Interrelatii imaginatie - gandire Categoria: Referat Psihologie
Descriere: Prin urmare, gândirea, inteligenÅ£a oferă idei ÅŸi date asupra realului ÅŸi, totodată, ghidează într-o anumită măsură transformările imaginative.ImaginaÅ£ia la rândul ei participă la elaborarea ipotezelor, la găsirea unor strategii ÅŸi procedee practice de rezolvare a problemelor... |
|
||
|
|
|||
|
1 Interrelaţii imaginaţie – g�ndire Imaginaţia şi g�ndirea fac parte din categoria proceselor cognitive superioare(secundare). Imaginaţia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza combinării şi transformării experienţei.G�ndirea este procesul cognitiv superior, de procesare a �nsuşirilor esenţiale, necesare şi logice, cu ajutorul unor operaţii abstract – formale, �n vederea �nţelegerii, explicării şi predicţiei unor relaţii cauzale din realitate şi a elaborării unor concepte, noţiuni, teorii, sisteme cognitive, ca modele mintale ale realităţii. Omul este capabil de o performanţă unică, aceea a realizării unităţii dintre trecut, prezent şi viitor, imaginaţia fiind legată mai ales de ce va fi.Detaş�ndu-se de prezentul imediat, de aici şi acum, omul �şi organizează şi proiectează acţiunile, anticip�nd at�t drumul care va fi parcurs, c�t şi rezultatele care vor fi obţinute.Dacă omul nu ar avea imaginaţie, ar reacţiona, orient�ndu-se numai pas cu pas după indicatorii perceptivi din contextul real �n care �şi desfăşoară activitatea şi deci nu ar avea o direcţie precisă, ar �nvăţa fragmentar, sacadat, cu stagnări şi erori p�nă la un rezultat oarecare.Dispun�nd de imaginaţie, poate să-şi elaboreze mintal scopul şi planul desfăşurării activităţii, pe baza căruia să se conducă, să-şi regleze permanent acţiunile, să evite erorile şi să aibă mai mare eficienţă.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ �n ambianţă, poate obţine mereu ceva nou, ceea ce l-a şi făcut să fie creator de cultură. Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumită treaptă a dezvoltării sale psihice, adică după ce au apărut alte procese şi funcţii psihice care-i pregătesc desfăşurarea:dezvoltarea reprezentărilor, achiziţia limbajului, evoluţia inteligenţei, �mbogăţirea experienţei de viaţă etc. De fapt, imaginaţia odataă apărută interacţionează permanent cu toate procesele psihice şi mai ales cu memoria, g�ndirea şi limbajul.Procesul imaginativ include aceste interacţiuni �n mod obligatoriu, �nsă �n acelaşi timp el se deosebeşte de respectivele procese psihice şi dispune şi de mecanisme specifice de procesare a datelor experienţei anterioare. Memoria este cea care oferă material de combinare pentru imaginaţie, cum ar fi: reprezentări, idei, trăiri afective etc. şi, totodată, conservă produsele sale finale.Dar imaginaţia se deosebeşte clar de memorie.Aceasta are caracter reproductiv, adică este cu at�t mai eficientă cu c�t este mai fidelă faţă de cele �nvăţate, iar imaginaţiaeste cu at�t mai valoroasă cu c�t rezultatele sale se deosebesc de ceea ce există �n experienţa subiectului şi, mai ales, faţă de ceea ce a dob�ndit societatea. Prin urmare, imaginaţia trece dincolo de experienţa pe care o are fiecare, transform�nd-o, recombin�nd-o şi ajung�nd la noi rezultate. O legătură foarte puternică există �ntre g�ndire şi imaginaţie.ceele două procese se şi aseamănă, se şi deosebesc şi, totodată, se află �n interacţiuni reciproce.Prin g�ndire, omul cunoaşte şi �nţelege ceea ce este esenţial, necesar, general din realitatea existentă sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginaţia explorează cu precădere necunoscutul, posibilul, viitorul. Prin urmare, g�ndirea, inteligenţa oferă idei şi date asupra realului şi, totodată, ghidează �ntr-o anumită măsură transformările imaginative.Imaginaţia la r�ndul ei participă la elaborarea ipotezelor, la găsirea unor strategii şi procedee practice de rezolvare a problemelor. De asemenea, imaginaţia implică mecanismele verbale �n toate formele ei de manifestare.Cuv�ntul, ca instrument al activităţii mintale, permite evocarea selectivă a ideilor şi reprezentărilor, vehicularea şi punerea lor �n cele mai variate relaţii, �n raport cu ideea directoare formulată tot verbal. Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginaţia are o interacţiune specială cu afectivitatea.tensiunea emoţională pe care o trăieşte omul la un moment dat stimulează evocarea elementelor experienţei anterioare şi apoi combinarea variată şi neaşteptată a acestora.Emoţiile şi sentimentele sunt condiţii activatoare şi energizante al imaginaţiei şi totodată direcţionări inedite şi personale ale combinărilor şi recombinărilor imaginative. Se ştie că momentele de intense trăiri afective sunt urmate de un maximum al productivităţii imaginative.Vestea despre obţinerea unui premiu la olimpiadă ne proiectează repede, imaginativ, �ntr-un posibil cadru festiv prilejuit de acest eveniment. Cercetările au arătat că nivelul crescut al afectivităţii, chiar c�nd are o tonalitate negativă, este mai favorabil combinărilor imaginative dec�t trăirile afective pozitive, dar slabe. La fel ca şi trăirile afective, motivele �ntreşin o receptivitate crescută pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora �n prim-plan, reliefarea lor după alte criterii dec�t cele ale g�ndirii, generarea unor noi legături şi restructurări.Dorinţa puternică de a dispune de un telefon mobil de ultimă generaţie ne face repede să ne proiectăm imaginativ �n grupul prietenilor şi să st�rnim admiraţia lor.Aspiraţia de a urma medicina după terminarea liceului face ca cel �n cauză să se viseze adesea �n spaţiul specific instituţiilor medicale. Imaginaţia este legată �ntr-un fel specific chiar cu �ntreaga personalitate.Experienţa proprie de viaţă, orientările dominante, dinamica temperamentală, configuraţia caracterială ghidează combinările imaginative şi le finalizează �n produse specifice pentru fiecare.Procesul şi produsul imaginativ exprimă personalitatea, originalitatea acesteia şi sunt ele �nsele noi şi originale, at�t faţă de experienţa individuală, c�t şi faţă de cea socială. Ca proces cognitiv, imaginaţia realizează o procesare specială a datelor iniţiale provenite din experienţă, datorită nu numai interacţiunilor complexe cu celelalte procese psihice, ci si unor procedee proprii şi unei combinatorici care-i sunt caracteristice. Spre deosebire de g�ndire, care dispune de operaţii, imaginaţia pune �n lucru procedee numeroase şi variate, dintre care cele mai importante sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea şi rearanjarea, substituirea, modificarea, schematizarea, analogia şi empatia. G�ndirea �nglobează datele cunoaşterii perceptive, imaginile din reprezentare, le valorifică, dar �n desfăşurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe.G�ndirea este procesul psihic care se desfăşoară �ntr-un plan mintal, intern, subiectiv, uz�nd de judecăţi, raţionamente, operaţii cognitive, cu ajutorul cărora realizează o procesare profundă a realităţii. Demersurile g�ndirii se desfăşoară cu grade mari de libertate pe verticala cunoaşterii şi pe axa timpului.Pe verticala cunoaşterii, g�ndirea evoluează �n sens ascendent şi �n sens descendent, demers ce vizează modul şi nivelul de procesare al informaţiilor.Cele două demersuri ale g�ndirii pe verticala cunoaşterii sunt complementare şi stau la baza constituirii şi achiziţionării conceptelor, a noţiunilor.Procesualitatea, caracterul discursiv al g�ndirii rezultă şi din desfăşurarea ei temporală, ceea ce sugerează gradele mari de libertate de care se bucură acest proces.Pe axa timpului g�ndirea se desfăşoară �ntre trecut, prezent şi viitor.G�ndirea investighează trecutul, experienţa şi cunoştinţele stocate de memorie sau reprezentări, le prelucrează şi le combină �n raport cu cerinţele prezentului şi explorează viitorul pentru a emite predicţii şi previziuni.Cea mai mare parte din conţinuturile, datele cu care operează g�ndirea sunt, deci, extrase din memorie.Psihologii cognitivişti definesc g�ndirea ca o organizare şi manipulare a reprezentărilor interne sau a informaţiilor şi cunoştinţelor stocate �n memorie, �n vederea �nţelegerii unei situaţii şi creării unor noi informaţii. Procesarea g�ndirii este mijlocită, mediată şi nu directă.