Biosfera
Categoria: Referat
Geografie
Descriere:
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor
automobile, avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor
fabrici care funcţionează după tehnlogii vechi, poluante, mari
consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care sunt
determinante, în ultima instanţă, de necesităţi crescânde ale unei
populaÅ£ii aflate în stare de explozie demografică ÅŸi îndeosebi de
existenţa marilor aglomerări urbane... |
|
|
1
MEDIUL NATURAL
“Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările,
lacurile, apele curgătoare, solul şi subsolul şi formele de viaţă pe
care aceste ecosisteme le creează şi le susţin este imaginea cea mai
comună pe care omul obişnuit şi-o face atunci când vorbeşte despre
mediul înconjurător.
Până nu demult resursele naturale ale Terrei erau
suficiente pentru nevoile omenirii. Perfecţionarea şi modernizarea
proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri ştiinţifice, au
redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele
energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de
bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.
O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează
fiecare în parte un “ecosistem” care se intercondiţionează
reciproc şi se readaptează continuu în căutarea unui anumit echilibru.
Totalitatea factorilor naturali, determină condiţiile de viaţă pentru
regnurile vegetale, animale şi pentru exponentul său raţional – omul,
reprezentând mediul natural. În mediul natural distingem componente
fizice naturale: aer, apă, relief, sol.
Organismele apar sub forma vegetaţiei şi animalelor
depinzând atât de factori tereştri ceea ce ne ajută să înţelegem
implicaţiile care pot urma unor modificări terestre.
Astfel noţiunea de “mediu înconjurător” cuprinde de
fapt, toate activităţile umane în relaţia om-natură, în cadrul planetei
Terra.
Natura reuşea până la urmă să refacă pădurile
tăiate, vântul care unfla velele, râurile care puneau în mişcare
roţile, deci sursele de energie utilizate de civilizaţiile agricole
erau regenerabile.
Odată cu sporirea populaţiei globului, ce a decurs
paralel cu perfecţionarea organizării sociale şi, în special odată cu
dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două
secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu natura, de a-i
smulge lacom bogăţiile ascunse, începe să aibă tot mai mult
succes.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de:
existenţa prea multor automobile, avioane cu reacţie şi nave de mare
tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după tehnlogii vechi,
poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene
care sunt determinante, în ultima instanţă, de necesităţi crescânde ale
unei populaţii aflate în stare de explozie demografică şi îndeosebi de
existenţa marilor aglomerări urbane.
Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial
al existenţei umane şi reprezintă rezultatul interferenţelor unor
elemente naturale – sol, aer, apa, climă, biosferă – cu elemente create
prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi
influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare
viitoare a societăţii.
Un alt factor care dăunează mediului este
modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejeră în spaţiile verzi.
Comportamentul individului poluează mediul într-o măsură mai mare sau
mai mică, fie sub forma activităţii cotidiene, fie a consumurilor
turistice.
Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate
toate componentele mediului în proporţii diferite. Dintre aceste
elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna,
monumentele, parcurile si rezervaţiile, precum şi biosfera.
Natura in primejdie
De fapt, problema raportului dintre om si mediul
ambiant nu este noua.Ea a aparut o data cu cele dintai colectivitati
omenesti, caci omel cu inteligenta si spiritul creator care il
definesc, nu s-a multumit cu natura asa cum era ea, ci a pornit cu
curaj si tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor
sale.Multiplicandu-se neincetat, specia umana a adaugat peisajului
natural privelisti noi, prefacand mlastini si pamanturi intelenite in
vai roditoare, tinuturi aride in oaze de verdeata, a creat noi soiuri
de plante de cultura si a domesticit animale salbatice.Pana aici,
echilibrul natural nu a avut de suferit decat, poate, pe arii foarte
restranse, care nu puteau afecta ansamblul.
De cand primul topor primitiv a doborit intaiul
arbore, padurile au pierdut jumatate din intinderea lor, in timp ce
omenirea in acest rasimp s-a multiplicat de sute sau chiar mii de
ori.Distrugerea padurilor, carora li se datoreste in cel mai inalt grad
stabilitatea si calitatea a trei elemente fundamentale ale vietii
oamenilor - solul,aerul si apa - s-a soldat de-a lungul timpului cu
efecte dezastruoase. Padurilor le revine un rol insemnat in fixarea
stratului, relativ subtire, de sol fertil, mediul germinativ al masei
vegetale.
Omul si Clima
Clima reprezinta procesele si fenomenele meteorologice,
caracteristice unei anumite regiuni sau intregului glob, determinat de
radiatia solara si de circulatia generala a atmosferei.
Omul a invatat sa-si construiasca adapostul in
functie de clima la care s-a adaptat sa traiasca: locuitorii din tarile
calde isi amenajeaza locuinta din materiale usoare si racoroase, din
barne sau din bambus si pamant, inlesnindu-I o mai buna aerisire si
racorire. In regiunile temperate oamenii au inventat alte materiale de
constructie mai rezistente, care sa pastreze mai multa caldura iarna
dar si sa tina racoare in timpul verii.
