Albert Einstein
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Einstein a devenit un simbol al ştiinţei moderne, o figură care a
răsturnat toate tiparele definiţiei americane a eroului. Einstein a fost
primul superstar intelectual ÅŸi ÅŸi-a câÅŸtigat popularitatea în singurul
fel pe care îl puteau accepta americanii – printr-o inteligenţă
intuitivă, neacademică, aplicând descoperirile minÅ£ii sale geniale la
lucruri pragmatice, precum rachetele şi bomba atomică... |
|
|
1
Albert Einstein
(1879 – 1955)
Einstein a devenit un simbol al ştiinţei moderne, o figură care a
răsturnat toate tiparele definiţiei americane a eroului. Einstein a
fost primul superstar intelectual şi şi-a c�ştigat popularitatea �n
singurul fel pe care �l puteau accepta americanii – printr-o
inteligenţă intuitivă, neacademică, aplic�nd descoperirile minţii sale
geniale la lucruri pragmatice, precum rachetele şi bomba atomică.
Pe Einstein l-a ajutat enorm faptul că nu era asociat cu nici o
instituţie de �nvăţăm�nt universitar cu renume şi că statutul său nu
depindea de o creditare oficială – lucruri faţă de care americanii au o
atitudine duală: insistă asupra lor şi, pe de altă parte, nu au
�ncredere �n ele. Dimpotrivă, Einstein a fost savantul care a c�ştigat
simpatia mulţimilor, a oamenilor obişnuiţi cu toate că vorbea limba
obscură, oraculară a matematicilor. Părea venit de pe altă planetă,
plutind desupra aspectelor vieţii obişnuite, �n modul care li se pare
at�t de fascinant oamenilor obişnuiţi: un visător, un savant cu capul
�n nori.
Albert Einstein s-a născut pe 14 martie 1869 la Ulm, un oraş modest din
Germania, �ntr-o familie de everi. Tatăl său, Hermann Einstein, era
electrician şi avea veleităţi de inventator. Mama sa, Pauline Koch,
avea o fire serioasă şi �nclinaţii muzicale, interpret�nd foarte bine
la pian sonatele lui Beethoven – de la ea va moşteni Albert Einstein
pasiunea pentru muzica clasică. Fratele mamei sale, Caesar Koch,
inginer de profesie, care locuia �mpreună cu familia, a avut o
influenţă foarte mare asupra copilului, mai ales �n ceea ce priveşte
ştiinţele exacte. Unchiul săi I-a revelat lui Einstein latura
pasionantă a matematicii: ,,Este o ştiinţă amuzantă. C�nd alergăm după
un animal şi nu putem să-l prindem, �l denumim pentru moment cu x şi
continuăm să-l urmărim p�nă c�nd �l v�r�m �n sac.”
C�nd micul Albert avea 5 ani, tatăl său I-a arătat o busolă de buzunar
– un obiect care l-a fascinat realmente. Proprietatea misterioasă a
acului busolei de a reveni la aceeaşi poziţie, indiferent de orientarea
cadrului, l-a impresionat pe copil. Un an mai t�rziu, părinţii I-au
luat un profesor de vioară, dar muzica l-a lăsat aproape indiferent pe
copil p�nă �n ziua c�nd a descoperit sonatele lui Mozart. Din acest
moment, c�ntatul la vioară a devenit una dintre pasiunile viitorului
savant. Copilul Albert Einstein era timid şi singuratic şi �i plăcea să
se joace singur �n parc şi �n pădure.
Elev la şcoala primară a parohiei din care făcea parte familia lui,
Einstein �şi �ntrecea cu mult colegii de clasă la matematici, dar avea
rezultate proaste la celelalte materii.
Einstein �ncepuse să vorbească t�rziu, spre exasperarea familiei sale,
şi p�nă la 9 ani a avut dificultăţi de exprimare. Acest lucru, precum
şi faptul că era un şcolar meditativ şi retras, �l făcea să pară �n
ochii profesorilor săi un elev mediocru, un copil nu prea �nzestrat
intelectual.
La 10 ani, Einstein a intrat la gimnaziul Luitpold din Munchen. La
sf�rşitul secolului al XIX-lea, sistemul de �nvăţăm�nt din gimnazii era
foarte rigid, elevii primind o educaţie care aducea cu disciplina
militară. Mai t�rziu, Einstein avea să mărturisească faptul că, �n
şcoala generală, profesorii săi I păreau a fi nişte şerpi, iar mai
t�rziu cei din gimnaziu se purtau precum nişte locotenenţi.
