Evolutia productiei de otel 2001-2006 Categoria: Referat Geografie
Descriere: Industria siderurgică este una din cele mai importante industrii din
punct de vedere economic.Bazându-se pe resursele naturale,ea face ca
rezervele acestor resurse să se afle într-o continuă scădere.De
asemenea,există diferenţieri la nivelul continentelor şi al
ţărilor,diferenÅ£ieri ce cuprind atât resursele dintr-un anumit loc cât
si valorificarea lor... |
|
||
|
|
|||
|
1 Referat nr.1 Evolutia productiei de otel 2001-2006 Bibliografie: 1. G. Erdeli , C. Braghina , D. Frasineanu , “Geografie economica mondiala” , Ed. Fundatiei Romania de maine , Bucuresti , 2000. 2. Valeria Alexandrescu , V. Teodorescu , “Terra-Geografia resurselor” , Ed. Fundatiei Romania de maine , Bucuresti , 2001. Student: Ene Florina-Ionela Grupa: 124 Specializarea: Meteorologie-Hidrologie An: I Industria siderurgică este una din cele mai importante industrii din punct de vedere economic.Bazându-se pe resursele naturale,ea face ca rezervele acestor resurse să se afle într-o continuă scădere.De asemenea,există diferenţieri la nivelul continentelor şi al ţărilor,diferenţieri ce cuprind atât resursele dintr-un anumit loc cât si valorificarea lor. Datorită faptului că volumul rezervelor certe al majorităţii minereurilor a fost superior extracţiei,durata de asigurare în ani ani a consumului a sporit.Astfel,minereurile de fier au o asigurare de circa 800 ani,nichelul asigură consumul pt 100 ani,manganul 200 ani,cromul 300 ani. O situaţie aparte o constituie alte resurse metalurgice (aur,argint,platina,zinc, plumb,cositor) care pot fi folosite pt aprox.50 ani. Diferenţierea resurselor la nivelul regiunilor geografice evidenţiază dezvoltarea industriei siderurgice.Astfel 7 state (Indonezia,Guineea,Jamaica, Bolivia,Malaysia,Brazilia şi Birmania) deţin 80 % din rezervele de cositor, 4 state (Australia,Guineea,Jamaica,Surinam) 80 % din cele de bauxită,Zair şi Zambia 45 % din cele de cobalt,Cuba şi Noua Caledonie 45 % din cele de nichel,China 70 % din rezervele de wolfram,iar ţările în curs de dezvoltare deţin mai mult de jumătate din rezervele mondiale de cupru. RESURSELE METALURGICE FEROASE Minereul de fier reprezintă resursa cea mai intens folosită şi care,pe parcursul a 4 milenii,din prima “epocă fierului” până în prezent,nu a putut fi înlocuit,fiind componentul principal al oţelului.Deţine primul loc în ceea ce priveşte volumul producţiei şi utilizarea lui.Zăcămintele de fier se grupează în:magmatice,sedimentare şi metamorfice şi apar sub formă de minereuri diferite tipuri (magnetit,hematit,limonit). Magnetitul este minereul cel mai bogat în conţinut de metal (70 % fier).Este cel mai pur minereu,având însă o răspândire limitată:doar 15 % din rezervele mondiale fac parte din această categorie.Cele mai bogate zăcăminte de magnetită sunt în Ural (Magnitnaia),Suedia (Kiruna),sudul Canadei,Venezuela (Cerro Bolivar),India,nord-vestul Australiei. Hematitul se caracterizează printr-un conţinut mai redus de fier (sub 70 %) şi are o răspândire mai largă:27 % din minereurile de fier fac parte din această categorie,fiind specifice Braziliei,Suediei,Indiei,fostei URSS (Krivoi Rog),nordul Australiei. Limonitul şi sideritul ,cu un conţinut de fier de 48-63 %,sunt cele mai răspândite găsindu-se în Franţa (Lorena),Marea Britanie,Japonia,SUA> Minereurile de fier au o răspândire inegală pe glob.Rezervele cele mai mari sunt concentrate în Federaţia Rusă ( circa 100 mld.tone)-44 % din rezervele mondiale,America de Nord şi Centrală (44 mld.tone)-17 %, America de Sud (34 mld.tone)-14 %,Europa (21 mld.tone),Asia (17,3 mld. tone),Australia-Noua Zeelandă si Noua Caledonie (16,8 mld.tone). Astfel,în fosta URSS principalul zăcământ este cel de la Krivoi-Rog (20 % din rezerve),dar la calitatea minereului pe primul loc se situează zăcămintele din Ural (13 %).Asemănător din punct de vedere metalogenetic cu zăcământul de la Krivoi-Rog este cel de la Kursk (intrat în exploatare în anii 1931-1932),regiune în care se înregistrează aşa-numita “anomalie genetică de la Kursk”.Rezervele de aici situează zăcământul pe primul loc în lume (37 mld.tone).