untitled
MODURILE
DE DOBÂNDIRE SI
DE PIERDERE A CETATENIEI ÎN
SISTEMUL
CONVENTIONAL EUROPEAN
Ideea unei
cetatenii
europene nu este o noutate la nivel comunitar. Ea poate fi identificata sub forma unei noi
dezvoltari istorice
a conceptului de cetatenie,
prin modificarea dimensiuni lor si a formelor dispozitiilor juridice si politice. Cetatenia europeana are o puternica semnificatie politica iar principiile sale
stau la baza valorilor politice ale unei democratii moderne care constituie
temeiul procesului
de integrare.
Sub aspect
strict constitutional,
noua institutie cetateneasca creata prin Tratatul de la
Maastricht nu este compatibila cu cea atribuita unui cetatean al uneia din cele 15
state membre.
Cetatenia europeana a plasat cetatenii sub protectia dreptului comunitar,
furnizând o eventuala platforma în favoarea dezvoltarii federale a Uniunii
Europene actuale.
Asa cum o defineste Tratatul de la
Maastricht cetatenia
europeana consta în posibilitatea data fiecarui individ care are cetatenia unui stat membru de
a fi considerat cetatean
al Uniunii.
Primul
paragraf al art. 17 din Tratatul ce instituie Comunitatile Europene
defineste
cetateanul european ca fiind
"acea
persoana
care
are nationalitatea
unui stat membru".
Conform Tratatului de la Maastricht,
care
aduce o serie de modificari
Tratatului ce instituie Comunitatile Europene, cetatenia Uniunii se prezinta ca o cetatenie " satelit" în sensul ca dobândire a sau pierderea
sa este conditionata de dobândirea sau
pierderea
cetateniei unuia
dintre statele membre ale Uniunii.
1. Modurile de dobândire a cetateniei în sistemul conventional european
Conform
art. 6 din conventia
adoptata la
Strasbourg la 6 noiembrie 1997 -
Conventia
europeana privind cetatenia – fiecare stat parte
la conventie trebuie sa prevada în dreptul sau intern dobândirea cetateniei de catre:
- copiii al caror
parinte poseda în momentul nasterii cetatenia unui stat parte
- nou-nascutii gasiti pe teritoriul sau care ar fi altfel
apatrizi.
De asemenea statele parte la Conventie trebuie sa faciliteze în dreptul lor
intern
acordarea de cetatenie: sotilor resortisantilor sai; copilului
unui resortisant al sau;
copiilor ai carora unul dintre parinti dobândeste sau a dobândit cetatenia sa; copiilor adoptati de unul dintre
resortisantii sai; persoanelor nascute pe teritoriul sau si/sau care domiciliaza acolo în mod legal si obisnuit; apatrizilor si refugiatilor recunoscuti care domiciliaza în mod legal si obisnuit pe teritoriul sau.
Referitor
la dobândirea cetateniei,
România îti rezerva prin art. 3, paragraful 1
din Legea 396/2002, legea prin
care se ratifica Conventia europeana cu privire la cetatenie “ dreptul de a acorda cetatenia sa persoanelor nascute pe teritoriul sau din parinti cu cetatenie straina, si persoanelor care
domiciliaza, în mod
legal si obisnuit, pe teritoriul sau, inclusiv apatrizilor
si refugiatilor recunoscuti, la cerere, cu
respectarea conditiilor prevazute de legislatia interna”.
2. Modurile de pierdere a cetateniei În sistemul conventional european
Daca
celelalte
documente adoptate la nivel comunitar -
Maastricht 1991 sau
Proiectul de Tratat de Instituire a unei Constitutii pentru Europa (Roma
29 octombrie 2004) - vorbesc despre faptul ca cetatenia europeana " se adauga la cetatenia nationala si nu o înlocuieste,, 73,
neprecizând în mod concret modurile de dobândire si de pierdere acestei cetatenii, primul document
care face referite clara la
modurile de dobândire si
de pierdere a cetateniei
este - Conventia Europeana privind cetatenia.