In zonele reci, locuintele sunt prevazute cu
ferestre si pereti dublii, cu materiale termoizolatoare si posibilitati
de incalzire. In tinuturile polare, din lipsa altor materiale de
constructie, omul si-a construit locuita din bucati de gheata si zapada
captusita prin interior cu blanuri de vulpe si urs polari.
Aspectul locuintelor din campie este diferit de cel
al celor din zona deluroasa sau montana. In aceasta zona precipitatiile
fiind mai reduse si predominand mai mult cele lichide au determinat pe
localnici ca acoperisurile caselor sa aiba o inclinatie mai mica
fata de a celor construite in zona montana, care au o inclinare foarte
mare, cu scopul de a retine cat mai putin cantitatea sporita de
precipitatii lichide si solide.
In vechime oamenii suportau mult mai greu variatiile
climatice ivite in timpul deplasarilor pe care le faceau. Astazi cu
posibilitatile tehnice existente, oamenii se adapteaza mult mai usor
unui climat impropriu, cu ajutorul diferitelor materiale moderne de
constructie sau instalatiilor de aer conditionat.
Rasele umane
Exista patru rase omenesti de baza: caucaziana,
mongoloida, australoida si negroida. Fiecare rasa poate fi impartita in
mai multe populatii.
In general, caucazienii au pielea deschisa la
culoare. Aici sunt inclusi majoritatea europenilor antivi,
nord-africanii, popoarele Orientului Mijlociu si indienii.
Mongoloizii au si ei pielea mai deschisa, dar farta
si nasul sunt mai late. Aceasta categorie include nu doar chinezii si
inuitii, ci si americanii nativi.
Australoizii tipici au pielea de culoare inchisa si
includ aborigenii si locuitorii multor insule din Pacific.
Negroizii au pielea inchise si au un maxilar
inferior mai mare, nari mai mari si buze proeminente. Cei mai multi
negroizi au parul negru si cret si ochii caprui inchis;
Deplasandu-se dintr-o regiune a lumii in alta,
grupurile rasiale au fost nevoite sa se adapteze diferitelor conditii
climatice si de viata ceea ce a determinat evolutia grupurilor rasiale.
Persoanele din regiunile reci au o constitutie
robusta, picioare si brate relativ scurte, ceea ce contribuie la
pastrarea caldurii corpului.
Persoanele din regiunile secetoase si calduroase
sunt inalte si slabe, cu membre lungi, care permit pierderea rapida a
caldurii.
In general, oamenii sunt capabili sa tolereze mai
bine caldura decat frigul, fapt ce reflecta originile africane ale
omului. Principalele diferente dintre rase constau in modurile in care
acestea fac fata frigului.
Clima si mediul nu determina doar culoarea pielii
oamenilor si metodele de conservare a caldurii, ci si forma fetei
acestora.
Aspecte geografice ale aşezărilor umane
În decursul devenirii sale istorice omul şi-a creat
un mediu artificial pentru a se feri de o natură ostilă. Prin grupare a
mai multor locuinţe au rezultat aşezările umane.
Aşezările umane se împart în două mari categorii:
sate şi oraşe.
Între ele există o serie de asemănări, dar mai cu
seamă deosebiri.
Satul se deosebeşte de oraş în principal prin
următoarele elemente:
- are în general o populaţie mai puţin numeroasă.
- gradul de dotare cu unităţi edilitar- sociale,
culturale şi de învăţământ a satului comparativ cu oraşul este mai
scăzut.
- fizionomia specifică a satului dată de o structură
în general mai puţin compactă a locuinţelor în vatră, predominarea
imobilelor cu un singur nivel şi reţea de drumuri de categorie slabă şi
mediocră. Populaţia satului este ocupată preponderent în activităţi
primare, pe când oraşului îi sunt specifice activităţile secundare şi
cele terţiare.
Oraşul este o formă de organizare, înzestrare şi
utilizare a unui teritoriu în scopul concentrării, transformării şi
redistribuirii produselor necesare întreţinerii, recreerii şi
progresului unei populaţii de pe teriorii diferite ca întindere (de la
zona imediat înconjurătoare până la întregul glob). El se înscrie în
peisaj prin clădiri, reţea de drumuri etc. şi presupune o asociere
teritorială şi corelaţie funcţională între un nucleu central
(aglomeraţia) şi un spaţiu înconjurător de întindere variabilă, de la
caz la caz şi de la epocă la epocă. Odată cu concentrarea mai
accentuată de bunuri (materii prime, preoduse fabricate şi
semifabricate, forţă de muncă, mijloace de întreţinere, bunuri
spirituale etc.) începe de obicei funcţia urbană. Trebuie subliniată pe
această cale importanţa poziţiei geografice în alegerea locurilor de
concentrare urbană. Componentele teritoriale ale
oraşului sunt: vatra – suprafaţa cuprinsă în linia de contur a zonei
clădirilor de locuit; intravilanul – suprafaţa afectată construcţiilor,
înglobând toate zonele funcţionale ale oraşului mai puţin teritoriul
agricol; extravilanul – restul suprafeţelor din perimetrul
administrativ al oraşului.
