitatea parcelei, sau supunerea
produsului unei prelucrari definite inainte de a-l prezenta din nou in
laborator pentru aprobare.
Suspendare:
materia prima va fi mai intii obiectul unei prelucrari experimentale,
pentru ca
unele din caracteristicile sale nu sint prevazute in specificare.
Inlaturarea:
materia prima nu corespunde specificarilor.
Mentiunile
insotind marfa vor fi modificate tinind seama de hotarirea luata.
Numai
articolele
sau componentele aprobate vor fi transportate in sectia de producere.
Parcelele
ce constitue obiectul unei masuri de suspensie vor fi, daca e posibil,
depuse
intr-o zona izolata de unde nimic nu va putea fi sustras fara aprobarea
responsabilului calitatii. Marfa inlaturata va fi deasemenea pusa la o
parte si
va purta mentiunea motivului inlaturarii.
Fiecare parte
va primi un
numar de ordin cronologic, consemnat intr-un registru principal, care
va
contine deasemenea, pentru orice livrare, preciziile urmatoare: natura
marfii;
numarul fisei de receptie, sursa sau furnizor; cantitate, data
receptiei, data
transferului; data limita de utilizare; referinte ce figureaza in
registrul laboratorului; numele
responsabilului analizei, hotarirea luata.
Antrepozitul
va prelucra
produsele care ii parvin conform principiului ,, primul sosit, primul
plecat”
anume in cea ce priveste articolele fragile. Tot continutul va fi
curatit in
intregime inainte de a fi expediat spre departamentul de producere. Cei
responsabili
de prelucrari vor examina marfa de la deschiderea continutului. Daca
aspectul
sau calitatea marfii trezesc indoieli, se va raporta despre aceasta
superiorului imediat sau responsabilului de calitate.
1
Etapele de
prelucrare
Respectarea normelor calitatii
trebuie sa fie controlata pe parcursul intregului proces industrial.
Orice
element gasit defectat la o etapa critica de producere va fi eliminat.
La
sfirsitul lantului se vor extrage modele dintre produsele gata: aceasta
este
etapa cruciala, in consecinta careea articolele ce nu corespund
specificarilor
vor fi suprimate de stoc. Partile satisfacatoare vor fi conditionate,
etichetate si transportate la depozit de produse penrtu expediere.
Controlul
calitatii deasemenea va trebui efectuat la etapa de ambalare, precum si
in
timpul stocajului inainte de expediere. E bine de a proceda la o noua
verificare, daca aceasta e posibil, cind marfa ajunge pe piata straina.
Responsabilii
de controlul calitativ joaca un rol important in sistemul de verificare
a
calitatii unei intreprinderi. Anume ei asigura respectarea metodelor
aprobate
si corespunderea produsului si echipamentului specificarilor tehnice si
calitative la toate etapele de fabricare. ..
Prevenirea
defectiunilor
Pentru a impiedica prezenta
defectiunilor la produsele alimentare destinate exportarii, uzinele de
prelucrare sint obligate sa fixeze specificari fondate pe exigentele
pietii
straine si sa supravegheze respectarea lor. Aceste exigente pot fi
egale sau
superioare unor norme date sau unor regulament tehnic in vigoare pe
piata
straina (normele sint exigente minimale la care produsul trebuie sa
faca fata
pentru a putea fi importat in tara
considerata
). Exportarile din sectorul alimentar trebuie sa corespunda ansamblului
de norme
obligatorii. Alte exigente contribuie numai la cresterea sanselor de
vinzare pe
pietile exterioare.
Exigentile
pietii
Inainte de a defini specificarile
trebuie sa ne informam despre piata straina. Una din primele etape de
punere la
punct ale specificarilor consta in crearea unei opinii exacte despre
caracteristicile pe care cumparatorul strain doreste sa le gaseasca la
produsele industriei alimentare. In acest scop, ne vom pune urmatoarele
intrebari:
Care este
consumatorul
vizat de articolul dat (virsta, sex, situatie economica, etc ) ?
Care va fi
reactia la
produsul dat ? Care sint caracteristicile ce vor determina daca acest
consumator va accepta sau va refuza acest fel de produs ?
