Vlad tepes
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Unul dintre fiii lui Mircea cel Batrân a fost Vlad, supranumit
,,Dracul". Din 1431 si pâna în 1436, Vlad Dracul a trait în
Transilvania. El a locuit într-o casa din Sighisoara, în care
îsi instalase si o monetarie, din ale carei venituri se
întretinea. Prin 1428-1429 i se nascuse un fiu, caruia îi
daduse numele de Mircea, în amintirea tatalui sau. Nu dupa
multa vreme a venit pe lume înca un baiat, care a primit
numele tatalui, Vlad... |
|
|
1
V l a d T e p e ş
Unul
dintre fiii lui Mircea cel Bătrân
a fost Vlad, supranumit ,,Dracul”.
Din 1431 şi până în 1436,
Vlad Dracul a trăit în
Transilvania. El a locuit într-o
casă din Sighişoara, în care îşi
instalase si o monetărie, din ale
cărei venituri se întreţinea. Prin
1428-1429 i se născuse un fiu,
căruia îi dăduse numele de Mircea,
în amintirea tatălui său. Nu după
multă vreme a venit pe lume
încă un băiat, care a primit
numele tatălui, Vlad.
Toate
acestea au luat sfârşit în anul
1436, când Vlad Dracul, aliat cu
cei doi fii ai lui Alexandru
cel Bun, Iliaş si Ştefan, ajunşi
domni ai Moldovei, a ocupat tronul
părintesc al Tării Româneşti. O
viaţă nouă a început pentru el
şi pentru fiii lui, la care s-a
adăugat un al treilea, Radu,
viitorul domn Radu cel Frumos.
Educaţia
pe care a primit-o Vlad nu
s-a deosebit de aceea a cavalerilor
occidentali din aceea vreme. De la
vârsta de şase ani, copilul era
luat din grija mamei sale si
dat în seama unor dascăli, de
obicei boieri. Copilului i se
dădeau în special precepte privind
caracterul divin al domniei, i se
explicau raporturile dintre domn şi
boier, dintre domn şi supuşi,
principiile generale ale politicii
externe şi modul de conducere a
războaielor.
În anul
1442, nenorocirile au reînceput să
se abată asupra Ţării Româneşti.
Evenimentele care au urmat au dus
la pierderea domniei de către tatăl
lui Vlad Ţepeşi. În vara anului
1444, după încheierea unei păci
între Ungaria şi Imperiul otoman,
pace la care adera şi Ţara
Românească, Vlad Dracul şi-a trimis
doi fii, pe Vlad Ţepeşi şi pe
Radu cel Frumos, ca ostateci la
turci. Ei au fost duşi în
Asia mică, într-o cetate izolată în
munţii Anatoliei, numită Egrigöz, astăzi
un mic orăşel în ţinutul Kütahya,
unde au stat până în 1448. În
acel an, toamna, scăpat din
închisorile turceşti, Vlad Ţepeşi s-a
refugiat în Moldova, unde domnea
ruda sa Alexăndrel, fiul lui
Iliaş. A ajuns pe tronul ţării
printr-o faptă de sânge, anume
uciderea lui Vladislov al II-lea.
Anul 1459
a fost anul de cotitură al
domniei lui Vlad Ţepeşi. Începând
de atunci el n-a mai plătit
haraci turcilor, bizuindu-se pe ajutorul
lui Ştefan cel Mare şi al lui
Matei Corvin. În ţară a reuşit
să facă linişte şi să taie
din rădăcină uneltilire vrăjmaşilor. În
vara anului 1459, chiar în ziua
de paşte, a avut loc pedepsirea
boierilor şi a orăşenilor târgovişteni
pentru a răzbuna uciderea fratelui
său, Mircea.