Cele mai mari orase ale lumii (populatia - in
milioane locuitori):
Tokyo (Japonia)………………….27,0
Ciudad de Mexico (Mexic)………16,6
Sao Paulo (Brazilia)……………...16,5
New York (SUA)………………...16,5
Mumbay (India)…………………15,1
Shangay (China)…………………13,6
Los Angeles (SUA)………………12,4
Calcutta (India)…………………..11,9
Buenos Aires (Argentina)………..11,8
Seul (Rep.Coreea)………………11,6
Atmosfera terrei
1. Trasaturi generale ale Atmosferei Terestre
Deasupra continentelor si oceanelor se afla un
invelis gros numit atmosfera, a carui existenta este necesara pentru
desfasurarea vietii pe Terra. Acest in velis asigura mediul favorabil
aparitiei si dezvoltarii biosferei.
2. Alcatuirea si structura atmsferei
Atmosfera este alcatuita din diferite gaze, apa in
stare de vapori si aerosoli
Vremea si prevederile ei
Vremea (timpul) reprezinta starea fizica a
atmosferei intr-un loc (intr-o regiune) la un moment dat. Ea este
caracterizata prin anumite valori ale elementelor meteorologice
(presiune atmosferica, temperaturi, umiditatea aerului, precipitatii,
vant etc.) si de un anumit mod de manifestare a fenomenelor
meteorologice (bruma, chiciura, polei, viscol, grindina, seceta,
uscaciune, roua etc.).
Apele Terrei
In mod obişnuit apa este un lichid. Ea însă poate
exista în trei stări diferite de agregare, trecând cu relativă uşurinţă
dintr-una în alta: lichidă, gazoasă (vapori) şi solidă (gheaţă).
Apa are câteva caracteristici (geografice) specifice:
- Realizează un circuit continuu între oceane,
atmosferă şi uscat;
- Are o mare capacitate de absorbţie a căldurii, se
încălzeşte şi se răceşte mai încet decât orice alt lichid, având o
influenţă reglatoare asupra temperaturii Pământului;
- Fierbe la 100 grade C şi îngheaţă la 0 grade C;
Unităţile geografice ale hidrosferei în care e
organizează apa sunt: oceanele, mările, apele curgătoare, lacurile şi
apele subterane, gheţarii. Apa se găseşte într-un permanent schimb
(circuit).
Circuitul apei pe Terra constă în evaporarea apei de
la suprafaţa oceanelor şi a continentelor, ridicarea ei în atmosferă,
precipitarea sub formă de ploaie sau zăpadă şi reîntoarcerea ei în
ocean, fie în mod direct, fie prin intermediul apelor curgătoare sau
pin gheţari.
Cum circula apa in natura?
Circuitul apei in natura - se refera la drumul pe
care-l parcurge apa in natura. Apa este singurul element care exista in
forma naturala in toate cele trei stadii: lichida, gazoasa (vapori) si
solida (gheata). Datorita caldurii solare, apa de la suprafata
oceanelor se evapora si formeaza norii. Norii trec prin zone cu aer
rece, vaporii din care sunt formati se racesc, devin picaturi sau
cristale de gheata si cad pe sol sub forma precipitatiilor. O parte din
precipitatii se evapora din nou, iar o alta parte este absorbita de
sol. O parte din apa absorbita de sol este folosita de plante ca sa se
hraneasca, plantele transpira si apa se evapora din nou. Alta parte se
strange in sol, se colecteaza formand rezervoare de apa care isi fac
drum spre suprafata si formeaza raurile si paraurile care apoi se varsa
din nou in ocean. Deci iata cum, apa evaporata din ocean, ajunge tot
acolo dupa un intreg circuit. Solul actioneaza ca o sita deasa si
filtreaza apa care se colecteaza in bazine. El retine toate
impuritatile acumulate de apa in intreg circuitul.
Apele oceanice şi continentale
Oceanele - acopera 70% din suprafata Pamantului si
contin 97% din apa de pe Pamant. Pamantul este singurul loc din
sistemul solar in care apa se gaseste in forma lichida. Oceanele sunt
importante pentru ca ele afecteaza clima si temperatura, absorb
radiatiile solare.
Oceanele sunt însă mult mai mari decât oricare
continent. De fapt, ele înconjoară suprafeţele de uscat şi nu invers. O
singură excepţie o formează Oceanul Arctic care, conform definiţiei
generale, este o mare mediterană.
Mările sunt întinderi de
apă, mai mici sau mai puţin adânci decât oceanele. Ele se clasifică
după raporturile lor cu oceanele şi continentele în mări mărginaşe
(comunică larg cu oceanul, fiind un fel de golfuri ale acestora),
continentale (înconjurate de uscat, comunicând cu oceanul sau cu o altă
mare, prin strâmtori), mediterane (situate între 2-3 continente şi/sau
ghirlande insulare: Mediterana, Mediterana Asiatică, Mediterana
Americană şi „Oceanul” Arctic).
Râurile şi fluviile sunt
organisme care colectează apele superficiale continentale. Uneori se
generalizează sub un singur nume, ca de exemplu: pârâu, râu, fluviu,
având la bază o delimitare după mărime. Râurile şi fluviile au un regim
de curgere permanent, deoarece se alimentează nu numai din ploi ci şi
din ape subterane.