Cum se situaza produsul pe piata straina (sau
cum se va situa, daca e vorba de un nou articol ce va fi produs ) in
raport cu
articolele concurente? Intreprinderea exportatoare trebuie sa determine
indicele de concurenta si sa -i studieze caracteristicele pentru a
trece la o
analiza comparativa a sanselor din punct de vedere a calitatii.
Care sint
elementele ce
confera sau vor putea conferi o superioritate acestui articol in raport
cu
produsele analogice in vinzare pe piata vizata?
Cit timp
acest articol
poate sa ramina in sectii ? Care sint conditiile stocajului ?
Acestea sint
elementele de baza pe care se vor fonda specificarile. In ideal, cu
aceasta va
trebui sa incepem, inainte de a pune la punct un produs, caci este
esential de
a cunoaste cine are mai multe sanse de a fi pe
placul
consumatorului
inainte de a organiza producerea in mari cantitati a unui articol din
industria
alimentara destinat exportului.
Specificarile
intreprinderii
Intreprinderea va trebui ca urmare
sa formuleze propriile sale exigente sub forma de specificari
aplicabile materiei
prime, proceselor industriale si produsului gata, tinind cont de
normele si
regulamentele in vigoare pe piata internationala (asa ca cele ce au
fost
definite de Organizatia internationala de normalizare ( ISO ), de Codex
Alimentarius , progam de norme alimentare stabilit in comun acord cu
Organizatia Natiunilor Unite pentru alimentare si agricultura ( FAO )
si
Organizatia mondiala a sanatatii ( OMS ) si , sub forma de recomandari,
de
Comisia economica a Natiunilor Unite pentru Europa . Fara specificari,
nu vom
sti cum sa avem un control serios al calitatii . Din pacate,
majoritatea
intreprinderilor mici ale industriei alimentare nu-si fac griji in
aceasta
privinta si produc articole de calitate inegala.
Materie
prima.
Calitatea materiei prime ce intra in componenta produselor trebuie sa
fie clar
definita si importanta si corect inteleasa. Specificarile adoptate in
aceasta
privinta servesc pentru asigurarea unei calitati constante
a produselor proaspat furnizate la
intreprindere si pentru prevenirea deteriorarilor care ar putea aparea
in
timpul stocajului. Deoarece produsele nu sint intotdeauna calibrate sau
clasate
conform unor norme, industriasilor le revine sarcina de a pune la punct
propriile lor specificari. Definind propriile sale criterii de
calitate, ei vor
tine cont de elementele ce sint importante pentru consumatorii straini,
asa ca
aspectul si dimensiunile articolelor sau extinderea defectiunilor de
origine
mecanica. Caracteristicile ce pot juca un rol important in timpul
procesului de
prelucrare , ca starea fizica si componenta chimica a produselor, nu
sint mai
putin importante.
Prelucrarea.
Specificarile proceselor de
fabricare explica exigentele pe care trebuie sa le satisfaca produsele
intermediare in timpul prelucrarii, mai ales cele ce au un efect
hotaritor
asupra calitatii finale a produsului pentru export. Ele fac parte
integrala din
sistemul de control al calitatii si variaza comfor procedeelor
industriale,
conditiilor de prelucrare si conform produselor. Principalele
specificari ce trebuiesc
respectate la acest titlu sint urmatoarele:
Instructiuni
cu privire la operatiuni, asa ca utilizarea cronometrelor,
monometrelor,
termometrelor, etc.
Temperatura.
Temperatura, jucind un rol important in conservarea articolelor
alimentare, va
fi controlata cu atentie in timpul intregii prelucrari, mai ales daca e
vorba
de operatiuni ce constau in punerea in cutii, uscarea, inghetarea sau
afumarea
alimentelor.
Timpul.
Durata, in timpul careea produsul ramine supus conditiilor de
prelucrare,
influenteaza in mod sensibil asupra calitatii produsului gata.
Greutatea si
procentajul. Greseli de greutate si de proportii pot modifica aroma
produsului
gata, incit si modul in care el va reactiona la conditiile de
utilizare.
