Cele 4 cruciade Categoria: Referat Istorie
Descriere: fost salvaÅ£i de flota bizantină ÅŸi aduÅŸi la Constantinopol. MulÅ£imi asemănătoare ca indisciplină ÅŸi compoziÅ£ie , conduse de Volkmar ,ajung la Praga unde masacrează populaÅ£ia evrevreiască a oraÅŸului ,fiind la rândul ei exterminată în Ungaria de locuitorii pe care încercau să îi jefuiască... |
|
||
|
|
|||
|
1 CRUCIADELE CARACTERUL ŞI CAUZELE CRUCIADELOR Fenomenele cruciadei nu erau noi "ci rezultatele unui ansamblu de idei şi de practici �ndelung meditate �n decursul secolelor precedente ". Operaţiuni militare de cea mai mare anvergură pe care le-a �ntreprins Occidentul medieval , cruciadele au constituit şi sub alte raporturi un moment semnificativ �n istoria civilizaţiei. Considerate mult timp(p�nă către anul 1806)exclusive sub aspectul lor religios , �n realitate aceste expediţii au avut drept cauze ( şi rezultate ) elemente de natură diferite : economice , sociale , politice şi morale , deşi au fost mobilizate şi s-au desfeşurat sub lozinca " războiul sf�nt " de eliberare a Ierusalimului şi a " Sf�ntului Morm�nt" de sub ocupaţia pag�nilor musulmani. �nca din primele secole ale creştinismului , numele Ierusalimului a fost �ncărcat cu interpretări simbolice şi alegorice : "Atunci, Ierusalimul ceresc care reprezenta Paradisul ,Biserica sfinţilor, cetatea pacii eterne ,era opus Ierusalimului pam�ntesc , a cărui devastare de către romani la 40 de ani de la moartea lui Hristos a fost interpretată ca o pedeapsă dată locuitorilor săi care au crezut �n Hristos " cum spunea P.A.Sigal. Cruciadele au avut ca scop ,timp de aproape patru secole ,�nlăturarea dominaţiei Islamului. �n acest sens un moment principal a fost lupta de Reconquista din Spania , aşa numita " epopee bizantină " (�n anii 1064,1073,1088 ) văzută de papalitate ca un " război sf�nt " şi care se �ncheie la �nceputul secolului al XIII-lea. Nici unul dintre aceste precedente nu au constituit premise necesare ale cruciadelor. Pe de o parte rezultatele obţinute atunci au fost serios compromise c�nd pe la mijlocul secolului al XI-lea conducerea spirituala şi politică trece de la arabi la turcii seldjucizi. Biserica era interesată să ia iniţiativa organizării unei mari expediţii militare. Printre altele , spera ca după schisma declarată �n anul 1054 ,să-şi refacă influenţa şi să-şi subordoneze biserica orientală . Biserica mai conta şi pe sprijinul material şi eventual militar pe care corpul expediţionar al cruciaţilor l-ar fi primit din partea Bizanţului. Mulţi dintre cavalerii care porneau �n cruciadă �şi dăruiau bunurile bisericii sau le lăsau �n grija acesteia.Obiectivul declarat al papalitaţii organiz�nd o cruciadă era acela de a da posibilitatea pelerinilor să viziteze Sf�ntul Morm�nt.şi de a-l elibera de sub stăp�nirea " păg�nilor ". Dar pe l�ngă interesele papalităţii şi pe l�ngă starea de spirit creată �n r�ndul mulţimilor ,au mai acţionat şi interesele profane , pur practice, �n afara unor considerente de ordin religios – mistic. Regii şi marii baroni feudali urmăreau ca prin participarea la cruciade , să-şi sporească posesiunile şi să-şi consolideze influenţa politico-militară. Negustorii marilor oraşe din Occident erau şi ei interesaţi să-i elimine pe rivalii lor bizantini.Garanţia le-o ofereau expediţiile cruciaţilor , pe care aveau interesul să-i ajute pun�ndu-le la dispoziţie bani,alimente şi corăbii de transport. �nsă pentru marea masă de ţărani, a pleca �n cruciadă �nsemna lepădarea de sărăcie şi grelele obligaţii feudale,de foamete şi de numeroşii ani de secetă.Cei care porneau �n cruciadă erau liberi să-şi părăsescă stăp�nii , erau scutiţi de dări iar datoriile le erau am�nate. Predic�nd cruciada a doua Bernard de Clairvaux numea cruciada o penitenţă prin excelenţă , "o invenţie minunată a lui Dumnezeu" prin care "divinitatea admitea �n serviciul ei asasini,siluitori, adulterini,sperjururi şi alţi delicvenţi de orice fel ; şi prin acest mijloc ,al plecării �n cruciadă,ea le oferea o ocazie de salvare." Plecarea �n cruciadă era de obicei fixată pentru jumătatea lunii august,după str�ngerea recoltei şi asigurarea proviziilor necesare pentru lungul drum spre Ţara Sf�ntă. "Nimic nu era mai �nduioşător dec�t aceşti bieţi oameni care şi-au potcovit boii precum caii şi i-au �njugat la căruţe cu doua roţi pe care au �ncărcat sărăcăcioasele lor bagaje şi copiii lor cei mici."scrie cronicarul timpului Guibert de Nogent. Itinerarul clasic al cruciaţilor pe uscat trecea din Occident de-a lungul Rhinului şi a Dunării,traversa C�mpia Panonică,apoi regiunea balcanică,trec�nd prin Belgrad, Sofia,Adrianopol, p�na la Ţărmul Bosforului ; apoi din Constantinopol treceau �n Asia Mică p�nă ajungeau la Ierusalim. Traseul era lung,iar drumul p�nă la Constantinopol dura cel puţin patru luni şi jumă- tate,motivul fiind mijloacele de transport precare ,drumurile prost �ntreţinute,dificul- tatea traversării munţilor şi a văilor mlăştinoase. Din toate aceste motive itinerariile maritime erau net preferabile celor terestre. De accea,�ncă din anul 1099 ,oraşul Pisa echipeaza 120 de corăbii pentru a participa la prima cruciadă,sub ordinele episcopului său. �n anul următor veneţienii trimit o flotă de 10 corăbii cu cruciaţi ,iar �n anul 1122 o altă flotă de numai puţin 300 nave sub comanda dogelui .Pe aceste nave cruciasţii călătoreu �ntr-o �nghesuială de ne�nchipuit "uneori numarul lor trecea de 1000 pe o singură corabie." Cruciaţii trebuiau să ducă lupte şi pe mare,c�nd corabia lor era atacată de piraţi, alteori pe uscat luau parte la bătăliile pentru cucerirea vreunui port musulman. La toate acestea se mai putea adăuga şi bolile teribile care nu �i cruţau nici pe conducătorii cruciadelor;Sf�ntul Ludovic a murut de ciumă iar Baudoin IV, regale Ierusalimului a murit de lepră la 24 de ani. Cruciada I (1096-1099) Prima cruciadă s-a desfăşurat �n două mari etape: Prima etapă;aşa numita "cruciada săracilor" condusă de Petre Eremitul (un călugăr din Amiens )şi Gauthier-sans-Avoir (un nobil sărac). Masele populare,conduse de Petru,�mpinse la disperare de mizerie s-au fanatizate de predicile ,promisiunile de perspectivele unei vieţi mult visate,au traversat Germania, Ungaria, Bulgaria, jefuind oraşele şi satele prin care treceau ajung�nd astfel la Con- stantinopol unde s-au �nt�lnit cu Gauthier care conducea un alt grup, pornit din nordul Franţei ,continu�nd să jefuiască suburbiile oraşului. Datorită dezordinei şi a refuzului de a aştepta cruciaţii cavaleri,�mparatul Alexios Comnem i-a transportat pe celălalt mal al Bosforului,unde 25000 de pelerini-cruciaţi au luat cu asalt Niceea,fiind �nsă masacraţi de turci.Peste 3000 de supravieţuitori au fost salvaţi de flota bizantină şi aduşi la Constantinopol. Mulţimi asemănătoare ca indisciplină şi compoziţie , conduse de Volkmar ,ajung la Praga unde masacrează populaţia evrevreiască a oraşului ,fiind la r�ndul ei extermi- nată �n Ungaria de locuitorii pe care �ncercau să �i jefuiască. O altă bandă condusă de cavalerul –brigand Emich von Leisingen şi-a inaugurat "cruciada" prăd�nd şi ucig�nd �n masă populaţia de evrei din Mainz , K�ln , Trier, Speyer ,Worms pentru ca pe teritorilul Ungariei să fie exterminată şi banda lui Emich. Aceste mişcări anahice de mase populare dezorganizate, numite uneori " cruciada săracilor" care prin acţiunile reprobabile au compromis ideea de cruciadă şi care au sf�rşit �ntr-un mod lamentabil,nu au nimic �n comun cu expeditiile feudalilor,care au urmat,bine organizate şi metodic conduse. A doua etapă ; expediţia cavalerilor grupaţi �n patru armate feudale,bine organizate şi echipate,conduse de ducele Godefroy de Bouillon, �n