Lacurile reprezintă mase de apă care stagnează
în excavaţiuni ale continentului. Dimensiunile lor sunt
variabile; adâncimea începe de la câţiva metri şi până la 1620m cat are
Lacul Baikal, iar suprafaţa de la foarte mică la 37 000km pătraţi, cat
are Marea Caspică. Lacurile formate prin acţiunea omului (antropice),
spre deosebire de cele naturale, sunt artificiale. Din această
categorie fac parte lacurile de acumulare pentru hidrocentrale, pentru
alimentarea cu apă a localităţilor, pentru irigaţii, etc. In ţara
noastră sunt numeroase asemenea lacuri, amenajate pe Dunăre, Bistriţa,
Argeş, Olt, Siret etc. Pe Glob, mari lacuri de acumulare au fost
amenajate pe fluviile Nil, Volga, Zambezi, Colorado, Enisei etc.
Poluarea şi protectia apei
Prin poluarea apelor se înţelege degradarea
proprietăţilor fizice şi chimice ale acestora. Poluarea apelor este un
fenomen de mare actualitate, cu efecte nocive asupra vieţii oamenilor
şi organismelor acvatice. De aceea o serie de organisme internaţionale
prevăd o serie de legi pentru prevenirea pericolelor de poluare. Se
interzice în primul rând deversarea oricăror reziduuri petroliere şi
radioactive în apele internaţionale şi ale râurilor.
De unde vin valurile?
Valurile apar pentru ca sunt cauzate de vant.
Furtunile puternice de vant cauzeaza valuri puternice. Cutremurele si
vulcanii sunt alte fenomene care mai pot cauza valuri. Cand
au loc in adancul oceanelor, ele fac sa se miste o cantitate uriasa de
apa si creeza TSUNAMI. Valurile obisnuite sunt create in principal de
vant. Cand bate vantul, moleculele de apa pare ca sunt luate si purtate
de vant de-a lungul apei. De fapt, vantul trage suprafata apei si o
onduleaza, miscind-o in cerc. Miscarea asta continua sub apa si
descreste spre maluri. Pe masura ce valul traverseaza apa, sunt
colectate din ce in ce mai multe molecule, ceea ce creste marimea
valului. Valul nu inseamna ca o cantitate masiva de apa se misca
ditr-un loc in altul, ci se vede energia vantului care calatoreste prin
apa. Ca sa intelegi mai bine, gandeste-te la cum vantul flutura o panza.
De ce este oceanul albastru?
Pentru ca el reflecta culoarea albastra a cerului.
De aceea, intr-o zi inorata, culoarea oceanului va fi gri. Uneori, in
locurile foarte limpezi si mai putin adanci, oceanul este verde din
cauza ca, fiind transparent, se vede planctonul (plantele care traiesc
in ocean).
De ce sunt oceanele sarate?
Cand apa izvoraste din pamant si formeaza raurile,
ea contine numeroase minerale. Raurile ajung in
oceane cu tot cu aceste minerale care se tot depun, pana cand, in o asa
de lunga perioada de timp de cand s-au format oceanele, ele au devenit
sarate. Si, odata cu trecerea timpului, devin din ce in ce mai sarate.
Chiar daca apa din oceane se mai evapora, mineralele raman.
Mediile naturale
1
Mediile polare
• Acopera cele doua parti ale planetei
delimitate de cercurile polare.
• Regiunile polare sunt cele mai reci din lume, pe
toata perioada anului.
• La polul Sud temperatura medie este mai mica de
–25grade C, iar
iarna coboara pana la -65 grade C. La Polul Nord, unde influenta
marii
indulceste putin climatul, temperatura minima absoluta este de –70
grade Celsius.
• Razele solare cad in aceste zone oblic si
ajung la sol dupa ce
au traversat atmosfera pe distante mari, oferind foarte putina caldura
si fiind partial reflectate de zapada sau gheata. Solul este in
permanenta inghetat si frigul face ca rocile sa crape.
• Anotimpul favorabil ciclului vegetativ este foarte
scurt, ritmul
neregulat al zilelor si al noptilor si solul inghetat fac posibila doar
existenta catorva speciii de plante foarte adaptate. Pe insulele
si
continentele mediilor polare nu cresc decat muschi, licheni si o serie
de plante rare.
• Animalele au o blana foarte deasa ( ursul alb,
vulpea polara) si
un strat gros de grasime. Mai multe specii de mamifere marine traiesc
exclusiv in Arctica, foca cu barba , foca cu gluga, foca de
Groenlanda
hranindu-se cu pesti si crustacee.
• In apele reci ale Oceanului Arctic isi duc viata
in permanenta si unele balene, ca balena de Groenlanda.
• In apele reci, bogate in saruri minerale, se
gaseste din abundenta plancton.
Mediile reci
• Mediile reci sunt expuse unor ierni foarte lungi
si destul de aride, zapada poate acoperi solul timp de 9 luni.
• Temperatura coboara iarna pana la –40 grade C si
in unele zone
chiar mai jos. Vara se instaleaza brusc, ea este scurta, relativ calda
si ploioasa, cu o temperatura medie de aproape 20 grade C.
