Doina - creatie folclorica
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Poezia “Doina” se include în volumul Poezii adunate ÅŸi îndreptate de
Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicată în 1852. CreaÅ£ia
lirică, populară, în versuri, ce exprimă confesiv cea mai bogată gamă de
sentimente umane: dragoste, ură, jale, revoltă. Ca orice creaţie
folcloricăţi aceasta are caracter oral, anonim, tradiţional, sincretic
ÅŸi traditional.Ca o formulă specifică doinei este cea de început:
“Doină, doină cântec dulce”, sau o structură poetică exclamativă, vizînd
legătura omului cu natura... |
|
|
1
Poezia “Doina” se include �n volumul Poezii adunate şi �ndreptate de
Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicată �n 1852.
Creaţia lirică, populară, �n versuri, ce exprimă
confesiv cea mai bogată gamă de sentimente umane: dragoste, ură, jale,
revoltă.
Ca orice creaţie folcloricăţi aceasta are caracter
oral, anonim, tradiţional, sincretic şi traditional.
Ca o formulă specifică doinei este cea de �nceput:
“Doină, doină c�ntec dulce”, sau o structură poetică exclamativă,
viz�nd legătura omului cu natura.
Apar astfel motive specifice cum ar fi: al
comuniunii omului cu natura, al codrului, al dorului. Sentimentele
dominante sunt exprimate sub forma unui monolog sau al unui dialog cu
elementele naturii.
Lirismul oscilează �ntre tristeţe şi speranţă.
Tehnicile specifice doinei sunt: vocativele, repetiţiile, verbele la
imperativ, exclamaţiile şi interogaţiile.
Procedeele artistice specifice sunt: invocaţiile
retorice, personificările, paralelismele, epitetele, comparaţiile şi
inversiunile.
Titlul denumeşte una din cele mai frumoase şi mai
dragi creaţii populare rom�neşti.
Creaţia lirică, doina exprimă sentimente de dragoste
ale rom�nului faţă de această creaţie specifică neamului rom�nesc.
Aceasta la �nsoţit pe rom�n �n toate momentele
decisive ale vieţii, versurile m�ng�indu-i sufletul şi alin�ndu-i
tristeţea �n momente de restrişte, vibr�nd de bucurie �n clipele sale
de fericire. Această creaţie lirică debutează cu cu o repetiţie
asociată cu un epitet expresiv, cu o formulă de adresare: “Doină, doină
c�ntec dulce”. Viersul ei vrăjit �nc�ntă pe oricine şi-l ţine �n loc,
ipresion�ndu-l prin vitalitate şi pasiune(“viers de foc”): “C�nd
te-aud, nu m-aş mai duce!; C�nd răsuni, eu stau pe loc!”.
Rotaţia anotimpurilor e transpusă �n universul ei sensibil: bucuria la
venirea primăverii o dată cu renaşterea naturii(“Eu c�nt doina pe
afară, / De mă-ng�nd cu florile /Şi
privighetorile“), dar şi tristeţea la venirea iernii ce viscoleşte.
C�nd rom�nul c�nta doina l�ngă vatră (“Eu c�nt doina-nchis �n casă, /
De-mi mai m�ng�i zilele, / Zilele şi nopţile”).
La venirea primăverii, rom�nul �şi simte sufletul tresărind la
c�ntecul tumtos al doinei haiduceşti (“Frunza-n codru c�t �nvie, /
Doina c�nt de voinicie”). Apare aici un motiv specific al acestei
creaţii literale folclorice: comuniunea str�nsă dintre om şi natură.
Doina reprezintă chiar sufletul rom�nului, căci
suspinul şi şoapta ei �i dau bucuria de a trăi, �nfrunt�nd soarta (
Doina c�nt, doina şoptesc, /Tot cu doina vieţuiesc”). Repetiţiile
“doina” şi enumeraţiile: “zic”, “şoptesc”, “vieţuiesc”, precum şi
epitetele “c�ntec dulce” , “viers cu foc” amplifică varietatea
sentimentelor faţă de această creaţie cu caracter oral, anonim,
tradiţional, sincretic şi sincretic. Totodată repetiţiile şi
enumeraţiile: De mă-ng�nd cu florile /Şi
privighetorile“ amplifică ideea de timp �ndelungat de c�nd doina a
apărut �n viaţa rom�nului.
Enumeraţia personificărilor este procedeul artistic fundamental din
această poezie.
Ca tehnică specifică se observă folosirea
exclamaţiilor realizate prin vocative: “Doina, doina,”
Enumeraţia verbelor la indicativ: “zic”, “şoptesc”,
“vieţuiesc” aduc versul doinei mai aproape de sufletul omului.
Subiectivismul este accentuat de folosirea verbelor
şi pronumelui de persoana I: aud, m-aş duce, stau, c�nt, m�ng�i .
Subiectivismul dă muzicalitate versurilor
amplificată de elementele prozodice: rima �mperecheată, ritmul trohaic,
măsura scurtă, de 7-8 silabe.
Argumentele aduse demonstrează că această operă
lirică, populară, �n versuri, ce exprimă confesiv cea mai bogată gamă
de sentimente umane: dragoste, ură, jale, revoltă este o doină.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|