prima armată ; �n a doua armată condusă de ducele Normndiei,Robert Courteheuse;a treia armată era condusă de Raymond de Saint-Gilles iar a patra condusă de contele Bohemond de Taranto. �n anul 1097 cavalerii au ajuns la Constantinopol, unde au �ncheiat o �nţelegere cu Alexios Comnen, prin care se angajau să recunoască suzeranitatea �mpăratului �n teritoriile cucerite de la turci. Cu mare greutate , cruciaţii au respins armata selgiucidă şi au cucerit Niceea şi Dorileea (mai-iulie1097). Antiohia a rezistat şapte luni, dar �n cele din urmă a fost şi ea ocupată (1098). Cruciaţii au trebuit să lupte cu musulmanii �ncă un an pentru a şi croi drum spre Ierusalim. Abia �n anul 1099 oraşul a căzut �n m�inile lor. �n urma cuceririlor făcute, s au creat mai multe formaţiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: regatul Ierusalimului, principatul Antiohiei, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, Ascalon, marchizatul de Tyr, senioriile Ramlah, Kerak , Sidon , Beiru . Organizarea lor este cunoscută din „ Aşezămintele Ierusalimului”, o culegere de norme juridice privind obligaţiile şi drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menţinerea ordinii �n r�ndul populaţiei cucerite şi pentru �nlăturarea răscoalelor s au �nfiinţat ordine militaro – călugăreşti : Ordinul Ioaniţilor şi Templierilor , organizat la �nceputul secolului al XII lea de călugării francezi şi Ordinul german al teutonilor , spre sf�rşitul aceluiaşi veac. �n oraşele şi teritoriile cucerite,seniorii occidentali păstraseră legile şi obiceiurile populaţiei băştinaşe : administraţia,poliţia,justiţia şi religia indigenilor. Se mulţumeau să �ncaseze taxele şi impozitele cuvenite şi să perceapă drepturile feudale . Regele şi marii seniori mai �ncasau şi numeroase taxe asupra circulaţiei mărfurilor.Toate aceste venituri asigurau subzistenţa statelor din Orient. Cu toate acestea cheltuielile mari pentru războaie , construcţia sau � ntreţinerea , refacerea marilor fortăreţe nu ar fi putut fi acoperite fără ajutoarele primite din Occident prin intermediul bisericii,pelerinilor şi al numeroaselor donaţii. 1 Marea majoritate a populaţiei acestor state era formată din băştinaşi.O bună parte din contingentele furnizate cruciaţilor era recrutată din creştinii de aici. Cheltuielile militare earu deci suportate �n mare măsură de aceste state care beneficiau şi de veniturile asigurate de oraşele lor cu vechi tradiţii de foarte activă viaţă comercială. �n aceste condiţii deşi �mprumutirile , taxele, coverzile erau grele datorită unei fiscalităţi corecte nu s-au semnalat printre băştinaşi acte de revoltă sau trădare �mpotriva statelor criciaţilor. Cruciadele a II-a (1147-1148) şi a III-a (1190-1192) Turcii nu au renunţat la teritoriile pierdute. Căpeteniile seldjucide, pe moment, au pus capăt rivalităţilor dintre ele şi unindu se au �nceput contraofensiva, ajutate fiind de nemulţumirile din r�ndul populaţiei supuse, care se răscoală �n mai multe r�nduri. Cele două războaie purtate, �n anii 1144-1146, �ntre cruciaţi şi seldjucizi au sf�rşit cu recucerirea Edessei de către musulmani. Aceasta a fost cauza organizării celei de a doua cruciade (1147-1148) de către papa Eugen al III lea. O armată franceză, condusă de regele Ludovic al VII lea şi o oaste germană, �n frunte cu �mpăratul Conrad al III lea, merg�nd pe urmele primilor cruciaţi, �n vara anului 1148, au ajuns la Constantinopol, de unde , pe vase bizantine, puse la dispoziţie de �mpăratul Manuel Comnenul, au trecut �n Asia Mică. Aici cele două oştiri au fost risipite de turci, iar Ludovic şi Conrad, cu resturi din armată, şi-au sf�rşit expediţia ca simpli pelerini. Cele patru decenii care au urmat au fost o perioadă �n care negustorii genovezi, pisani şi veneţieni �şi disputau pretenţiile şi interesele �n porturile