Specificarile cantitative pot provoca riscul prelucrari foarte scurte,
ceea ce
ar reduce durata stocajului sau durata de punere in vinzare pe piata a
produsului, pot mari numarul produselor ce trebuiesc eliminate si
micsora
producerea totala. In schimb, daca se subapreciaza aceste exigente,
apare
riscul de a lungi excesiv durata prelucrarii, ceea ce poate face
produsul mai
putin atragator pentru cumparptorul strain. Proprietatile fizice si
chimice ale
produsului in timpul prelucrarii. Astfel de proprietati ca culoarea, pH
(
gradul de aciditate sau alcanitate ), sau gradul de continere a apei
evoluiaza
in mod previzibil in timpul prelucrarii. Masurarea lor furnizeaza deci
indicatii pretioase pentru controlul operatiunilor.
Produsul
gata.
Calitatea produsului finit destinat exportului depinde de respectarea
specificarilor materia prima si procesul de prelucrare. Trebuie
deasemenea ca
produsul sa prezinte caracteristici ce corespund totodata exigentilor
cumparatorilor straini si regulamentelor in vigoare pe piata
exportatoare.
Specificarile pentru produsele finite trebuie sa fie stabilite in
functiune de
aceste caracteristici. Ele trebuie sa tina cont totodata de felul
produsului,
de tara unde el va fi exportat si de exigentile importatorului.
Specificarile calitative aplicabile
produselor finitedin industria alimentara trebuie sa contina, alte
elemente
importante, ca:
Caracteristici
de ordin senzorial. Aceste patricularitati - aroma, savuarea, culoarea,
textura
- vor fi pozitive daca s-au utilizat materii prime de calitate si au
fost
aplicate corect metodele potrivite de prelucrare. Daca articolele sau
componentele de baza se indeparteaza de.specificari, produsul va fi de
calitate
mediocra
Aspect. Este
vorba de aspectul exterior al produsului, si anume de dimensiunile
sale, de forma
sa, de culoare si consistenta.
Indici
chimici. Este vorba de masurile chimice aplicate proprietatilor de
ordin
senzorial. De exemplu, continutul in acizi grasi in stare libera a
alimentelor
prajite permite calcularea indicelui de rincezie.
Prezenta
conservantilor.
Folosirea adaosurilor alimentari a suscitat mult interes, si in mai
multe tari,
la acest subiect au fost publicate anumite regulamente. In indusria
alimentara
se considerata necesar si pe viitor prezenta pe etichetele ce insoteste
produsele a indicilor privitor adaousurile alimentare. In plus, s-a
fixat un
procentaj maximal de suplimenti - proportie introdusa in produs sau
proportie
ce provine din reziduu - ce este interzis de depasit.
Indici
microbiologoci. Acesti indici sint de doua feluri. Pe de o parte e
vorba de a
depista prezenta organismelor de tip mucegai ce dau o idee despre
nivelul de
igiena si de calitatea metodelor de prelucrare, si pe de alta parte de
a
proceda la un decont a organismelor daunatoare care furnizeaza un
indicator al salubritatii
instalatiei.
Corpuri
straine. Insecte, mici pietricele, praf, murdarii, ramurele pot sa
nimereasca
in produse daca precautiunile necesare nu sint luate in mod corect.
Este clar
ca aceste elemente nedorite trebuie eliminate
Cantitatea. E
vorba de greutatea sau de volumul net, sau de greutatea scursa pentru
produsele
conservate solid in mijlocul lichidului.
Starea
ambalajului. Aici specificarile trebuie sa se refere la proprietatea
ambalajului, prezenta pachetelor stricate, rupte sau rau sigilate, etc.
Eticheta.
Toate informatiile cerute de regulamente sau de practicile comerciale
ale pieti
straine trebuie sa figureze pe etichete.
Data limita
de
vinzare. Anumite tari obliga producatorii sau exportatorii sa
mentioneze data
limita de vinzare, anume pentru astfel de articole ca conservele,
produse
inghetate, produse lactate sau sucuri din fructe.
|