• Frigul este puternic si zilele sunt scurte,
in consecinta,
vegetatia este rara, cresc numai plante scunde de tundra( muschi,
licheni, arbori pitici)
• Majoritatea animalelor raman in tundra numai
in anotimpul
frumos. Iaculs este una din speciile rare care traieste aici in
permanenta. Renul, iepurele arctic migraza spre sud in anotimpul rece.
Cea mai frumoasa pasare este harfangul, cucuvea cu penajul alb cu pete
maro, care se hraneste cu rozatoare mici.
• Cu cat ne departam de cercul polar, temperatura
creste si ploile
sunt mai dese. Perioada vegetativa creste la randul ei si
permite
aparitia arbustilor, a arborilor (exclusiv conifere) care constituie
taigaua.
• Padurea boreala (taigaua) este formata din molizi,
brazi, pini si
zada. Acestes sunt adaptate la frig datorita radacinilor adanci,
scoartei grase care le protejeaza de umiditate, formei piramidale care
impiedica strangerea zapezii pe crengi. Etajul inferior al padurii este
acoperit de un covor continuu de muschi si licheni, plante erbacee si
de unele plante cu fructe: afinul, coacazul, zmeurul.
• Unele animale, ca hermina, traiesc tot anul
in regiunile reci.
Altele isi petrec vara spre nord, in tundra, si iarna se alatura faunei
permanente din padurea boreala. Lupul traieste la liziera padurii in
care intra in grupuri organizate. Castorii construiesc baraje pe
cursurile de apa.
In padure traiesc numeroase pasari: gaita de
Siberia, forfecuta, potarnichea zapezii, potarnichea alba
• Locuitorii mediilor reci traiesc in general din
vanat, pescuit si exploatarea padurilor.
Mediile temperate
Influenta oceanului in apropierea tarmurilor o clima
blanda ,umeda,
racoroasa si uneori cu vanturi puternice.Caracteristica zonei din jurul
Mediteranei este clima calda, arida si uneori blanda.
Principalele specii de foioase din padurile
temperate sunt : fagul,
stejarul, , plopul, carpenul ,artarul, frasinul si castanul,
sequoia,
tulipierul.Alte plante sunt: alunul, macesul, ilexul,iasomie,azaleea,
rododendronul,zambila,violeta. Animalele sunt;cerbul,
mistretul,bursucul, vulpea, veverita si pasarea nandu.
Mediile tropicale
Aici trecem de la savana ierboasa la cea arboricola.
Ele sunt
spatii nesfarsite cu ierburi verzi si cu arbori bine adaptati la
caldura. Plantele sunt: iarba-elefantului, baobabul, arborele de paine,
acacia. Animalele din savana sunt erbivorele:gnu,zebre,bivoli,girafe si
elefanti. Carnivorele: leu, leopard, ghepard. Pasarile sunt: dropia,
barbusul, gangasul. Reptilele sunt: soparle si serpi. Insectele sunt:
furnici,libarci, lacuste si termite. Aici sunt paduri galerii formate
din: arbori ca acaju, smochini, palmieri, rafia. Raurile sunt populate
de pesti, animale amfibii, hipopotami si crocodili.
Tipuri de paduri
Padurile cuprind formatii vegetale extrem de
complexe si de
diverse, asezate in mai multe straturi, ca si fauna si flora pe care o
gazduiesc. Putem descoperii mai multe biomuri forestiere si anume:
paduri din zona temperata cu foi caduce, paduri taiga, padurile cu
frunze persistente de tip mediteranean si paduri dense ecuatoriale care
sunt cel mai bine reprezentate in bazinul amazonian, in Africa
tropicala, in Indonezia si in Malaezia. Vegetatia este foarte bogata.
Fauna este extrem de bogata si specializata.
In zona calda se intalnesc padurea ecuatoriala si
padurile musonice.
Padurea ecuatoriala. Padurile din zona calda ocupa
doar 6 % din
suprafata uscatului, dar contin mai mult de jumatate din speciile de
plante si animale de pe Pamant. Padurea ecuatoriala, caracteristica
climatului ecuatorial, cald si umed tot anul, se deosebeste de
celelalte paduri prin marea densitate de plante si prin etajarea sa in
functie de inaltimea arborilor.
Printre arborii padurii ecuatoriale cresc ierburi si
ferigi
arborescente. Pe trunchiurile si ramurile copacilor se sprijina si se
incolacesc liane, lungi de peste 100 m. Din aceasta cauza, padurea
ecuatoriala este foarte deasa, intunecoasa si greu de strabatut.
Arborii au frunze mari si carnoase, iar florile lor
sunt mici.
Tulpinile sunt drepte, fara ramificatii, cu scoarta neteda si lucioasa
si nu prezinta inele de crestere. Cei mai frecventi arbori sunt:
mahonul, acajuul, abanosul, palisandrul, arborele de cauciuc, palmierul
de ulei, bananierul, arborele de cacao, arborele de chinina etc.
Numeroase specii de animale sunt perfect adaptate la
conditiile
mediului in care traiesc. Corpul lor este in asa fel alcatuit incat sa
se poata strecura usor printre copaci, sa sara si sa se catare. Cele
mai bine dezvoltate simturi sunt auzul si mirosul. Pentru a se
proteja
de dusmani, multe dintre animalele padurii ecuatoriale iau culoarea
mediului.
