Japonia - criza economica Categoria: Referat Istorie
Descriere: TotuÅŸi, baza lor financiară era slabă, ceea ce determina dependenÅ£a lor de principalele ologarhii financiare. Concernele noi, ca ÅŸi cele vechi, apăreau ÅŸi se dezvoltau în procesul luptei concurenÅ£iale între diferite grupări cu capital financiar, care s-au întărit în anii crizei economice mondiale din 1929-1933 ÅŸi în procesul pregătirii ÅŸi realizării agresiunii în politica internă ÅŸi externă a Japoniei în perioada respectivă... |
|
||
|
|
|||
|
1 INSTITUTUL DE STAT DE RELAŢII INTERNAŢIONALE DIN MOLDOVA FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE „JAPONIA �N ANII CRIZEI ECONOMICE MONDIALE ŞI RĂZBOIULUI �N RĂSĂRITUL DEPĂRTAT ” CHIŞINĂU, 2007 Influenţa crizei asupra economiei Japoniei. Criza economică mondială din anii 1929-1933 s-a manifestat cu o putere deosebită �n Japonia. Aceasta se explică prin nivelul economic scăzut al Japoniei �n comparaţie cu alte puteri imperialiste, slăbirea economică ca urmare a cutremurului de păm�nt din 1923 şi criza financiară din 1927, precum şi pătrunderea ei �n industrie şi agricultură. Gospodăriile săteşti �n Japonia jucau un rol important, spre deosebire de alte ţări capitaliste. Cu o amploare deosebită, criza s-a răsfr�nt asupra sericiculturii ramură �n care erau ocupaţo aproximativ jumătate din ţărani. Produsele finite erau exportate, �n mare măsură, �n S.U.A., dar �n rezultatul crizei din America exportul s-a redus mult şi preţurile au scăzut catastrofal. Numărul gospodăriilor săteşti, care se ocupau cu sericicultura, ca un meşteşug auxiliar, s-a redus evident. Micşorarea pieţii interne concomitent cu reducerea exportului, a dus la stocarea de mari rezerve de mărfuri, la scăderea producţiei, mai ales �n cea metalurgică, a bumbacului, a h�rtiei etc. Afirm�nd că muncitorii s�nt vinovaţi de crearea acestei situaţii, capitaliţtii au �nceput să-i concedieze, au micşorat salariile. Şomajul a atins cote nemaipomenite – 3 milioane de oameni. S-a intensificat concentrarea producţiei şi centralizarea capitalului, ceea ce a dus la dispariţia burgheziei mici şi mijlocii. Răscoala muncitorilor şi ţăranilor din 1929 – 1931 Situaţia critică �n care se aflau masele muncitoare din oraşe şi sate a dus la o intensificare bruscă a luptelor de clasă. Necătind la ipocrizia sindicatelor, necăt�nd la teroarea aspră a poliţiei, muncitorii au luptat cu mare �ncăpăţinare. Acestă perioadă este specifică şi prin faptul că muncitorii erau contra conflictelor armate, cer�nd autorităţilor să renunţe la acţiunile de război. Mişcarea antirăzboinică a muncitorilor şi intelectualilor orăşeni a �nceput să crească. �n 1931 c�nd PCJ, �ncă cu trei luni �ninte de ocuparea Chinei de Nord-Est, a fost de acord cu autorităţile; căci pregătirea de război a chemat masele muncitoare la lupta hotăr�toare pentru pace. S-a �ncordat şi lupta de clase �n sate, ca urmare a creşterii impozitelor. Ţăranii cereau micşorarea impozitelor pentru arendă, reducerea obligaţiilor către stat din partea arendaşilor, şi hotăr�tor pledau �mpotriva alungării arendaşilor de păm�nt. Au fost cazuri de incendiere a proprietăţii moşierilor, dăr�marea sediilor judecătoriei şi a poliţiei. Clasele dominante �n calea fascismului şi agresiunii(1929 – 1931) 1 Criza economică şi lupta cr�ncenă �ntre clase au provocat schimbări �n politica şi tactica lagărului de la conducere. Tendinţa principală a acestei politici consta �n fascizarea regimului şi dezlănţuirea