În partea europeană a Federaţiei Ruse pot fi menţionate: siderozele de la Tula şi Lipeţk (35 % fier),Kerci (conţinut bogat în fosfor). În Siberia de Vest se remarcă zăcămintele de la Temir-Tau,Kustanei şi Akaban, iar în Siberia de Est cele de la Angara Ilim şi Angara Pitsk. 1 În Canada (locul 2 în lume-33 mld.tone) se remarcă zăcămintele de fier din provinciile New Foundland,Quebec,Ontario. În Brazilia (30 mld.tone) majoritatea minereurilor sunt de calitate superioară (magnetit,hematit) ,având un conţinut de metal de 63-70 % ; zăcămintele se concentrează în Minas Gerais,Bahia,Sao Paolo,Amapa. SUA dispune de un volum al rezervelor de minereu de fier de 7 mld. tone ; ¾ din rezervele ţării şi producţiei se concentrează în regiunea marilor Lacur,dar ele se găsesc şi pe teritoriul statelor Michigan,Minessota şi Wisconsin. În America de Sud se remarcă Venezuela (zona Imataco şi regiunea fluviului Orinoco) şi Brazilia. În Europa reprezentante sunt Franţa (6 mld.tone),Suedia (3 mld.tone), Marea Britanie (3 mld.tone) şi Germania (2,5 mld.tone). Pe continetul african,deşi mai puţin cunoscute şi cercetate,se remarcă zăcămintele din Africa de Sud,Gabon,Liberia,Algeria şi Mauritania. În ierarhia producţiei mondiale de minereu primul loc e ocupat de Federaţia Rusă,urmată de Australia,Brazilia,SUA şi Canada,iar la export lideră e Australia,urmată de Brazilia şi Canada. ALTE RESURSE ALE INDUSTRIEI SIDERURGICE Manganul intră în compoziţia a peste 100 minerale,din care doar câteva au importanţă economică: bioxidul de mangan,psilomelanul, braunitul,rodomitul.Manganul e folosit ca metal de aliaj în industria oţelului. Există mai multe tipuri genetice de zăcăminte de mangan dar cele mai mari şi mai bogate în minereu,cu o mare pondere în producţia mondială,sunt cele sedimentare şi se găsesc în fosta URSS,Africa de Sud,Brazilia,Gabon, Argentina,Ghana,India,Maroc,Australia şi China.La producţie se remarcă Federaţia Rusă,China,Brazilia,Gabon,India,Africa de Sud şi Australia. Cromul se foloseşte în siderurgie pt producerea oţelurilor speciale. Utilizarea sa este mai largă,fiind solicitat în industria chimică ot producţia vopselelor şi a tananţilor şi în industria materialelor de construcţii pt producerea ceramicii refractare.Tipul principal de minereu de crom îl constituie cromitele,ale căror rezerve sunt estimate la 2 mld.tone,fiind concentrate pe teritoriul Africii de Sud,Rhodeziei,Federaţiei Ruse,Finlandei şi Indiei.Cele mai importante producătoare sunt Africa de Sud,fosta URSS, Turcia,Albania,Rhodezia şi India. Nichelul ,datorită rezistenţei faţă de acizi,nu oxidează şi transmite această calitate oţelurilor speciale.De aceea,o bună parte din consumul de nichel revine producţiei de oţeluri inoxidabile.Rezervele (65 mil.tone) se concentrează în Cuba (25 %),Noua Caledonie (22 %),Federaţia Rusă (14 %), Canada (14 %),Rep.Dominicană,Guatemala,Porto Rico şi Australia. Principalele producătoare sunt Canada,Noua Caledoni,SUA şi Federaţia Rusă. Vanadiul este un metal ce dă elasticitate şi rezistenţă oţelurilor.Rezerve marise găsesc în Rusia (Ural) şi în Peninsula Kola,SUA (Colorado,Utah,Idaho,Arizona),Peru,Africa de Sud,Namibia,Rhodezia, Mexic,Spania. Titanul este de asemenea utilizat în siderurgie,dând rezistenţă metalelor.Cele mai mari zăcăminte sunt în SUA şi în Canada(sud-estul Peninsulei Labrador),India şi Norvegia. În siderurgie se mai folosesc ca metale pt aliaje tungstenul (wolfram) şi molibdenul ce se găsesc în cantităţi mari în SUA,Canada,Rusia,China şi Chile,principalele state