In padurile ecuatoriale traiesc maimute de diferite
marimi
(cimpanzeul, urangutanul, gorila, cercopitecul, pavianul), serpi de
mari dimensiuni, soparle, pasari viu colorate (papagali multicolori,
pasarea colibri, pasarea paradisului), furnici, tantari si paianjeni
uriasi. In Africa traieste musca te-te. Intepatura ei omoara vitele,
iar la om provoaca boala somnului. La marginea padurii traiesc
elefanti, rinoceri, hipopotami si jaguari.
Padurile musonice se intalnesc in sudul Asiei, acolo
unde bat
musonii si unde, intr-un an, exista doar doua anotimpuri, unul ploios
si altul secetos. Padurile musonice se deosebesc de cele ecuatoriale.
In anotimpul secetos, cei mai multi dintre arbori isi pierd frunzele.
De asemenea padurea musonica este mai putin deasa si este intrerupta de
portiuni de savana. Arborii au trunchiuri masive, cu inele de crestere
si scoarta aspra. Curios este ca, odata cu pierderea frunzelor, arborii
infloresc. Ca si in padurea ecuatoriala, pe trunchiurile copacilor se
catara liane, dar ele sunt mai putine si au lungimi mai mici.
Arborii care alcatuiesc padurile musonice sunt:
abanosul (cu lemn
negru), teckul (cu un lemn foarte tare, folosit la constructia
navelor), santalul (cu lemn parfumat), palmierul.
Padurile musonice sunt populate de maimute (giboni,
macaci),
elefanti indieni, tigri, pantere, serpi, soparle, veverite zburatoare
si diferite specii de pasari.
In zona temperata se intalnesc padurile de foioase
si padurile de conifere.
Padurile de foioase (cu frunze cazatoare) se gasesc
in zona climei
temperate umede (in partea centrala si vestica a Europei, in estul
Americii de Nord, in Asia de Est), unde cad in toate anotimpurile
precipitatii suficient de bogate pentru ca arborii sa creasca.
Arborii padurilor de foioase sunt: stejarul, fagul,
mesteacanul,
ulmul, artarul, frasinul etc. Toamna, cand arborilor le cad frunzele,
functia lor de fotosinteza inceteaza.
In aceste paduri traiesc: lupul, vulpea, caprioara,
mistretul,
jderul, veverita, pisica salbatica, sturzul, mierla, cucul, gaia,
pitigoiul, sticletele s.a.
Padurile de conifere (sau padurile boreale) apar
doar in emisfera
nordica, in America de Nord, Europa si Asia, dar se extind si catre sud
in muntii inalti. Padurile de conifere ocupa suprafete foarte mari.
Coniferele (bradul, molidul, pinul, laricele s.a.)
sunt arbori
inalti, cu trunchiul drept, fara ramificatii, cu frunze mici,
aciculare, acoperite de ceara. Conifele nu isi pierd frunzele toamna.
De la aceasta regula se abate doar laricele.
In Europa si Asia, padurea de conifere se numeste
taiga.
Padurea de conifere ofera animalelor un bun adapost,
mai ales
iarna, si hrana tot anul. De aceea, cele mai multe animale sunt
sedentare. Toamna migreaza catre latitudini mai mici doar unele pasari.
Locul lor este luat de pasarile tundrei.
Despaduririle si urmarile lor catastrofale
Dintre toate formele de covor vegetal, cele mai mari
taieri le-a suferit padurea.
In zonele calde, unde, din cauza climatului secetos,
echilibrul
ecologic este: padure® vegetatie ierboasa® teren agricol® eroziune®
desert.
La defrisarile din trecut, facute in special cu
scopul extinderii
pastoritului, agriculturii si asezarilor umane, timpurile moderne au
adaugat taierile in scopuri economice pentru satisfacerea nevoilor de
lemn ale societatii. Rezultatul nu consta doar in diminuarea padurii,
ci si in degradarea ei progresiva. Padurile cultivate nu au acelasi
randament ecologic, ca stabilitate, rezistenta si forta protectiva.
In functie de impadurire, distingem:
- tari cu paduri suficiente (in Asia, Oceania,
America Centrala)
- tari cu paduri relativ putine dar inca in limita
de echilibru ecologic (in Europa si America de Nord);
- tari extrem de sarace in paduri (in Africa
Tropicala, Australia).
Padurile produc bunuri materiale deosebit de utile,
cum ar fi: lemn
pentru constructii, pentru industria mobilei, a instrumentelor
muzicale, celulozei, hartiei, lemn pentru foc s.a.
Fauna padurii ofera vanat pentru carne si blanuri,
dar si variate
fructe si ciuperci, apreciate mult pentru valoarea lor nutritiva.
In procesul de fotosinteza, padurea are o
contributie deosebit de
importanta in regenerarea rezervei de oxigen la nivel local, cat si
global.
Arborii si arbustii din padure contribuie, de
asemenea, la
atenuarea zgomotului de intensitati diferite, au o influenta pozitiva
pe care o exercita asupra regimului eolian, a umiditatii si
temperaturii aerului, precum si a vibratiilor aerului.
