Spatiul romanesc Categoria: Referat Geografie
Descriere: România de azi este situata în zona de contact dintre Europa Centrala si Europa de Rasarit, fapt ce a lasat o amprenta specifica asupra civilizatiei românesti. Spatiul carpato-dunarean este termenul cel mai potrivit pentru a denumi aria în care au evoluat civilizatiile preistorice si istorice atestate pe teritoriul de astazi al tarii noastre... |
|
||
|
|
|||
|
1 Spaţiul rom�nesc Ţara noastră este situată �n emisfera nordică, la intersecţia meridianului de 25o longitudine estică cu paralela de 45o latitudine nordică, cea ce �nseamnă că se află la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord. �n Europa, Rom�nia este aproximativ �n centru, la distanţă egală �ntre punctele extreme ale Europei: ţărmul atlantic al Peninsulei Iberice �n vest şi Munţii Ural �n est. �n schimb este mai aproape de Marea Mediterană, sudul Europei, dec�t de Oceanul Arctic, nordul Europei. Vecinii Rom�niei sunt: - �n S: Bulgaria - �n S-V: Iugoslavia - �n N-V: Ungaria - �n N: Ucraina - �n E: Moldova, Ucraina şi Marea Neagră Principalele caracteristici ale reliefului Rom�niei sunt varietatea, proporţionalitatea şi dispunerea pe trepte concentrice. • Munţii Carpaţi ocupă 28% din teritoriul Rom�niei. Ei formează un inel �n jurul Depresiunii Transilvaniei. Sunt �mpărţiţi �n: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. • Dealurile şi podişurile ocupă 42% şi se �ntind �n jurul Carpaţilor • C�mpiile ocupă 30%. Avem două c�mpii: C�mpia Rom�nă (�n S) şi C�mpia de Vest Rom�nia de azi este situată �n zona de contact dintre Europa Centrală şi Europa de Răsărit, fapt ce a lăsat o amprentă specifică asupra civilizaţiei rom�neşti. Spaţiul carpato-dunărean este termenul cel mai potrivit pentru a denumi aria �n care au evoluat civilizaţiile preistorice şi istorice atestate pe teritoriul de astăzi al ţării noastre. Unitatea geografică a spaţiului carpato-dunărean se sprijină pe trei elemente importante: Dunărea, Carpaţii şi Marea Neagră. Proporţionalitatea armonioasă a elementelor geografice, clima temperată, bogăţia florei şi faunei au oferit condiţii optime de trai locuitorilor din această arie geografică. Aşa se explică şi continuitatea de locuire din cele mai vechi timpuri şi p�nă azi, �n pofida numeroaselor migraţii ce au afectat teritoriul ţării noastre p�nă �n zorii Evului Mediu şi care au determinat fluctuaţii demografice. C�mpiile şi văile r�urilor au permis practicarea agriculturii, �n zona dealurilor subcarpatice se creşteau animale, iar din munţi se extrăgeau bogăţiile subsolului. Civilizaţia Rom�nească veche a fost o civilizaţie a lemnului. Pădurea a jucat un rol important �n istoria rom�nească, constituind nu numai o bogăţie naturală, dar şi un adăpost �mpotriva năvălitorilor. Reţeaua hidrografică a Rom�niei, izvor�tă din Munţii Carpaţi, constituie un alt element de unitate, apele curgătoare fiind artere importante de comunicaţie �ntre diferitele provincii. Dunărea a fost o cale de contact cu regiunile Europei centrale, favoriz�nd circulaţia oamenilor, ideilor, bunurilor culturale şi materiale. Oamenii s-au simţit �ntotdeauna legaţi de mediul �nconjurător cu care adesea s-au identificat. Izvoarele istorice şi descoperirile arheologice demonstrează faptul că păm�ntul rom�nesc a fost locuit permanent din vremuri străvechi. Firul etnogenezei poporului rom�n poate fi urmărit, fără �ntrerupere, timp de patru milenii, de c�nd �n acest spaţiu trăiau tracii, geţii şi dacii. �n perioada marilor migraţii ale popoarelor, strămoşii noştri s-au concentrat mai ales �n regiunile apărate natural, �n aşa-numitele ,,ţări”: Ţara Oaşului, Ţara Maramureşului, Ţara Moţilor, Ţara Făgăraşului, Ţara B�rsei etc. Din secolul al XIV-lea p�nă �n secolul al XIX-lea rom�nii au vieţuit �n trei mari principate: Ţara Rom�nească, Moldova şi Transilvania. Deşi aflate �ntr-o zonă �n care se �nt�lneau interesele a trei mari imperii (Imperiul Otoman, Rusia Ţaristă şi Imperiul Habsburgic), cele trei principate n-au putut fi �nglobate de acestea. Oficializarea numelui ţării noastre, Rom�nia, are loc �n anul 1862, după ce Imperiul Otoman recunoaşte unirea Principatelor Rom�ne, care se realizase cu trei ani mai �nainte. �n ţara noastră trăiesc, �n prezent, circa 22,5 milioane de locuitori. Cu această populaţie, Rom�nia se �nscrie �ntre ţările de mărime medie din Europa. La jumătatea secolului trecut (�n 1859), populaţia Rom�niei număra 8,6 milioane de locuitori. �ncep�nd cu această dată, populaţia ţării cunoaşte o creştere continuă şi relativ echilibrată a numărului