untitled
În ceea ce
priveste modurile
de pierdere a cetateniei
prezenta Conventie
stabileste ca pierderea poate avea loc:
_ de
drept sau la initiativa
unui stat parte
_ la
initiativa individului
_ reintegrarea
în cetatenie
Retragerea de drept sau la initiativa unui stat parte
este prevazuta la art.7 si stabileste ca un stat parte nu poate
prevede în dreptul sau
intern retragerea cetateniei
de drept decât în
urmatoarele
cazuri:
_ dobândirea
voluntara a unei alte cetatenii
_ dobândirea
cetateniei statului parte ca
urmare a unei comportari
frauduloase
_ angajarea
voluntara în fortele armate straine
_ comportament
care
prejudiciaza
în mod grav
interesele esentiale
ale statului parte
_ absenta oricarei legaturi efective între
statul parte si un resortisant
care
domiciliaza în
mod obisnuit în strainatate
_ când
se stabileste, în timpul minoritatii unui copil, ca nu mai sunt îndeplinite
conditiile
prevazute de
dreptul intern relative la dobândirea de drept a cetateniei
statului parte
_ înfierea
unui copil când
acesta dobândeste sau poseda cetatenia straina a unuia sau a ambilor sai parinti.
Pierderea cetateniei
la initiativa individului este
prevazuta la art. 8 si stipuleaza ca " orice stat parte trebuie sa permita renuntarea la cetatenia sa, cu conditia ca persoanele respective sa nu devina apatrizi".
Odata
cu ratificarea
Conventiei de catre România prin Legea
396/2002, tara noastra referitor la art. 8 din
Conventie îsi ,, rezerva dreptul de a permite renuntarea la cetatenia sa, daca persoana solicitanta întruneste conditiile prevazute de lege ".
3. Concluzii
Cadrul
legal al fiecarei tari stabileste modalitatile prin care fiecare
individ poate participa la viata sociala. Una din caile prin care o persoanä
se poate implica în mod activ în societatea cŕreia îi apartine o constituie
drepturile fundamentale ale
cetätenilor,
unele din aceste drepturi fiind reglementate si prin acte normative
internationale.
Astazi, cele mai multe
constitutii si legi folosesc termenul
de cetateni, pentru
a desemna apartenenta
unui individ la stat, dar initial, cetatenia a fost desemnatä prin
termenul nationalitate, termen ce
mai poate fi întâlnit si
astăzi în unele constitutii.
La nivelul
Uniunii Europene — Tratatul de la Maastricht introduce un nou capitol
referitor
la cetatenia
europeanä. Articolele 17-22 au fost urmate de o serie de directive, în
marea
lor majoritate aplicate în statele membre ale Uniunii Europene. Aceste
reguli reglementează
drepturile fundamentale de care beneficiaza titularii cetateniei europene — tocmai în
virtutea acestei
calitati. Aceste
drepturi se refera în
primul rând la libertatile
fondatoare ale
Uniunii si în special
la libertatea de circulatie
a persoanelor în spatiul
european.
Pe de alta parte
cetatenia europeanä a
consacrat o serie de drepturi politice acordate tuturor cetatenilor europeni,
indiferent de statul pe teritoriul caruia si-au stabilit domiciliul
sau resedinta.
În
perspectiva integrarii
europene, România trebuie sa-si armonizeze cadrul legal
intern la cel comunitar.
Un prim
pas în acest sens îl reprezinta votarea în Parlament a
Legii 396/2002 de ratificare a
Conventiei asupra
cetateniei. Deci,
noi ne-am integrat regulilor Consiliului Europei. Unele din regulile
acestei
Conventii se regasesc
în legislatia noastra, ca de exemplu,
cele tehnice referitoare la cetatenie, altele vor trebui
avute în vedere. Vis-a-vis de
aceasta Conventie, tara noastra a avut câteva rezerve,
în principal legate de ob1igatiile militare, dar si câteva rezerve ce
privesc acordarea si
pierderea cetăteniei.
România îsi
rezerva dreptul de a acorda cetatenia sa persoanelor nascute pe acest teritoriu
din parinti cu cetatenie straina si persoanelor care
dorniciliaza
în mod legal si obisnuit pe teritoriul sau, precum si apatrizilor.
Procesul
de largire al
Uniunii Europene continua,
asfel ca vor fi
create noi
documente sau vor fi revizuite altele mai vechi, pentru
ca acest proiect numit Uniunea Europeana sa vina în sprijinul cetatenilor europeni si sa raspundä nevoilor lor.
|