�n procesarea directă, dirijată de date empirice, g�ndirea este mijlocită prin experienţa perceptivă, prin imaginile din reprezentare, iar toate aceste date sunt stocate �n memorie şi vehiculate cu ajutorul limbajului.�n procesarea ascendentă, limbajul natural, cotidian este mijlocul cel mai des folosit.Experienţele, imaginile sunt vehiculate �n termenii limbajului cotidian.�n procesarea descendentă, indirectă, dirijată de reguli, norme, legi, caracteru mijlocit al g�ndirii este asigurat prin cunoştinţele acumulate la un moment dat, prin informaţiile acumulate �n lucrările ştiinţifice.Se foloseşte un limbaj al definiţiilor, al legilor.Sunt formulări precise, clare, care nu lasă loc de dubii, fiind folosite cu precădere limbajele de specialitate. G�ndirea se desfăşoară �ntr-un plan mintal, intern, subiectiv.Ea “lasă de o parte”, “face abstracţie” de restul şi se focalizează asupra unui proces mintal, aceasta fiind doar o faţetă a caracterului abstrac al g�ndirii.Cealaltă faţetă rezultă din faptul că g�ndirea extrage şi utilizează �nsuşiri esenţiale tot mai “sărace” �n conţinut, dar cu un grad tot mai ridicat de generalizare.Selectivitatea constituie o trăsătură fundamentală a proceselor de cunoaştere.�n g�ndire, selectivitatea operează �n baza operaţiei de abstractizare, ceea ce permite surprinderea unor �nsuşiri esenţiale, necesare, a unor invarianţi cognitivi.Aceste trăspturi pot fi generalizate la o �ntreagă categorie de obiecte, fenomene, situaţii sau evenimente. Caracterul abstract este legat de cel formal.Savantul elveţian J. Piaget denumeşte ultima etapă de dezvoltare a inteligenţei ca stadiu al inteligenţei formale.G�ndirea se ghidează după reguli şi norme ale logicii, este o g�ndire propoziţională, care utilizează “propoziţii”, adică judecăţi ipotetico-deductive, avansează ipotezepe care �ncearcă să le verifice.O altă accepţiune a termenului de formal ţine de aparenţă, de acea particularitate a g�ndirii de a se desfăşura �ntr-un plan mintal, ascuns, invizibil şi inaccesibil.Toate aceste trăsături sugerează profunzimea procesării cognitive, gradul ridicat de autonomie mintală, de libertate a g�ndirii �n plan temporal, nivelu maximal de selectivitate �n raport cu �nsuşirile lumii şi vieţii.Este un demers abstract. G�ndirea are şi un caracter finalist.Toate demersurile noastre au finalitate, un scop bine definit:elaborarea unui model mintal, a unor explicaţii şi a unor răspunsuri cu privire la implicaţiile, consecinţele situaţiilor problematice. 1 Prezenţa imaginaţie �n g�ndire se observa at�t �n �nţelegere, c�t şi �n procesul complex al rezolvării de probleme. �nţelegerea exprimă cel mai bine dimensiunea procesulaă a g�ndirii, care descrie modul cum sunt procesate informaţiile.�n procesarea ascendentă, �nţelegerea este rezultatul unui demers mai �ndelungat (uneori de ani de zile) de acumulare de informaţii care sunt reunite �n grupări succesive.�n acest caz, �nţelegerea este o inmănunchere, o integrare de �nsuşiri �ntr-o reprezentare generală, un concept empiric.�n procesarea descendentă, �nţelegerea este rezultatul impunerii unor modele explicative ale realităţii prin �nvăţare, instruire, educaţie.De astă dată, �nţelegerea se manifestă prin expansiune, ca şi cum ar lua �n posesie o serie de date, situaţii, fenomene care i se subordonează.Dacă �n procesarea ascendentă �nţelegerea este o consecinţă, �n cea descendentă este o premisă.Rezultă că a g�ndi este sinonim cu a �nţelege.Conceptele, noţiunile au o existenţă psihologică, adică funcţionează �n mintea noastră �n măsur �n care ştim ce �nseamnă, �n măsura �n care �nţelegem conţinuturile lor, adică suntem �n posesia semnificaţiei lor.