locuitorilor, cu excepţia perioadei celor două războaie mondiale şi a anilor imediat următori, precum şi a ultimului deceniu din secolul al XX-lea. 1 DINAMICA POPULAŢIEI ROM�NIEI Anul Locuitori 1859 8 600 000 1891 10 000 000 1948 15 872 000 1977 21 559 900 1992 22 810 035 1999 22 489 000 Pe teritoriul ţării noastre, populaţia este răsp�ndită pe toate treptele de relief: de pe ţărmul Mării Negre şi din Delta Dunării p�nă pe culmile montane. Aşezările permanente urcă mai ales �n Munţii Apuseni, unde ajung p�nă la circa 1.600 m altitudine. Aşezările temporare (odăi, sălaşe etc.) urcă şi mai sus, �n toţi munţii noştri. Densitatea medie a populaţiei Rom�niei este de aproape 100 de locuitori pe km2, fiind mai mare dec�t media europeană. Actuala densitate a populaţiei este de două ori mai mare dec�t la �nceputul secolului al XX-lea. Pe cuprinsul ţării există unele diferenţieri, determinate de gradul de favorabilitate al condiţiilor naturale, precum şi de cauze de ordin istoric, economic etc. Astfel, valori ale densităţii populaţiei peste media pe ţară se �nregistrează �n: • Zone de c�mpie, deal şi podiş, cu bogate şi variate resurse naturale şi, de regulă, de veche şi permanentă populare; • Unele depresiuni colinare şi montane joase; • Areale cu o puternică dezvoltare a industriei; • Zone cu spor natural mai ridicat. Populaţia ţării noastre este compusă majoritar din rom�ni (90%), ceea ce �i conferă Rom�niei statutul de stat naţional unitar. Alături de rom�ni trăiesc mai multe minorităţi naţionale, dintre care mai numeroase sunt, �n prezent, maghiarii şi ţiganii. După religie, cea mai mare parte a populaţiei Rom�niei este creştin-ortodoxă. Ceilalţi credincioşi aparţin altor culte creştine (romano-catolici, reformaţi, greco-catolici, baptişti etc.), precum şi cultelor islamic, mozaic etc. ori unor secte religioase. �n ultimele decenii se constată o tendinţă de diminuare a grupei de v�rstă tinere (0 – 14 ani) şi de creştere a ponderii populaţiei v�rstnice (peste 60 ani). Această mutaţie se datorează, pe de o parte, reducerii sporului natural, pe de alta, creşterea duratei medii de viaţă a populaţiei şi semnifică ,,�mbătr�nirea” populaţiei. �ndată ce recoltele au intrat �n hambare şi gerul iernii a �nceput să ,,muşte”, viaţa satului maramureşean intră �n lumea magicului. De acuma şi p�nă ce vor apărea primii ghiocei, fetele şi femeile se str�ng la şezători pentru ,,a �ntoarce” firul, dar şi vorba, pun�nd la cale nunţile de după Bobotează. Pe 17 decembrie, �n Ţara Lăpuşului �ncepe ,,Festivalul datinilor de iarnă”, care dă tonul unui timp unic, cu urături, colinde şi jocuri cu măşti. Cei din Sighet se pornesc mai greu, de-abia �n a II-a zi a Crăciunului, dezlănţuind o sărbătoare cu nimic mai prejos de cea a lăpuşnenilor. Urătorii din satele zonei se �ntrec �n colinde şi strigători, care mai de care mai năstrujnice. Datinile olteneşti au acelaşi punct de plecare: bucuria Naşterii M�ntuitorului. De fiecare an colindătorii �ncep să se str�ngă tiptil-tiptil pe sub ferestrele gazdelor pornind a ura. Răsplata şi-o vor primi at�t �n colaci, mere şi nuci, c�t şi �n gustoşii c�rnăciori sau sarmale, toate stropite cu zaibăr sau ţuică adevărată de prună. O veche datină face ca �n dimineaţa Anului Nou, toate fetele care ,,au legat parii” de cu seară să se grăbească la gard, căut�nd să afle cum le va fi norocul. Dacă parul estre drept, sănătos şi cu coajă, atunci bucuria lor e mare, pentru că viitorul soţ le va fi frumos la făptură, �nalt la stat, sănătos şi avut. Dacă �nsă parul legat este putregăios şi fără coajă, atunci au un motiv de supărare: bărbatul le va fi ur�t, bolnăvicios şi sărac. Iar dacă, din �nt�mplare, parul vreuneia a fost luat de v�nt atunci ursitul lor va murii şi vor avea parte de ce e mai greu. Un alt obicei obligă femeile din Muntenia şi Oltenia să măture �n dimineaţa Anului Nou, iar praful să �l sădească la rădăcinile pomilor, exist�nd convingerea că aceştia vor rodi mai bine �n anul care tocmai va veni. Iarna satul moldovenesc degajă o atmosferă de veselie generală. Dintre toate ,,Pluguşorul” pare a fi cea mai vestită şi cea mai frumoasă datină. Totul �ncepe cu c�teva zile �nainte zile c�nd ,,plugarii” caută simbriaşi, ca să formeze o ,,echipă” c�t mai competitivă. Seara purced cu uratul şi, �n timp ce ,,solistul” spune Pluguşorul l�ngă fereastră, simbriaşii stau ceva mai departe şi dau straşnic din bice. Tot darul este pus la un loc �n traistă şi nu se �mparte dec�t după ce au fost str�nşi ultimii bănuţi. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
