1
Cataclisme economice care
zguduie lumea
“Populatia” va distruge omul ?
Motto: “In
anul 3000
Terra este in pericol
sa aiba 1,5
locuitori pe cm2 de uscat”.
Jean Guiffan
Conferinta O.N.U. de la Cairo asupra
populatiei si dezvoltarii, desfasurata in1994, manifestare “pierduta”
mai tot timpul in hatisurile
aproape fara de sfarsit al problemelor privind avortul si planificarea
familiala, a rezervat putina vreme dezbaterii si concluzionarii – prin
solutii
fezabile – a unor probleme ale dezvoltarii si ale asigurarii resurselor
economice, resurselor pentru viata necesare poulatiei.
Ceea
ce a facut ca mediatizarea atat de intensa inaintea
desfasurarii sale, a acestui eveniment, comentariile de presa ce
relevau
sperantele opiniei publice in rezolvarea unor mari si esentiale semne
de
intrebare din domeniul atat de sensibil al evolutiei populatiei pe
Terra –
mediatizari si sperante grabit afirmate si nesustinute de fundamentari
prealabile riguroase – sa coboare barupt intr-un con de umbra si de
indiferenta. Un con de umbra si indiferenta nociv cu deosebire prin
raportarea
la o realitate umana scapata efectiv de sub control. Si dintr-un astfel
de
unghi, tot mai mult, precum “nefiinta
intruchipata” a lui Hamlet “domina
castelul” de la Helsingor, problemele populatiei ar putea fi
“privite” cu o
meritata superioritate de acela ale carui consideratii si profetii,
iata, din
pacate, nu intarzie sa se implineasca: preotul-economist-demograf
Thomas Robert
Malthus.
Remarcam de altfel, ca inca in secolul
al II- lea e.n. Roma avea peste 1,1 milioane locuitori, in sec. I
i.e.n.
Alexanria numara 700 mii de locuitori,
ca Seleucia si Pataliputra numarau in sec.
al III –lea si al IV i.e.n. 600 mii si respectiv 500 mii
locuitori.
Siracuza, vestitul Babilon, Antiohia, Cartagina cu peste 2000 de ani in
urma
numarau mai multe sute de mii de locuitori. Daca in perioada 1810 –
1885,
Londra, Parisul, New York-ul, Berlinul si Viena au atins 1 milion de
locuitori,
Angkorul, Hancijoul sau Pekinul (azi Beijing-ul), au atins aceasta
cifra intre
secolele al X-lea si al XII-lea. Inconstienta unor pretentii ale epocii
moderne
– dupa care numai in aceasta epoca s-ar concentra in mod absolut
temeiuri ale
urbanizarii, ale civilizatiei umane dar si ale suprapopulatiei – este
relevata
si de faptul ca abia in secolul al XVIII-lea orasul de renume, de
traditie al
Europei centrale, care este Berlinul, reusea sa depaseasca ca populatie
numarul
de locuitori pe care il avea cunoscutul si asiaticul Uruk cu 4500 de
ani in
urma. Demografii apreciaza ca intre inceputul epocii neolitice si
mijlocul
secolului al XVII-lea, populatia lumii a crescut de la 100-120 milioane
la 500
milioane, ajungand la un miliard de oameni spre 1840, 2 miliarde in
1930, peste
4 miliarde in mai putin de cinci decenii mai tarziu. Aceasta inseamna
ca pentru
dublarea populatiei lumii intre epoca neolitica si debutul erei noastre
au fost
necesare mai multe milenii, pe urma circa 17 secole, doua secole pana
in 1840,
mai putin de un secol pana in 1930, apoi mai putin de cinci decenii
etc., -
prognoze mai mult sau mai putin fanteziste indicand ca daca populatia
lumii va
continua sa creasca in ritmul actual, in anul 3000, pe
1
decimetrul patrat de uscat, se
vor inghesui (cum vor putea oare?)…15 locuitori. Este o certitudine ca
numarul
actual al populatiei este realmente ridicat in raport cu productia
actuala a
Terrei in domeniul hranei, habitatului si muncii. Tot o certitudine
este faptul
ca, in pofida unor promisiuni spectaculoase, actiunile care ar putea
indrepta
cate ceva sunt si greu proiectate si greu antamate, si greu desfasurate
si greu
– mult mai greu – finalizate. Nu discutam acum cauzele in acest sens.
Poti da
insa perfecta dreptate cercetatorului american Dennis L. Meadows,
autorul –
alaturi de sotia sa si inca doi colegi –
celebrei lucrari “The Limith of Growth”,
publicata in 1972 sub egida nu mai putin celebrului “Massachusetts
Institute of Technology”, volum care a socat o
intreaga lume facand-o din euforica, reflexiva. Profesor si cercetator,
acum,
la Universitatea New Hampshire, Dennis L. Meadows – alaturi de alti doi
colegi
– a publicat, nu cu multi ani in urma, o lucrare – urmare a cartii din
1972: “Beyond the Limith”. In acest volum, mai
pesimist ca primul, se afirma referitor la crestere, la dezvoltare,
implicit la
fenomenele demografice respective: “noi
incercam o crestere fizica pe o planeta finita. Aceasta crestere va fi
intrerupta inca din timpul vietii noastre”. Meadows si grupul sau
previzioneaza un veritabil colaps ecologic care – pe cai dure, prin
“rupturi”
dureroase – va genera incetarea cresterii populatiei mondiale. Oricum,
si ca “populatie” si ca “indivizi”, ne
asteapta, se pare, zile grele…
…Catastrofa “populatiei”. Cele prezentate pana
acum ne indrituiesc sa o
consideram cu un grad ridicat de certitudine. Cu urmatoarele precizari:
a) se
va desfasura – daca deja nu se desfasoara –pe un interval mare de timp,
pe
termen lung; b) va fi – sau este deja – caracterizata de aspecte,
expresii,
infatisari atipice, indirecte, mascate; c) se va declansa – daca nu
este deja
declansata – din locuri diferite; d) declansarea si efectele ei sunt
sau vor fi
locale ca geneza si globale ca intindere; e) va afecta – sau deja
afecteaza –
aglomeratiile umane, dar si locul unde densitatea pe kmp. de suprafata
a Terrei
este redusa. Desigur, pot fi si alte concluzii sau pot fi infirmate
cele
aratate mai sus. In oricare din situatii insa, capata mai mult valoare
de
referinta ceea ce un mare cercetator afirma mai demult, cam asa: “Nu mi-e teama de ceea ce nu stiu. Mi-e teama
mai mult de ceea ce stiu si (doar) cred
ca este bine”…
|