Colegiul a fost o experienţă dureroasă pentru Einstein. Era dezgustat
de felul cum se predau �n şcoală strategiile militare. Profesorii lui
Einstein erau nemulţumiţi de el şi �i spuneau că nu o să se aleagă
nimic de el niciodată-
La 12 ani, t�nărul Einstein a primit o cărticică despre geometria
euclidiană. Mai t�rziu, mărturiseşte: ,,O asemenea claritate şi
siguranţă au exercitat o atracţie indescriptibilă asupra mea”.
La colegiul Luitpold, care mai t�rziu va purta numele lui, Einstein l-a
�nt�lnit pe Max Talmud, student la medicină care �l va �ndemna să
citească lucrările de vulgarizare ştiinţifică ale lui Bernstein, cartea
,,Forţă şi materie” a lui Buchner şi ,,Critica raţiunii pure” a lui
Kant. �ntre Talmud şi adolescentul Einstein se leagă o prietenie
str�nsă bazată pe interesul lor comun pentru ştiinţă şi filosofie. �n
anul 1890, Einstein a cunoscut o fază religioasă foarte intensă, care a
durat aproape un an. �n următorii cinci ani, Einstein a aprofundat
studiul matematicilor superioare, �n special calculul diferenţial şi
integral.
Dar această perioadă a luat sf�rşit, pentru că mica �ntreprindere de
dezvoltare a invenţiilor electrice pe care o deschisese tatăl său
cunoştea eşec după eşec. Părinţii l-au sfătuit să lase deoparte
,,prostiile filosofice” şi să se �ntoarcă la ,,viaţa reală” pentru a-şi
c�ştiga existenţa. Dar t�nărul nu se vedea practic�nd meseria tatălui
său şi nici accept�nd o carieră de funcţionar �ntr-un birou. Singura sa
dorinţă era de a descoperi c�teva dintre misterioasele legi ele lumii
fizice.
Einstein a �ncercat să intre la ETH, Institutul Federal de Tehnologie
Elveţiană, dar a picat examenul de admitere; pe tot parcursul studiilor
sale fusese un elev supradotat la matematici, dar lipsit de orice
�nclinaţie spre disciplinele biologiei şi ale ştiinţelor umane. Totuşi
directorul Politehnicii, frapat de cunoştinţele de fizică şi matematică
ale lui Eistein, l-a �ndemnat să obţină diploma de absolvire a
studiilor dintr-o şcoală elveţiană: şcoala cantonală din orăşelul Aarau.
�n 1896, Einstein obţine un certificat care atesta faptul că nu este
cetăţean german. Va răm�ne apatrid �n următorii cinci ani. După ce a
obţinut diploma la şcoala din Aarau, Einstein a reuşit să intre, fără
examen, la ETH. Pe 29 septembrie s-a mutat la Zurich. Printre colegii
săi de studenţie se aflau marcel Grossmann, cu care Einstein va lega o
prietenie durabilă, şi Mileva Maric, o studentă de origine s�rbă care
va deveni prima soţie a lui Einstein.
�n 1899, Eisntein cere �n mod oficial cetăţenia eleveţiană. Un an mai
t�rziu, obţine diploma ETH şi �ncearcă să obţină un post de asistent
acolo, dar fără nici un rezultat. Este anul �n care trimite primul său
articol la presigioasa revistă ştiinţifică Annalen der Phyisk.
�ncerc�nd �n zadar să obţină un post conform specialităţii sale,
Eintein trebuia să se mulţumească cu un post obscur de agent �ntr-un
birou de brevetare a invenţiilor din Berna, sarcina sa fiind să facă o
primă examinare a invenţiilor care se prezentau biroului.
Stabilit la Berna, Einstein se căsătoreşte cu Mileva Maric, prietena sa
din studenţie, �n ciuda �mpotrivirii familiei sale. Cu c�ţiva ani mai
mare dec�t Einstein, Mileva era o femeie cu ideii foarte progresiste,
precum majoritatea studenţilor s�rbi. Mileva şi Albert au avut doi fii,
dintre celui mare I s-a dar numele tatălui său.