Pentru bolnavii cu unele afectiuni respiratorii,
padurile de
rasinoase sau amestec de rasinoase si fag din zonele montane sunt
benefice.
Privita in ansamblu, contributia padurii la
mentinerea echilibrelor
in biosfera prezinta o importanta deosebita fie sub forma de masiv, fie
ca perdele de protectie. Din aceasta cauza, exploatarea
padurilor, la
nivel mondial sau national, trebuie rationalizata nu numai ca volum
lemnos, dar si ca metode folosite pentru a se evita, pe cat posibil,
reducerea fondului forestier. Cresterea suprafetelor de teren agricol,
nu mai este posibil a se realiza pe seama micsorarii suprafetei de
paduri, ba dimpotriva, cel putin la noi in tara, in multe zone se
impune impadurirea unor terenuri neproductive.
Datorita defrisarilor exagerate si distrugerii
padurilor prin
exploatari nerationale si a pasunatului excesiv, la nivel mondial, a
luat proportii ingrijoratoare fenomenul de desertificare, evident mai
ales pe continentul African, unde daunele produse padurii nu pot fi
justificate ecologic si nici economic prin pasunatul fondului silvic.
In actiunea distructiva a fondului forestier, un rol insemnat il are si
poluarea aerului, care produce fenomenul de uscare al arborilor.
Animalele şi de ce contează ele
Adesea se declara, in special de catre anumite
grupuri religioase,
ca animalele au fost puse pe Pamant pentru ca oamenii sa le foloseasca
dupa bunul lor plac. Acest punct de vedere ajuta la explicarea gradului
in care omenirea abuzeaza de animale.
Ar trebui sa reflectam asupra respectului pentru
viata si a
importantei lui in a sugera respectul nu numai pentru ceilalti oameni,
ci de asemeni si pentru toate formele de viata, fie ele animale sau
vegetale. Toate acestea isi au locul lor in lume.
Adesea auzim ca de vreme ce animalele sunt specii
diferite de
oameni, modul in care le tratam nu este important. Oamenii care
trateaza pe ceilalti oameni cu respect sunt mai predispusi sa arate
respect si fata de alte specii
Se cunoaste faptul ca animalele simt durerea si
suferinta si
manifesta spaima. Nu putem intelege pe deplin procesele lor de gandire,
dar exista dovezi ca animalele au propriile lor societati si mod de
viata.
PESTI
Definitia pestilor: In general, pestii traiesc in
apa toata viata
lor, respira oxigen din apa prin organe speciale numite branhii, au
solzi si inotatoare, sunt animale cu sange rece si dau nastere puilor
din oua. Exista insa si unele exceptii, nu toti pestii au solzi si sunt
si cativa care nu dau nastere puilor din oua. In aceste cazuri ouale se
dezvolta in interiorul mamei si ea naste pui vii ca un mamifer.
REPTILE
Definitia reptilelor si a amfibiilor: Reptilele si
amfibiile au
plamani pentru respirat, nasc pui din oua si au sange rece - corpul lor
nu produce caldura proprie ci isi ia caldura de la soare. Caldura
corpului lor se schimba in functie de caldura mediului inconjurator.
Reptilele au pielea uscata, groasa si solzoasa si
isi lasa ouale sub pamant.
Amfibiile sunt adaptate unei vieti duble: in apa si
pe uscat. Au
pielea umeda, moale, isi lasa ouale in apa sau in arii umede. Isi incep
viata in apa si apoi, ca adulti, corpul lor incepe sa se adapteze
vietii pe uscat
PASARI
Definitia pasarilor: Pasarile au sange cald, au
corpul acoperit cu
pene, au cioc si dau nastere puilor clocind oua. Exista pasari care
desi au aripi nu pot zbura si unele pasari care pot inota in apa.
INSECTE
Definitia insectelor si a arahnidelor: In general au
o carapace
tare in exteriorul corpului, au multiple perechi de picioare, respira
prin niste gauri in interiorul corpului, au sange rece si dau nastere
puilor din oua.
Insectele au 3 perechi de picioare, antene pentru a
"simti" mediul
inconjurator iar corpul este format din 3 parti: cap, abdomen si
torace. De obicei au aripi.
Arahnidele au 4 perechi de picioare numite
tentacule, au corpul format din 2 parti: cap si abdomen. Nu au aripi.
MAMIFERE
Definitia mamiferelor: In general au corpul acoperit
cu par, au sange cald si nasc pui vii pe care ii hranesc cu lapte.
CURIOZITATI
Curiozitati mamifere
1. Cangurul nu poate merge inapoi; are o saritura
mai lunga de 12 metri si sare cu o viteza mai mare de 60 km/ora.
2. Girafa nu poate scoate nici un sunet dar aude
anumite sunete: guitatul, sforaitul si behaitul.
3. Elefantul este foarte inalt, intre 3 si 4,5 m,
cantareste
5.000-7.000 kg, mananca in jur de 225 kg de mancare pe zi si bea 90
litri de apa.