�nţelegerea ne conduce la o explicaţie, iar explicaţia ne permite elaborarea unui model funcţional al realităţii reflectate. Rezolvarea de probleme este domeniul performanţial al g�ndirii.Este un proces complex, care uzează de strategii, se desfăşoară �n etape şi poate lua forma rezolvării creative.Strategiile rezolutive sunt numeroase, dar pot fi grupate �n doup mnari categorii, �n funcţie de tipul de probleme şi de mijloacele utilizate �n rezolvarea lor.Vorbim astfel despre strategii algoritmice şi strategii euristice. Strategia euristică exprimă o divergenţă, un conflict, o discordanţă �ntre problemă, mijloace şi soluţie.De obicei, promblema este slab definită, slab structurată, cerinţele sunt vag formulate, au mai mult un caracter ipotetic, probabilist, după formula “ce ar fi dacă...”, mijloacele, formulele de lucru nu ne conduc automat la rezultat, trebuie să explorăm, să inventariem mai multe căi şi mijloace, iar soluţia se relevă ca o descoperire.Este modul de rezolvare a problemelor foarte complexe, prin explorare, descoperire, este un mod de rezolvare productiv sau creativ. Etapele procesului rezolutiv pot fi grupate �n două momente majore:punerea problemei şi rezolvarea problemei.Elementul esenţial al primei etape este elaborarea unei reprezentări mintale interne a problemei.Acesasta se realizează �n baza definirii datelor problemei, a explorării bazei de cunoştinţe proprii cu privire la tipul de problemă cu care ne confruntăm, la mijloacele adecvate de lucru şi prin avansarea unor ipoteze asupra soluţiilor posibile.Rezolvarea propriu-zisă face apel la strategii de tip algoritmic, euristic sau combinate, apoi rezultatul este supus verificării şi procesul poate fi �ncheiat dacă s-a ajuns la soluţia corectă sau relua dacă rezolvarea este incompletă sau incorectă. �n ceea ce priveşte interrelaţiile g�ndirii cu imaginaţia se poate observa prezenţa demersurilor şi operaţiilor g�ndirii care intervin �n procedeele imaginaţiei,dar şi prezenţa g�ndirii la nivelu imaginaţiei creatoare. Un procedeu imaginativ este un mod de operare mintală, presupun�nd o succesiune mai mult sau mai puţin riguroasă de compuneri, descompuneri şi recompuneri, de integrări şi deintegrări, care duc la rezultate variabile cantitaiv şi calitativ. Originalitatea combinărilor imaginative se explică at�t prin varietatea procedeelor, c�t şi prin libertatea de organizare şi desfăşurare a acestora.Combinatorica imaginativă este at�t de nouă, inedită, originală, �nc�t este considerată ca afl�ndu-se �ntr-o continuă naştere, �ntr-o nelimitată generare de noi şi noi procedee şi organizări ale acestora.Cele mai cunoscute şi mai des folosite procedee ale imaginaţiei sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea şi rearanjarea, substituirea, modificarea, schematizarea, analogia, empatia.Majoritatea se formează �n baza operaţiilor de analiză, dar apar şi sinteza, abstractizarea, analogia şi comparaţia. Aglutinarea se formează pe baza operaţiei de analiză şi constă dintr-o nouă organizare a unor părţi uşor de identificat şi care au aparţinut unor lucruri, fiinţe, fenomene.Acest procedeu a fost mult folosit �n mitologie, cre�ndu-se imaginea sirenei, centaurului etc.Astăzi se foloseşte �n tehnică. Amplificarea sau diminuarea apar �n urma operaţiilor de analiză şi sinteză şi se referă la modificarea dimensiunilor unei structuri iniţiale, obţin�ndu-se efecte noi.Au fost foarte mult folosite �n crearea poveştilor pentru copii şi a personajelor cum ar fi Setilă, Flăm�nzilă, Uriaşul şi Piticul.Au fost şi sunt folosite �n literatura ştiinţifico-fanatstică, dar şi �n tehnică. Tot �n urma operaţiei de analiză apar şi multiplicarea sau omisiunea, diviziunea şi rearanjarea, substituirea şi modificarea. Multiplicarea şi omisiunea se referă la modificarea numărului elementelor, păstr�nduse identitatea lor.Efectul nou rezultă din �nmulţirea unor componente sau eliminarea unora.�n creaţia artistică, aceste procedee sunt mereu utilizate.