producătoare se molibden. OŢELUL şi FONTA Oţelul este un aliaj de fier,carbon şi alte elemente,obţinut în stare lichidă.Majoritatea oţelurilor nu conţin fosfor,sulf şi siliciu şi au între 0,1 şi 0,5 carbon.Oţelurile se pot împărţi în 3 categorii: -oţeluri moi (carbon mai puţin de 0,2 %)- se folosesc în locul fierului forjat -oţeluri mijlocii (0,2-0,6 % carbon)- se folosesc pt fabricarea şinelor şi a elementelor strucrturale -oţeluri cu conţinut mare de carbon (0,75-1 %)- se folosesc la fabricarea briciurilor,instrumentelor chirurgicale,burghiurilor şi a altor scule. Proprietăţile oţelului Când oţelul bogat în carbon este încălzit la roşu şi răcit încet,el e relativ moale.Dacă e răcit brusc,prin scufundare în apă,ulei sau mercur, devine mai dur decât sticla şi casant.Acest oţel tare poate suferi fenomenul de revenire printr-o reîncălzire,obţinându-se un produs cu combinaţia dorita de rezistenţă şi duritate. Fonta – fierul topit obţinut în furnalul înalt,venind în contact cu coscul din partea de jos a furnalului,conţine diferite procente de carbon dizolvat,împreună cu siliciu,mangan,fosfor şi sulf.Astfel se obţine fonta,care poate fi de mai multe feluri: - albă – obţinută prin răcire bruscă - cenuşie – obţinută prin răcire înceată - maleabilă Astfel,principalele produse ale minereurilor feroase sunt oţelurile şi fontele.Topirea minereurilor şi elaborarea acestor produse implică procese tehnologice complexe ce se realizează în centre integrate sau specializate. EVOLUŢIA 2001-2006 PE PRINCIPALELE ŢĂRI PRODUCĂTOARE Urmărind evoluţia producţiei de oţel în perioada 2001-2006 se remarcă o diferenţiere la nivelul statelor producătoare,producţia lor crescând de la an la an. Astfel în fruntea clasamentului se situează China,care în 2001 avea o producţie de 150.9 mil.tone,cunoaşte o ascensiune mare până în 2006 (418,8 mil.tone).În 2002 producţia a fost de 182,2 mil.tone,în 2003 de 222,4 mil. tone,în 2004 de 280,5 mil.tone,iar în 2005 de 353,4 mil.tone,înregistrând o ascensiune de 277,5 %. Următoarea clasată,cu o pondere de 112,9 %, este Japonia care a cunoscut o ascensiune din 2001 (producţie de 102,9 mil.tone) până în 2004 când a atins valoarea de 112,7 mil.tone.Apoi,în 2005,se înregistrează o uşoară scădere a producţiei (112,5 mil.tone),ca mai apoi să se înregistreze o creştere aproape la fel de mare ca în 2002 faţă de 2001 (în 2002 producţia a fost de 107,7 mil.tone).Astfel în 2006 s-a înregistrat o valoare de 116,2 mil.tone a producţiei. În ordinea descrescătoare a producţiei,a treia ţară producătoare este SUA,cu o creştere ceva mai mică decât primele 2 ţări.În 2001 SUA a avut o producţie de 90,1 mil.tone,valoare ce a crescut treptat până în 2004 – 99,7 mil.tone (2002 – 91,6 mil.tone,2003 – 93,7 mil.tone).Ca şi Japonia, şi SUA a înregistrat o scădere a producţiei în 2005 faţă de 2004 (de la 99,7 mil.tone în 2004 a ajuns la 94,9 mil.tone în 2005).În 2006 producţia creşte din nou, atingând valoarea de 98,5 mil.tone. Următoarele ţări producătoare de oţel cu o producţie de peste 10 mil. tone sunt: Rusia (2001 – 59 ; 2006 – 70,6),cunoscând o creştere treptată de la an la an ; Coreea de Sud (2001 – 43,9 ; 2006 – 48,4) cu aceeaşi ascensiune continuă ; Germania (2001 – 44,8 ; 2006 – 47,2) care cunoaşte o dublă scădere faţă de anii precedenţi în 2003 şi 2005 ; India (2001 – 27,3 ; 2006 – 44) ; Ucraina (2001 – 33,1 ; 2006 – 40,8) ; Italia (2001 – 26,5 ; 2006 – 31,6); Brazilia (2001 – 26,7 ; 2006 – 30,9) cu dublă scădere faţă de anii precedenţi în 2005 şi 2006 ; Turcia (2001 – 15 ; 2006 – 23,3 mil.tone) ş.a. Astfel se poate spune că oţelul,cât materiile prime care se prelucrează pt a obţine anumite produse,este un element principal în multe ramuri ale economiei,reprezentând baza tuturor produselor care ne uşurează viaţa. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