Măsurile
radicale pe plan intern aveau drept
scop pregătirea ţării pentru marea
înfruntare cu otomanii, pe care
domnul român o simţea că se
apropie. Mahomed al II-lea îi ceru
în iarna anului 1461 tributul
neplătit de trei ani, adăugând şi
500 de copii pentru corpul de
ieniceri. Ţepeşi trebuia să se
prezinte personal cu tributul la
Sublima Poartă. El a respins toate
pretenţiile Porţii.
Fiindu-i
dezvăluită o încercare a turcilor
de a-l prinde într-o cursă, aprigul
domnitor trase în ţeapă pe
conducătorul turc al Nicopolei
Hamza-paşa, împreună cu secretarul grec
Catavolinos şi o trupă de soldaţi.
La 11 februarie, Dunărea, de la
Vidin până la vărsare, era
controlată de trupe româneşti. Ţepeşi
stătea în Giurgiu şi scria regelui
Ungariei, cerându-i ajutor.
1
La venirea primăverii, însuşi sultanul
Mahomed al II-lea,
cuceritorul Constantinopolului, în fruntea
unei numeroase
armate, a apărut la Dunăre şi
a pornit o expediţie de
pedepsire a lui Ţepeşi. Forţând
trecerea Dunării pe la Vidin,
oastea turcească a început înaintarea
prin Ţara Românească,
spre Târgovişte, capitala ţării. Căldura
era înăbuşitoare în
câmpia olteană. Turcii se îndreptau
cu pierderi mari spre
Târgovişte. În drumul ei nu întâlneau
nici cetăţi, nici oraşe,
pe care să le asedieze, ci
doar, nevăzuţi, pe ostaşii lui
Ţepeşi, care îi hărţuiau în
continuu. Detaşamentele otomane
plecate după pradă erau atacate
erau atacate sistematic,
grânele arse, fântânile otrăvite.
În noaptea
de 16 spre 17 iunie a avut
loc una dintre
cele mai îndrăzneţe acţiuni - un
atac de noapte având ca
scop uciderea sultanului Mahomed al
II-lea. Sultanul când a
aflat i-a chemat pe ostaşi, le-a
înfăţişat situaţia şi i-a
convins să invadeze tabăra duşmană
şi fie să cadă vitejeşte
în luptă, fie să se răzbune
împotriva duşmanului. După ce
Ţepeşi a provocat un mare măcel,
împăratul turcilor, pierzând
încrederea în privinţa situaţiei, a
părăsit în ascuns tabăra
şi a luat-o la fugă.
Retragerea
otomanilor a fost grabnică şi ruşinoasă.
Armata bântuită de ciumă şi
înjumătăţită, a ajuns la
Andrianopole abia pe la sfârşitul
lunii iulie. La Brăila a
fost lăsat Radu cel Frumos, ape
ai convinge pe boierii
munteni să-l trădeze pe Ţepeşi.
Venit să se întâlnească cu regele
ungur, Ţepeş, care nu
bănuia nimic, a fost arestat. Fără
să fie lăsat să se
justifice, a fost trimis la Buda,
apoi la castelul Vişegrad,
unde a stat 12 ani. Abia în
1475 a fost eliberat şi regele
I-a dat posibilitatea să lupte din
nou împotriva otomanilor.
În vara
aceluiaşi an a participat, cu
gradul de
căpitan, la o campanie în Serbia,
împotriva aceluiaşi imperiu.
Un an mai târziu, în noiembrie
1476, va reuşi cu ajutorul
lui Ştefan cel Mare să reocupe
tronul ţării.
Revenit pe
neaşteptate cu ajutor turcesc, fostul
domn
Basarab Laiotă, l-a surprins pe
Ţepeş care avea în jurul său
o gardă de numai 200 de
moldoveni lăsaţi de Ştefan cel Mare
şi l-a ucis într-o zi rece de
iarnă a anului 1477.
Marele
voievod nu împlinise nici 50 de
ani, dar
devenise cunoscut în toată Europa.
Luptele duse împotriva
turcilor treziseră admiraţia principilor
italieni şi germani, a
Veneţiei şi a papei, ba chiar
a lui Mahomed al II-lea.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|