�n 1905 Einstein acea 26 de ani. La această v�rstă şi-a publicat prima
dată rezultatul cercetărilor sale de p�nă atunci. A fost un eveniment
care li s-a părut fizicienilor universitari de ne�nţeles: un obscur
funcţionar la un birou de brevete, la numai 26 de ani, făcea dovada
unei minţi geniale. I s-a propus să predea la Universitatea din Zurich
�n 1909 ca profesor ,,extraordinare”.
La �nceputul secolului XX, ştiinţa fizicii traversa o criză profundă.
Cele două teorii care premiteau explicarea fenomenelor fizice păreau
incompatibile. Mecanica, ştiinţa mişcării, are drept fundament
principiul relativităţii, enunţat de Galileo Galilei: nimic nu este
absolut imobil, totul depinde de punctul de referinţă. Dar teoria
electromagnetismului elaborată de Maxwell �n anii 1850, confirmată de
rezultatele experimentale, descrie lumina ca pe o undă propag�ndu-se �n
eter. Dar eterun nu şi-a putut afla nici o descriere fizică, singura
ceritudine fiind aceeea că este de o imobilitate absolută, ceea ce vine
�n contradicţie cu pricipiul relativităţii. O altă contradicţie
devenise un adevărat coşmar pentru fizicieni: materia este alcătuită
din atomi, deci este discontinuă. Dar un filament �ncălzit emite
lumină, care, după Maxwell, era un fenomen continuu. Cum ar putea ceva
discontinuu să producă un fenomen continuu ? Nici unul dintre
fizicienii acelei vremi nu putuse afla răspunsul acestei dileme, iar
ştiinţa fizicii, la data la care Einstein şi-a publicat descoperirile,
era �ntr-un impas ce părea fără ieşire. Einstein a publicat �n Annalen
der Physik două articole care s-au dovedit a fi revoluţionare. Primul
apărut �n 1905, descria transformarea energiei unui corp �ncălzit �n
energie luminoasă. Acestă trasformare nu era posibilă dec�t consider�nd
lumina ca fiind formată din particule, pe care Einstein le-a numit
cuante de lumină (fotoni). Lumina, afirmă Einstein, nu este nici
continuă, nici discontinuă, ci am�ndouă �n acelaşi timp. Fără să ştie
�ncă exact cum este posibil ca lumina să aibă �n acelaşi timp două
proprietăţi opuse, Einstein intuise un adevăr fundamental al fizicii,
pe care cercetările ulterioare �l vor confirma. Al doilea articol �şi
propune să rezolve problema eterului. Teoria lui Einstein nu presupunea
existenţa eterului.
1
Singura dată care permite descrierea vitezei luminii este viteza sa c,
constantă oricare ar fi viteza observatorului. �n acest articol,
Einstein a enunţat teoria relativităţii care unifică teoriile materiei
şi ale luminii. Materia, ca şi lumina, se supun principiului
relativităţii, iar simultaneitatea a două evenimente devine dependentă
de observator. Timpul nu mai este un concept invariant, ci este relativ.
Teoria sa se baza pe următoarele postulate:
1. Viteza absolută a unui obiect nu poate fi
măsurată; putem măsura doar viteza sa relativă faţă de un alt obiect.
2. Valoarea vitezei luminii �n vid este �ntotdeauna
aceeaşi,
indiferent de viteza cu care se deplasează observatorul şi indiferent
de sursa de lumină;
3. Viteza maximă care poate fi atinsă �n Univers este
viteza luminii;
�n septembrie 1905, Einstein adaugă un post-scriptum la acest articol
şi demonstrază celebra formulă , induc�nd echivalenţa �ntre
materie şi
energie.
Formula aceasta va sta la baza dezvoltării utilizării energiei nucleare
�n scopuri civile sau militare. Einstein �ncepe să se g�ndească la
teoria relativităţii generale pentru a explica fenomenul căderii
corpurilor. Dar savantul a realizat că pentru a ajunge la un rezultat
ştiinţific �n această privinţă avea nevoie de cunoştinţe mai
aprofundate �n matematicile moderne. Einstein solicită un post de
profesor universitar mai �nt�i la Berna, apoi la Praga. �n 1912, a
devenit profesor la Şcoala Politehnică din Zurich, unde regăseşte un
vechi camarad din studenţie, Marcel Grossmann. Cu ajutorul acestuia,
care avea cunoştinţele necesare �n matematici, �ncepe să lucreze la
elaborarea teoriei sale. O eroare �l duce �ntr-un impas şi pierde trei
ani din această cauză. La sf�rşitul anului 1915, teoria relativităţii
este definită, şi odată cu ea o nouă interpretare a căderii corpurilor.