apărate de cruciaţi. �n tot acest timp turcii continuau ofensiva. Sultanul Egiptului , Saladin , un militar şi om politic capabil , a unit lumea musulmană sub conducerea sa şi şi a �ndreptat atacul �mpotriva Ierusalimului. �n lupta de la Hittin (1187), �n apropiere de lacul Tiberiada, sultanul l-a �nfr�nt pe regele Ierusalimului, Guy de Lusignac şi a pus stăp�nire pe oraş. Papa Clement al III lea a lansat un nou apel de cruciadă, la care au răspuns regii Angliei şi Franţei - Richard Inimă de Leu şi Filip al II lea August - şi �mpăratul Germaniei, Frederic I Barbarosa. �n vara anului 1190 o armată uriaşă, bine echipată, era gata de război. Filip al II lea s a �mbarcat cu oastea sa la Genova, iar Richard I, la Marsilia, �n timp ce Frederic I lua drumul pe uscat. Primii doi suverani, abia plecaţi, au debarcat �n Sicilia , unde au făcut un popas lung, de un an, fapt ce i a permis �mpăratului german să ajungă primul �n Asia Mică , unde a reuşit să l �nvingă pe sultanul de Iconium. Victoria, �nsă ,nu a putut fi fructificată, deoarece Barbarosa a murit �necat pe c�nd �ncerca să traverseze, călare, r�ul Cydnus. Rămaşi fără conducător, cea mai mare parte din cruciaţi s-a �mprăştiat " aceşti germani ,odinioară at�t de temuţi, căzuse-ră at�t de jos �nc�t se lăsau prinşi şi v�nduţi pe un preţ mic �n t�rgurile de sclavi" , numai un număr mic sub comanda ducelui Austriei,Leopold al V-lea ,şi-a continuat drumul , iar �n anul 1191 cele trei armate se �nt�lneau �n preajma Ierusalimului , după ce �n drumul său Richard cucerise insula Cipru şi o cedase lui Guy de Lusignan.Singura acţiune comună a armatelor cruciade a fost participarea la asediul Acrei, �nceput �n anul 1189 , intervenţia lor determin�nd, �n mare măsură, capitularea oraşului (13 iulie 1191). După acest succes au �nceput ne�nţelegerile din tabăra cruciaţilor, ele oblig�nd pe cei trei conducători să abandoneze expediţia. "Această a treia cruciadă se va prezenta chiar de la �nceput ca o �ntreprindere internaţională , �n care nici unul nu era ,�n fond,direct interesat de succesul comun �n care fiecare �l supraveghea pe vecinul său , se g�ndea la politica europeană şi nu acorda afacerilor Siriei dec�t o atenţie de convenienţă ."(P.Grousset) Cruciada a IV-a (1202-1204) Cruciada a IV-a este legată de numele puternicului pontif Inocenţiu al III lea şi de politica sa de a şi impune supremaţia asupra �ntregii lumi creştine, occidentale şi orientale. �n anul 1190 papa a �nceput predicarea cruciadei, dar armata se aduna greu. La �nceputul secolului al XIII lea cruciadele �şi pierduseră baza populară, �ntre cruciada populară şi cea aristocratică distanţa se ad�ncise, păturile sărace nu mai aveau �ncredere �n acţiunile nobililor, de aceea, cruciada a IV a a �nsemnat o abatere făţişă de la scopul de cruciadă. Mai �nt�i, pentru că expediţia a fost plănuit �mpotriva Egiptului , centrul unităţii musulmane , şi nu ca o acţiune de cucerire directă a Ierusalimului . Cruciaţii �ncepuseră tratativele cu Veneţia , pentru transportarea unei armate.�ntruc�t suma stabilită nu putea fi achitată , veneţienii nu au acceptat să-i transporte dec�t cu condiţia ca , cruciaţii să cucerească mai �nt�i oraşul creştin Zora , de pe coasta dalmaţiană ,rivalul comercial al Veneţiei.Cruciaţii au cucerit Zara in anul 1202. Al doilea act de deviere a expediţiei cruciaţilor a fost propunerea susţinută de veneţieni de a-l ajuta pe �mpăratul bizantin detronat,Isac II să-şi recapete tronul.Papa dezaprobă asaltarea unui oraş creştin , dar dogele Enrico Dandolo susţine ideea; �n loc de a-i transporta pe cruciaţi �n Egipt (cu care veneţienii �ntreţineau excelente relaţii comerciale ) prefera să-şi consolideze poziţia ameninţată de concurenţa comercială a Pisei şi Genovei, obţin�nd un punct comercial de importanţă decisivă cum era Constantinopolul. �n