junimea-convorbiri literare
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Junimea reprezintă cea mai importantă grupare literară din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Tudor Vianu apreciază că Junimea reuneÅŸte cele mai mari personalităţi intelectuale ale vremii.Istoric:1.1864-1874 cu un caracter polemic,vizând problemele legate decultură,literatură,limbă.2.1874-1885 etapa formărilor marilor clasici : Eminescu,Creangă,Caragiale,Slavici etc. . .. |
|
|
1
Junimea
Convorbiri literare
Junimea=societate culturară constituită la Iaşi prin 1863-1864,după
opinia fondatorilor ei,cinci tineri intelectuali:Titu Maiorescu,Petre
Carp,Iacob Negruzzi,Vasile Pogor şi Theodor Rosetti pe care afinităţile
dintre personalităţile lor îi unesc într-un cenaclu în care se dezbat
public probleme culturale de seamă din epoca de după 1860:probleme de
ortografie şi limbă,proiectarea unei antologii de poezie
românească,organizarea unor conferinţe prin care să răspândească în
public o serie de cunoştinţe istorice,politice,economice şi de cultură.
Junimea reprezintă cea mai importantă grupare literară din
cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Tudor Vianu apreciază că
Junimea reuneşte cele mai mari personalităţi intelectuale ale vremii.
Istoric:
1.1864-1874 cu un caracter polemic,vizând problemele legate
decultură,literatură,limbă.
2.1874-1885 etapa formărilor marilor clasici :
Eminescu,Creangă,Caragiale,Slavici etc. .
În 1870-1890 literatura atinse apogeul în cele trei
compartimente ale sale:proză,poezie
şi dramaturgie=epoca nmarilor clasici.
3.după 1885,"Junimea" şi redacţia de la "Convorbiri literare" se mută
la Bucureşti.Revista cercetează înspecial
filozofia,istoria,geografia;dobândeşte un caracter academic.
Convorbiri literare=revista cu cea mai mare longevitate;apare între
1867 şi 1944,
constituind cel mai important moment al presei româneşti.
Perioade:
1.1867-1886 reprezintă perioada de glorie.
2.1886-1944 apare la Bucureşti,avându-l ca redactor pe Iacob
Negruzzi,predând apoi conducerea unui comitet format din foşti elevi ai
lui Titu Maiorescu(Mihail Dragomirescu,Simon
Mehedinţi,P.P.Negulescu,Rădulescu-Motru).
Scopul revistei:
-răspândirea spiritului de critică literară autentică.
-încurajarea liteaturii naţionale.
-combaterea imitaţilor operelor străine.
Colaboratori:
-Mihai Eminescu publică majoritatea poeziilor sale.
-Ion Creangă "subpublică" primele trei părţi ale "Amintirilor" şi
poveşti.
-Ion Luca Caragiale "subpublică" majoritatea comediilor sale.
-Ioan Slavici publică nuvele şi poveşti.
-Vasile Alecsandri,George Coşbuc,Panait Cerna,Octavian Goga,Dinu
Zamfirescu,
I.Al.Brătescu Voineşti şi alţi scriitori reprezentativi ai vremii.
Asemănîri cu paşoptiştii:
-dorinţa de a realiza o cultură şi o civilizaţie autentic
românească,dar cu deschidere spre Europa.
-păstrarea elementului autohton naţional(nu prin imitaţie).
Deosebiri faţă de paşoptişti:
1.atitudine:
paşoptişti:exaltare,frenezie.
junimişti:spirit
critic,analitic,măsură,luciditate.
2.vârstă:
paşoptişti:aproape adoleşcenţi.
junimişti:tinereţe maturizată.
3.configurare estetică:
paşoptişti:romantism.
junimişti:adaugă romantismului elemente
clasiciste dar şi realism în stadiul incipient.
Titu Maiorescu
-îndrumător al culturii şi literaturii române-
Numele lui Titu Maiorescu este legat de societatea
Junimea,care a fost întemeiată de Titu Maiorescu,P.P.Carp,Theodor
Rosetti,Iacob Negruzzi şi Vasile Pogor.La societatea Junimea Titu
Maiorescu şi-a început activitatea prin introducerea unei antologii a
poeziei româneşti ,antologie ce cuprindea poezii ale lui Vasile
Alecsandri,Grigore Alexandrescu.
Criterile după care Titu Maiorescu îşi realiza
critica literară se vroiau exclusiv estetice.
În societate Titu Maiorescu era un mentor,lansând şi susţinând nume
care s-au înscris în istoria literaturii .