Forţa de atracţie a lui Newton este �nlocuită �n teoria relativităţii
cu o deformare a spaţiului �n jurul corpurilor. Aşa cum mingea
deformează o p�nză �ntinsă form�nd o ad�ncitură, un corp modifică
spaţiul din jurul lui. Această proprietate explică de corpurile,
oricare ar fi masa lor, cad toate cu aceeaşi acceleraţie. Mai mult,
Einstein enunţă faptul că timpul şi spaţiul nu pot exista �n absenţa
materiei. Verificarea simplă a acestei teorii: dacă un corp deformează
spaţiul din jur, atunci razele unei stele situate �n spatele soarelui
vor fi deviate, iar imaginea nu va mai apărea acolo unde trebuie să
apară.
Observaţiile efectuate de un astronom britanic, sir Arthur Eddington,
�n timpul unei eclipse, vor confirma matematic rezultatele teoriei lui
Einstein. Foarte mediatizată la acea dată, teoria lui Einstein a
devenit un simbol al păcii şi al reconcilierii: un englez a
confirmat
teoria unui german ! Dar cursul pe care l-au luat evenimentele mai apoi
a dezminţit această iluzie. Popularitatea pe care a c�ştigat-o Einstein
I-a permis să-şi reia activitatea politică şi să-şi promoveze
idealurile pacifiste. Einstein apăra cauza poporului evreu şi militează
�n favoarea contruirii unei Universităţi �n Palestina. Un turneu �n
Statele Unite ale Americii, �n 1921, �i oferă fondurile necesare.
Ascensiunea rapidă a lui Hitler la putere face din Germania o ţară
potrivnică marelui savant. Evreu, pacifist şi deschis contactelor
internaţionale, Einstein nu mai putea răm�ne �n ţara sa natală fără a
să-şi puă familia şi pe sine �n pericol. Einstein devenise deja celebru
şi această perioadă a fost �nceputul gloriei sale şi �nceputul unei
cariere strălucite de om de ştiinţă. Viaţa personală, �nsă, şi relaţia
cu Mileva Maric deveniseră din ce �n ce mai dificile.
Mileva a fost prima iubire a lui Einstein. �n ianuarie 1902 s-a născut
Ungaria Lieserl, fiica lui Einstein şi a Milevei. S-a aflat că Einstein
a avut o fiică nelegitimă doar �n urmă cu c�ţiva ani, c�nd au fost
publicate nişte scrisori private �n care se amintea despre aceasta. Nu
se ştie nimic despre acest copil al lui Einstein, probabil a murit la o
v�rstă foarte fragedă sau a fost dat spre adopţie. Mai t�rziu legătura
dintre Milena şi Einstein a �nceput să se deterioreze. Einstein s-a
pl�ns o dată că gelozia patologică a Milevei era tipică pentru o femeie
de o ur�ţenie “at�t de ieşită din comun”. Chinuită de remuşcări după
primul său copil pe care �l pierduse, Mileva s-a �ndepărtat de
Einstein, absorbit cu totul de munca sa şi a cărei faimă creştea tot
mai mult.
C�nd Einstein a acceptat, �n 1914, oferta de a conduce Institutul de
Fizică Kaiser Wihelm, Mileva a acceptat să-şi urmeze soţul la Berlin,
dar �mpotriva voinţei sale. Atmosfera din Berlin I s-a părut
insuportabilă şi �n acelaşi an s-a �ntors la Zurich �mpreună cu cei doi
fii ai săi. Cum nici Einstein nu mai ţinea la această căsnicie, cei doi
au divorţat �n 1919 ! Din 1917 savantul de �mbolnăveşte şi această
stare a durat 3 ani, timp �n care a fost �ngrijit cu devotament de
verişoara sa Elsa Lowenthal. Elsa şi Einstein s-au �ndrăgostit unul de
altul şi 1919 s-au căsătorit. Au avut două fiice, Elsa şi Margot.
Einstein a primit premiul Nobel pe 1921 pentru
studiul său din 1905
asupra efectului fotoelectric. De fapt, Einstein nu a fost prezent la
decernarea premiilor �n decembrie 1922, fiind plecat �ntr-o călătorie
�n Japonia. După ce realizase �n 1924 ultima sa descoperire ştiinţifică
importantă, a vizitat �n mai multe r�nduri America de Sud. Einstein
dusese p�nă atunci o viaţă foarte agitată şi a plătit un preţ mare �n
1928, făc�nd o depresie nervoasă pricinuită de surmenarea intelectuală.
