Universul liricii lui George Bacovia Categoria: Referat Romana
Descriere: Universul liricii lui George Bacovia - Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul său volum de poezii Plumb, prin care se impune ca un poet autentic ÅŸi original, cu o tonalitate cu totul nouă în poezia noastră de până atunci. În cadrul poeziei noastre simboliste, alături de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu ÅŸi alÅ£ii, Bacovia ocupă un loc aparte... |
|
||
|
|
|||
|
1 G.Bacovia - Universul liricii Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul său volum de poezii Plumb, prin care se impune ca un poet autentic şi original, cu o tonalitate cu totul nouă �n poezia noastră de p�nă atunci. �n cadrul poeziei noastre simboliste, alături de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu şi alţii, Bacovia ocupă un loc aparte. Motivelor florale şi insinuanta de melancolie ale lui Anghel, celor exotice şi fanteziste ale lui Minulescu, Bacovia le-a alăturat peisajul v�rstelor geologice, decorul aşezărilor lacustre, ca şi viziunile provinciale mohor�te şi funeste din Plumb. Prin poeziile sale, el creează �ncă de la �nceput - cum avea să scrie E. Lovinscu - ”o atmosferă de copleşitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrenaţi, limitat �ntr-un peisagiu de mahala de oraş provincial, �ntre cimitir şi abator, cu căsuţele scufundate �n noroaie eterne, cu grădina publică răvăşită, cu melancolia caterincilor şi bucuria panoramelor, o atmosferă de plumb, �n care pluteşte obsesia morţii şi a neantului o descompunere a fiinţei organice “. Cerul poeziei bacoviene e greu, de plumb, �năbuşitor şi duşmănos, gata parcă să se prăbuşească peste oameni, să-i strivească; orizontul �ntre marginile căruia această poezie �şi vibrează acordurile sumbre este �nchis cenuşiu, străbătut de corbi negri, “corbii poetului Tradem şi ai lui Edgar Poe, care taie văzduhul “diametral” singuratici sau �n stoluri dense, lugubre”. �n volumul Plumb (1916) se creează �ndeosebi o viziune de infern, prin evocarea ploilor lungi, despletite şi reci, a zăpezilor nesf�rşite, care iarna �ngroapă totul sub căderile lui continui, viziunea ospiciilor, abatoarelor şi cărămizilor din care se aude metalic şi sonor c�ntecul trist şi deprimant al fanfarei militare, �ntr-un cuv�nt o lume a deznădejdii, absurdă şi halucinantă. Cu volumul Sc�ntei galbene (1926) orizontul poeziei bacoviene pare să se lumineze un moment, umbra continuă de plumb e dată puţin la o parte, şi �n locul priveliştilor dezolante, se profilează burguri medievale şi voievozi �n haine violete, dintr-un �ndepărtat secol al XV-lea. Atmosferei macabre şi apăsătoare i se substituie acum un aer de idilă primăvăratică, madrigalul �n locul litaniei şi ironia �şi schiţează z�mbetul complice. �n volumele Cu voi (1936) şi Stanţe burgheze (1946) fibra ironică este ad�ncită cu mijloace rafinate şi �mbogăţită cu umor fin şi discret. Deznădejdea surdă a poetului şi crisparea sufletească este �nchisă �n versuri reflexive, de o notaţie mai mult enigmatică, ambiguă. �n general, Bacovia este un poet al oraşului provincial. Poetul acordă atenţie deosebită descompunerii orăşelului provincial, mizeriei izolate; manifestă o preferinţă maladivă pentru anotimpul galben al toamnei, c�nd natura se pregăteşte de hibernare şi c�nd �nvelişul vegetal se ofileşte, se usucă, piere descompus. Bacovia este un poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastră. Peste t�rg, pretutindeni plouă fără �ncetare, obsedant, apărător, rece şi dezolant ca �n poeziile: Note de toamnă; Rar; Plouă: “Plouă, plouă, plouă Vreme de beţie Şi s-asculţi pustiul Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă”. (Rar) Toamna Bacoviană e sumbră, mohovită, �nfiorată de frigul din camere, de clipocitul murdar al noroiului călcat �n picioare pe trotuare, de melancolia sumbră a tuberculoşilor. �ntregul peisaj e cuprins de fiorul �ngheţat al toamnei, al decorului macabru pe care “anotimpul galben” �l evocă poetului: “E toamnă, e foşnet, e somn Copacii, pe stradă, oftează E tuse, e pl�nset, e gol Şi-i frig, şi burează” (Nervi de toamnă). 1 Iarna bacoviană nu este surprinsă �n măreţia ei, ci poetul �i surprinde tocmai momentul critic, topirea, amestecul de ploaie şi de fulgi, de frig şi de singurătate, caracteristic mai ales �nceputului anotimpului alb: “Şi toamna şi iarna Coboară-am�ndouă Şi plouă şi ninge Şi ninge şi plouă” (Moină). Uneori există impresia unei �nzăpeziri totale, a unei izolări complete a oamenilor �ntre ei. �ntregul t�rg pare a fi transformat �ntr-un cimitir, uşile nu se mai pot deschide, zăpada a invadat totul: “E ziuă şi ce �ntuneric Mai spune s-aducă şi lampa Te uită, zăpada-i c�t gardul Şi-a prins promoroacă şi clampa”. (Decembre) Primăvara bacoviană a lipsită de tumultul, de veselia, de speranţele pe care le aduce acest anotimp. Re�nvierea naturii, care este pentru poet doar “o nouă primăvară pe vechile dureri”, �i trezeşte melancolia şi-i intensifică p�nă la �nfiorare g�ndul unei existenţe inutile: “Melancolia m-a prins pe stradă Sunt ameţit Oh, primăvara iar a venit Palid şi mut Mii de femei au trecut Melancolia m-a prins pe stradă”. (Nervi de primăvară) Vara, poetul este copleşit de arşiţa dogoritoare şi invadat de miasmele pe care le exaltă descompunerea materiei organice sub soarele torid: “Sunt c�ţiva morţi �n oraş, iubito Chiar pentru asta am venit să-ţi spun Pe catafalc, de căldură-n oraş �ncet, cadavrele se descompun”. (Cuptor) Iubirea bacoviană poartă şi ea amprenta descompunerii, a perisabilităţii. Bacovia este �n primul r�nd un simbolist. Găsim �n poezia sa influenţe din E. Poe, Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine - �n atmosfera de nevroză, gustul pentru satanic, ideea morţii, cromatica şi predilecţia pentru muzică. Bacovia este un inadaptat �n societate ca şi Eminescu şi la fel ca acesta, manifestă a aversiune puternică faţă de această or�nduire, �şi depl�nge soarta care-l obligă să trăiască �ntr-o societate clădită pe inechitate. De aceea universul său �l vor forma: copiii şi fecioarele tuberculoase, palidele muncitoare, poetul �nsuşi rătăcind fără sens prin parcuri solitare, ascult�nd somnul, pl�nsul, golul, frigul, tristeţea, umezeala, răceala, nevroza. Culorile sale sunt concentrate - dar abundă negrul, culoarea morţii, albul capătă o nuanţă de fenebros - e coloarea cancerului, a ftiziei, cenuşiul care sugerează singurătatea vecină cu moartea. Mai �nt�lnim violetul, galbenul, roşul incidental, verdele, griul, fumuriul etc. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