În ceea ce priveşte problemele limbii,Maiorescu a
închegat un sistem ortografic raţio-
nal prezentat în "Despre scrierea limbei române",articol în care
criticul luptă împotriva publiciştilor ardeleni şi
bucovineni,continuitori ai tradiţiilor latinizate.O altă problemă
lansată de Titu Maiorescu este "Teoria formelor fără fond".Zoe
Dumitrescu Buşulenga consideră că această teorie are un "dublu
tăiş".Teoria se referea la ideea că :instituţiile împrumutate din alte
părţi,din alte culturi,nu pot dăinui ca forme,"nu pot trăi decât dacă
cresc din rădăcini autohtone".
1
În privinţa folclorului criticul junist vede în folclor temelia pe care
se poate înălţa o cultură durabilă,plină de specific naţional.Începând
cu Titu Maiorescu critica literară capătă rigoare,deşi uneori ea era
prea aspră("Intră cine vrea,rămâne cine poate"),
prea judecătorească ,dar a fost necesară "într-un moment de creştere al
litraturii".
În calitate de critic,Titu Maiorescu a fixat terminologia
de
specialitate în critică şi estetică;analizele pe care le-a făcut
operelor lui Eminescu,Caragiale,Sadoveanu,Goga vor fi exacte şi
pertinente(adevărate),dar în teoriile generale estetice el va rămâne
într-un tărâm depăşit,acela al "artei pentru artă".
Eugen Lovinescu vorbind despre Titu Maiorescu
considera:"critica lui
Maiorescu a fost exclusiv culturală,normativă şi s-a exercitat numai în
cadrele orientărilor generale.Ea a plecat de la constatarea unei
realităţi."
Tudor Vianu atrage atenţia asupra justeţii judecăţilor lui
Maiorescu
şi asupra nuanţelor pe care criticul ştia să le pună în caracterizarea
unor autori atât de diferiţi ca valuare.
Cât despre "O cercetare critică asupra poeziei de la 1867"
:"Poezia,ca toate artele este chemată să exprime frumosul spre
deosebire de ştiinţă care se ocupă de adevăr."
Ideea:deosebirea între artă şi ştiinţă,rolul poeziei şi al ştiinţei.
În concepţia lui Maiorescu,"ideea sau obiectul
exprimat prin poezie
este întotdeauna un simţământ sau o pasiune şi niciodată o cugetare
exclusiv intelectuală".
Ideea:ideea din poezie este reprezentată de sentimente.
"Limba este materia primă a literaturii,aşa cum piatra sau
bronzul pentru sculptură,
culorile pentru pictură,sunetele pentru muzică".
Din punctul de vedere al lui Titu Maiorescu există cuvinte
poetice şi nepoetice.Unele trezesc imagini sensibile,altele nu.
"Observări polemice"este unul din studile critice cele mai
închegate.Autorul nu este antitradiţionalist,dar critica lui Maiorescu
este pertinentă acolo unde exagerarea şi entuzi-
asmulsupervicial tind să strâmbe adevărul.
"Poeţi şi critici"-unul dintre cele mai controversate ale
lui Ttu
Maiorescu.Esenţa criticului de a fi flexibil la impresile
poeţilor.Esenţa poetului este de a fi inflexibil în propria sa impresie.
A făcut aprecieri despre:
Vasile Alexandri:
-"cap al poeziei noastre literare".Apreciază calitatea sa de culegător
şi de poet ce a scris "doine şi lăcrimioare".Elogiază volumul
"Pasteluri" pe care îl consideră "podoabă a literaturii noastre
însufleţite de simţire curată şi puternică a naturii".Observă că
acestea "sunt scrise într-o limbă frumoasă"."Rapsod al evenimentelor
epocii în care a trăit".
Andrei Mureşian:
-a scris multe versuri dar s-a făcut cunoscut prin publicarea
"Deşteptării României".
Octavian Goga:
-publicase volumul "Poezii " în 1805 şi îl propune pentru premierea
academiei.
Elogiază forma frumoasă a versurilor,emoţile izvorâte din viaţa
naţională.
Ioan Slavici:
-"Prin nuvele a dat bătrânei Europe prilejul unei emoţii esteticedin
chiar izvorul cel curat al vieţii poporulut nostru".
Ion Creangă:
-era considerat un mare povestitor pe care îl putea aşeza alături de
Floubert,Niev şi Dickens.
Mihail Sadoveanu:
-Este original prin:tipologie,descriere de natură,umor sobru,fond
naţional,valoare morală.
Referirile sunt făcute la "Dureri înăbuşite","Crâşma lui Moş
Precu","Povestiri","Şoimii" etc.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|