Einstein, �nsă, nu s-a �ndepărtat total de prima sa soţie şi a avut
grijă de ea. I-a dat o sumă mare din banii c�ştigaţi din Premiul Nobel
şi a continuat să-şi viziteze fii. Cel mai mare, Hans Albert, va deveni
distins profesor de hidraulică la Univesitatea din California,
Berkeley. Mezinul Eduard, �nzestrat pentru literatură şi muzică, va
muri �ntr-un spital psihiatric din Elveţia. Milva şi-a c�ştigat
existenţa d�nd lecţii particulare de fizică şi matematică.
Cea de-a doua soţie a lui Einstein, spre deosebire de Mileva, �i acorda
savantului mai mult spaţiu personal şi mai multă libertate de mişcare ,
şi nu numai �n ceea ce priveşte viaţa profesională. Pe măsură ce faima
lui Einstein creştea, femeile au �nceput să fie atrase de el şi să
roiască �n jurul lui. Flirturile acestea iritau �ntr-o oarecare măsură
pe Elsa, dar ea nu I le reproşa soţului ei, convinsă că un asemenea
geniu merită să I se tolereze micile infidelităţi. Cu toate acestea,
Einstein avea un simţ moral profund. A riscat să-şi atragă furia lui
Hitler c�nd a semnat, �mpreună cu alţi 3 savanţi germani, o petiţie
prin care cerea �ncetarea războiului. Şi totuşi �n mod paradoxal, a
contribuit la contruirea girocompasului pentru submarinele germane. �n
afară de nazişti, Einstein şi-a atras şi ostilitatea staliniştilor,
pentru care teoria relativităţii simboliza individualismul capitalist
agresiv.
C�nd Hitler a venit la conducerea Germaniei, �n 1933, Einstein nu s-a
mai �ntors la Berlin, ci s-a alăturat oamenilor de ştiinţă de la
Institute for Advanced Study of Princeton. �ntrebat c�t dorea să I se
plătească pe an la Institute for Advanced Study Einstein, inocent din
punct de vedere financiar, a sugerat un salariu de 3000$/an. Soţia sa
Else, mult mai pragamatică, l-a determinat să-şi ridice pretenţiile la
16000$/an.
Einstein, �nsă, ştia să obţină bani atunci c�nd dorea. �n 1944 a
transcris de m�nă articolul care l-a făcut celebru �n 1905 şi a scos
manuscrisul la licitaţie. După o competiţie destul de str�nsă, o
universitate americană a reuţit să c�ştige manuscrisul, pe care l-a
plătit cu 6000000$ !
Va dob�ndi cetăţenia americană �n 1940. �şi continuă acolo activitatea
politică şi �l convinge pe preşedintele american Theodore Roosvelt să
dezvolte programul bombei nucleare �nainte ca Germania să reuşească să
facă acest lucru. Mai t�rziu, Einstein va regreta foarte tare acest
pas, şi din 1945 p�nă la moartea sa va susţine acţiunile Comitetului de
Urgenţă al Savanţilor Atomişti, al cărui scop este acela de a limita
amestecul statului �n cercetarea ştiinţifică.
Einstein a fost foarte respectat, dar la sf�rşitul vieţii a intrat �n
conflict cu t�năra generaţie de fizicieni: Heisenberg, Pauli şi mai
ales Bohr. De fapt Einstein a creat bazele unei teorii, teoria
cuantică, pe care el nu a acceptat-o. Teoria cuantică interzice orice
reprezentare reală a obiectelor fizice elementare precum electronii,
protonii, etc. care nu pot fi descrişi dec�t �n termeni de
probabilitate – probabilitatea să aibă o anumită viteză, să aibă o
anumită poziţie sau să urmeze o anumită traiectorie. Dar Einstein nu
aderă la această ipoteză probabilistă a realităţii: “Dumnezeu nu joacă
zaruri”, a spus Einstein, refuz�nd să creadă că rezultatul unui
experiment nu este unic. Credea că mecanica cuantică este, dacă nu
inexactă, cel puţin incompletă. Acest lucru face din Einstein unul
dintre ultimii clasici ai ştiinţei fizicii.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|