“Coloana infinitului” şi “Masa tăcerii”, creaţii celebre ale lui C. Br�ncuşi, ilustrează multiplicarea.Ciclopul din mitologie ilustrează omisiunea. Diviziunea şi rearanjarea.Primul procedeu contă �n găsirea unor noi criterii de diferenţiere a componentelor unor obiecte existente, selectarea unora dintre ele şi transformarea lor �n produse noi.Astfel, pornindu-se de la funcţiile organismului uman, s-a realizat �n tehnică braţul mecanic.Rearanjarea presupune păstrarea elementelor unei structuri cunoscute, dar dispunerea lor �ntr-o altă poziţie.de exemplu, construirea unor autoturisme cu motor �n faţă sau �n spate. Substituirea constă �n �nlocuirea �ntr-o structură existentă a unui element sau a unei funcţii cu ceva nou.De exemplu, �n artă substituirea de personaje dă efecte deosebite. Modificarea presupune păstrarea neschimbată a unor componente şi funcţii ale obiectelor cunoscute şi modificarea altora.De exemplu, botaniştii au modificat culoarea şi au obţinut laleaua neagră. Schematizarea este un procedeu ce se formează �n baza operaţiei de schematizare şi se foloseşte mult �n proiectarea tehnică, �n grafică, �n arhitectură.Constă �n selecţia numai a unor �nsuşiri şi omiterea cu bună ştiinţă a altora pentru a servi mai bine activităţii omului.Schiţa unui traseu �ntr-un mare oraş oferită de cineva unui şofer a fost alcătuită pe baza acestui procedeu şi a fost debarasată de amănuntele inutile. Analogia apare �n urma operaţiei cu acelaşi nume.Analogia a stat la baza multor inovaţii şi a unor descoperiri �n ştiinţă.Acest procedeu presupune, mai �nt�i, relevarea �nsuşirilor comune a două obiecte sau fenomene şi a celor cunoscute numai la unul din obiecte.Apoi, pe baza �nsuşirilor comune, se pot trage concluzii referitoare şi la prezenţa celorlalte �nsuşiri ale celui de-al doilea obiect, care nu pot fi cunoscute direct.Pe baza unui astfel de procedeu, s-a elaborat, prin analogie cu Universul, ,odelul atomului, care a permis cunoaşterea multor aspecte relaţionale �ntre particulele sale elementare. Analogia, alături de comparaţie, �şi face simţită prezenţa şi �n empatie.Empatia este aplicată �n artă, tehnică, educaţie.este o transpunere imaginară �n plan perceptiv, intelectiv, afectiv �n altceva, acest altceva put�nd fi o altă persoană, un obiect, un fenomen etc., facilit�nd descoperirea de noi aspecte şi �nţelesuri.Manifest�nd empatie faţă de elevi, profesorul reuşeşte să-i �nţeleagă mai bine, să descopere greutăţile pe care le-ar putea avea şi să găsească modalităşi de predare care i-ar ajuta să le depăşească. Produsul procesului imaginativ exprimă particularităţile desfăşurării acestuia şi, prin urmare, este un proiect mintal, adică o �mbinare caracteristică de imagini şi idei, caracterizată prin noutate, originalitate şi specificitate personală(reflect�nd personalitatea). Fiind un proces foarte complex, imaginaţia se desfăşoară �n forme variate.Ele au fost clasificate după mai multe criterii, dar cele mai des folosite au fost prezenţa intenţionalităţii şi implicarea �n actele imaginative.Astfel se disting forme involuntare ale imaginaţiei(visul din timpul somnului şi reveria) şi forme voluntare(imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de perspectivă). Imaginaţia creatoare este cea mia activă, mai complexă şi voluntară formă a imaginaţiei.Ea se deosebeşte de cea reproductovă, pentru că este orientată spre ceea ce este posibil, ce ţine de viitor şi este nou. Combinatorica sa este complexă, desfăşurată ăn mai multe faze şi caracterizată prin: bogăţia procedeelor, ineditul utilizării lor, valorificarea combinaţiilor inconştiente, implicarea tuturor disponibilităţilor personalităţii, susţinerea afectiv-motivaţională valoroasă. Produsul imaginaţiei creatoare este un proiect mintal caracterizat prin:noutate, originalitate, ingeniozitate, personalizare. Printre cei mai puternici stimuli ai imaginaţiei creatoare sunt:interesul pentru nou, trebuinţa de autorealizare, �ncrederea �n posibilităţile proprii, curiozitatea, tendinţa de a explora necunoscutul. Ea este implicată �n toate activităţile omului, favoriz�nd apariţia ipotezelor, inventarea de căi şi mijloace de acţiune, duc�nd la noi rezultate. Prin specificul său, imaginaţia explorează necunoscutul, inexistentul, chiar incredibilul, lărgind considerabil c�mpul cunoaşterii umane, inov�nd, invent�nd, gener�nd noul.�n actul creaţiei, imaginaţia intercaţionează cu g�ndirea convergentă, dar mai ales cu cea divergentă, productivă, dar pe care le completează şi depăşeşte. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