unui război. �n aceşti ani s-a consolidat propaganda fascistă, au fost fondate multe organizaţii fasciste care au �ncercat să acapereze puterea. Principala direcţie a agresiunii şi fascismului a fost oligarhia financiară, folosirea forţelor armate pentru realizarea scopurilor propuse. Pentru �ntărirea influenţei, clica militaristă se baza pe concernele noi apărute, care concurau cu grupurile oligarhice financiare de bază(Miţui, Miţubisi, Easuda, Sunitamo). Noile concerne erau investite de capital cu �nclinare spre ramurile militare(metalurgia neferoaselor, construcţia avioanelor, s.a.) şi de aceea erau str�ns legaţi cu cercurile militariste şi �n special interesaţi de conjunctura de război. Totuşi, baza lor financiară era slabă, ceea ce determina dependenţa lor de principalele ologarhii financiare. Concernele noi, ca şi cele vechi, apăreau şi se dezvoltau �n procesul luptei concurenţiale �ntre diferite grupări cu capital financiar, care s-au �ntărit �n anii crizei economice mondiale din 1929-1933 şi �n procesul pregătirii şi realizării agresiunii �n politica internă şi externă a Japoniei �n perioada respectivă. Conducerea, formată din reprezentanţi ai partidului burgezo-moşieresc, deţin�nd puterea din 1929 p�nă �n 1931, �n principiu ducea aceeaşi politică de reacţie ca şi precedentul partid de la conducerea săiukai, totuşi cabinetul minsăiţo,adică partidul burghezo-moşieresc, au recurs la mascarea acestei reacţii politice, introduc�nd proiecte de legi ce vizau reformele pentru comercianţi. �n acelaş timp, conducerea partidului minsăito, pregătindu-se de desfăşurarea războiului, a �ntărit represiile. Au continuat arestări �n masă, care s-au �nceput la 15 martie 1929, de menţionat mai ales acţiunile lor din februarie şi iunie 1930 şi �n ajunul ocupării Nord- Estului Chinei. Cotropirea Chinei de Nord – Est China de Nord – Est este privită de către imperialiştii japonezi ca principala bază de atac pentru agressiunea �mpotriva altor regiuni din China, c�t şi contra Uniunii Sovietice şi Mongoliei. Criza economică mondială a consolidat tendinţele de decidere a acestor ne�nţelegeri din contul U.R.S.S. �n aceste condiţii monopoliştii japonezi erau convinşi, că puterile imperialiste nu le vor �ncurca �n realizarea agresiunii �mpotriva Chinei. Şi nu s-au �nşelat. �n septembrie 1931, Japonia a �nceput ocuparea provinciilor din Nord – Estul Chinei. Conducerea Japoneză, elabor�nd �n 1931 un plan de război operativ �mpotriva U.R.S.S., tindea să provoace o sc�nteie pentru �nceperea acţiunilor militare : �ncă la 16 martie 1931 teroriştii au atacat punctul de predare a mărfii, care aparţinea Rusiei, �n Japonia, iar după ocuparea Chinei de Nord – Est s-a făcut şi mai evidentă propaganda antirusească. Ocuparea Chinei de Nord – Est a avut ca una din consecinţe şi �ncordarea luptei de clasă �n oraşe şi sate. S-au consolidat manifestări antirăzboinice. Mitingurile şi conferinţele �mpotriva războaielor au avut loc �n septembrie 1931 �n satul Toeama, Aomori şi �n alte regiuni ale ţării. Muncitorii cereau achitarea restanţelor de salarii, primirea lor, după �ntoarcerea din armată, la locurile de muncă precedente şi �n aceleaşi condiţii. Sub această lozincă au avut loc o serie de greve, printre care şi marea grevă a muncitorilor din metropola Tokio din martie 1932. Referinţe bibliografice : • „Новейшая история стран Азии и Африки”, издателъство Московсково университета, 1965 |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