4. Elefantul nu vede foarte bine dar urechile si
nasul il ajuta,
poate mirosi apa de la 4 km distanta si este singurul animal care nu
poate sari.
5. Liliacul este singurul mamifer care zboara. In
unele parti ale
lumii liliacul ia locul albinelor in polenizarea florilor. Mananca
insecte intr-o noapte cat jumatate din greutatea corpului.
6. Ursul polar este stangaci. Ursul polar poate
inota continuu 100 de km.
7. O singura oaie poate furniza suficienta lana
pentru fabricarea a 14 pulovere.
8. Iepurele isi foloseste piciorul din spate pentru
a bate toba cu
el in pamant avertizandu-si prietenii de apropierea unui pericol.
9. Cel mai rapid inotator uman, poate inota cu o
viteza de 10
km/ora. Delfinul poate inota cu o viteza de 60 de km/ora. Daca inoti
langa un delfin si incepi sa te scufunzi, el intotdeauna te va impinge
la suprafata.
10. Cimpanzeul foloseste unelte. Baga un bat sau a
un fir de iarba
in cuibul de termite si-l scoate plin de termite. Foloseste pietre ca
sa sparga alune.
11. Femela leu vaneaza mai mult de 90% din ceea ce
mananca un grup
de lei, in timp ce masculul prefera doar sa se odihneasca 20-21 de ore
pe zi. Vanatul este mai intai mancat de leu, apoi de femele si ceea ce
ramane mananca puii.
12. Tigrul are si pielea cu dungi, nu numai blana. 2
tigri nu au aceeasi dispunere a dungilor. Dungile au rolul de camuflaj.
13. Multe animale mor daca isi pierd un sfert din
greuatea
corpului, dar camila isi poate pierde aproape jumatate din greutatea
corpului fara consecinte serioase. Cand gaseste apa, bea in 10 minute
cat o treime din greutatea corpului ei.
Curiozitati pasari
1. Tatal emu ingrijeste puii cam un an si jumatate.
2. Unele specii de vulturi pot zbura la altitudini
mai mari de 11,5 km.
3. Este stiut faptul ca pinguinii care traiesc in
ape foarte reci
isi depun ouale si la temperaturi mai scazute de -62 C° sub 0 C°.
4. Pentru multi pinguini este o problema cum sa se
racoreasca nu
cum sa se incalzeasca. Unii dintre ei traiesc si in arii foarte
calduroase din Australia sau Africa.
5. Flamingo ia apa in ciocul lung, o lasa apoi sa se
scurga
ramanandu-i in gura doar micile insecte si animale de apa - asa isi
face pranzul.
6. In lume sunt mai multe gaini decat oameni. Numai
in Anglia sunt
30,6 milioane de gaini care fac oua, ceea ce inseamna o jumatate de
gaina pentru fiecare membru al populatiei. 807 milioane de pui sunt
consumati in fiecare an in Anglia.
Curiozitati reptile
1. Broasca poate supravietui saptamani intregi
temperaturilor
foarte joase sau foarte ridicate chiar daca isi lasa mai mult de
jumatate din corp sa inghete. Broasca exista cam din vremea
dinozaurilor.
2. Broasca testoasa exista pe pamant de dinaintea
dinozaurilor si
poate trai mai mult de 100 de ani. Broasca testoasa nu are dinti.
3. Crocodilul nu-si poate scoate limba afara din
gura.
4. Cobra este singurul sarpe care isi face cuib
pentru oua. In corpul femelei, ouale se formeaza ca un sir.
5. Cobra este cel mai veninos sarpe din lume;
veninul cobrei a fost
studiat de oamenii de stiinta pentru obtinerea antidotului impotriva
muscaturilor de sarpe.
6. Din cauza cunostintelor superioare de inot
broasca testoasa de
apa este capabila sa migreze distante lungi de 3.340 km. Nu se stie de
ce ele se intorc intotdeauna sa-si depuna ouale pe plaja pe care s-au
nascut.
Curiozitati insecte si arahnide
1. Tarantula nu este un paianjen veninos. In unele
cazuri,
intepatura lui este ca o intepatura de albine. Exista insa si specii a
caror intepatura provoaca probleme de respiratie.
2. Pe pamant sunt mai mult de 4 milioane de milioane
de furnici. O
colonie de furnici include mai mult de 20 de milioane de furnici.
3. Pentru a se proteja, unii fluturi au invatat sa
zboare ca alte
insecte pe care inamicii lor nu le mananca in mod normal. Unele specii
de fluturi nu traiesc decat cateva zile.
4. Sunt mai mult de 1.400 de specii de
scorpion in lume. Scorpionii nasc pui vii, nu din depunerea oualelor.
5. Exista 20.000 de specii de albine in lume. Albina
este cea mai
importanta insecta pentru ca ajuta la inmultirea florilor. In 5 minute,
o intreaga colonie de albine pot omora o vaca prin intepaturi. Dupa ce
albina isi pierde acul, ea moare.
6. O lacusta poate sari o distanta mai mare de 20 de
ori decat
lungimea corpului ei. Dar un purice poate sari de 350 de ori marimea
corpului lui. Este ca si cum un om ar sari lungimea unui stadion de
fotbal.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|