luna octombrie a anului 1202, cruciaţii, �mbarcaţi pe vase veneţiene, au sosit la Constantinopol, au cucerit oraşul şi au re�nscăunat pe Isac al II lea Anghelos, căruia apoi i au pretins despăgubiri băneşti pentru ajutorul dat. Cum bazileul nu a putut achita suma cerută, �n 12 aprilie anul 1204 cruciaţii au dat din nou asalt capitalei, au cucerit o şi au luat o �n stăp�nire. Consecinţa cruciadei a IV a a fost desfiinţarea Imperiului bizantin şi �mpărţirea lui �n mai multe state : Imperiul Latin de Răsărit , �mpărat fiind ales Balduin de Flandra , Niceea , Epirul şi Trapezuntul . Veneţia , dat fiind contribuţia pe care o adusese �n această expediţie , primea privilegii comerciale şi stăp�niri teritoriale �ntinse. Imperiul bizantin a fost restaurat �n anul 1261, dar el nu şi a mai găsit vitalitatea din trecut. Cruciada a IV a, prin efectele ei, a contribuit la eşecul final al cruciadelor. Urmarile şi importanţa cruciadelor După două secole de la data primei cruciade se poate constata că nici unul din cele trei scopuri,pe care şi le propuseseră aceste expediţii nu au fost atinse. Primul scop : cucerirea şi stăp�nirea Ierusalimului .Cruciadele care la �nceput au afişat un scop nobil ,au �ncurajat şi dat naştere la numeroase acte de banditism , de violenţă ,de masacrare a unei populaţii paşnice de evrei din Occident şi musulmani din Orient. Al doilea scop urmărit de cruciadă era , unirea tuturor creştinilor contra " necredincioşilor " şi a musulmanilor. �n realitate ,cele două secole ale cruciadelor au �nsemnat o perioadă de rivalităţi,conflicte,animozităţi �ntre laici şi ecleziastici, cavaleri şi săraci,cruciaţi de diferite naţionalităţi. Al treilea scop era ajutorarea de către cruciaţi a Imperiului Bizantin,permanent atacat şi ameninţat de forţele musulmanilor. La sf�rşitul secolului al XII-lea ,Ibn Zubair musulman din Spania pornit �n pelerinaj la Mecca ,constă convieţuirea celor două comunitaţi: "Creştinii �i pun pe musulmani ,pe teritoriul lor să plăteasca o taxă aplicată cu cea mai desăv�rşită bună-credinţă.La r�ndul lor negustorii creştini ,plătesc , pe teritoriul musulman ,taxe pentru mărfurile lor;�nţelegerea dintre ei este perfectă,echitatea este respectată de toţi �n orice �mprejurare." Dar această bună convieţuire de două veacuri nu a dus şi la schimburi culturale consistente. Urmările cruciadelor asupra vieţii occidentale au fost de semne diferite:pozitive şi negative.Cu toate c�ştigurile sale materiale,Biserca a pirdut mai mult dec�t a c�ştigat,at�t din prestigiu c�t şi din priza sa asupra maselor. Sub raport economic ,pentru lumea occidentală rezultatele au fost pozitive; �n primul r�nd prin monopolizarea căilor comerciale din Marea Mediterană,c�t şi prin intensificarea schimburilor cu Orientul. Ceea ce �nsă nu trebuie exagerat ;căci nu Siria şi Palestina erau punctele spre care porneau drumurile importante ale Occidentului ;iar volumul mare de afaceri comerciale se găsea pe alte căi dec�t cele deschise de cruciade . Este adevărat că Veneţia,Genova,Pisa au realizat cu acestă ocazie profituri enorme . Nici avantaje de ordin cultural nu au rezultat de pe urma cruciaţilor. �n Occident , plecarea cavalerilor �n cruciade a adus ţăranilor şi orăşenilor perioade de relativă pace şi linişte;iar absenţa, �n acest timp,a elementelor feudale turbulente a dat posibilitatea unor monarhi să se consolideze şi să continue procesul de centralizare politică.Chiar şi cu aceste urmări bilanţul cruciadelor este aproape negativ. Un sirventes al trubadurilor gascon Marcabru face aluzie la eşecul cruciadei din anul 1147;iar celebrul trubadur provensal Guillaume IX ,ducele Aquitaniei , se referă foarte rar la aventura sa , lipsită de glorie , de cruciat, şi numai pentru a depl�nge nenorocirile cruciaţilor…….. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
