1
TAINA INDIEI
Titlul acestui referat v-ar indrepati poate sa asteptati ceva
senzational despre India.Nu am facut acest lucru. Am incercat sa
prezint cateva lucruri ce mi s-au parut a constitui o adevarata carte
de identitate pentru aceasta ,lucruri pe care si eu le-am aflat gratie
articolelor scrise de facinantul Mircea Eliade.
Despre tara aceasta se poate vorbi ca despre un tinut misterios, cu
religii inca necercetate, cu civilizatii stravechi, cu monumente de o
stranie frumusete. Insa India, in afara de aceste aspecte spectaculoase
si fascinante, pastreaza in ea insasi o taina care merita a fi
cercetata- Taina aceasta este insasi existenta ei vie in secolul al
XX-lea, continuitatea nedezmintita a vechei culturi. Aceasta n-a
inceput odata cu venirea arienilor, cum s-a crezut pana nu demult,ci cu
cateva mii de ani mai inainte, dupa cum dovedesc sapaturile de pe valea
Indului, prin care a iesit la iveala o civilizatie din mileniul al
patrulea inainte de Christos, care era superiora civilizatiei
navalitorilor arieni si pe care acestia au asimilat-o. Exista asadar un
fir neintrerupt de aproape sase mii de ani, in care aceasta tara, desi
adapostind fel de fel de rase, si fiind cotropita de numerosi
navalitori, nu si-a pierdut continuitatea culturii si civilizatiei
sale, ci a crescut si s-a perfectionat continuu. Evident, au existat si
epoci de decadere, dar acestea sunt firesti oricarui organism in
crestere.
Sunt secole intregi despre care se stie foarte putin, dar aceasta nu
trebuie s-o punem pe seama lipsei de cultura din acest rastimp, ci
putinelor documente care ni s-au transmis .India este o tara a carui
istorie e scrisa de vecini. Indienii sunt un popor fara simtul istoric,
fara cronologie, si in timp ce alte popoare au zeci de cronici si mii
de documente pentru fiecere epoca, India de-abia daca are doua-trei
cronici originale, scrise in sanskrita. Restul informatiilor privind
epocile mai vechi le gasim in scrierile istoricilor greci sau ale
calatorilor chinezi, veniti in India sa cunoasca invataturile lui
Budha.Istoria Indiei se poate reconstitui mai mult prin monumentele
arhitectonice si scrierile strainilor decat prin documentele interne.
Faptul acesta poate caracteriza un popor.
In india nu intilnim deci o grija pentru cunoasterea precisa a
trecutului si delimitarea lui cronologica. Si cu toate acestea tara
aceasta are cea mai lunga si mai bogata istorie. E destul sa amintim ca
intraga iconografie religioasa isi are obirsia in acele civilixatii din
mileniul al patrulea de pe valea Indului. Iata deci o continuitate
culturala care se afunda de-a dreptul in prestorie.Si cand ne gandim ca
in India navalirile s-au tinut lant –de la blonzii arieni din mileniul
al II-lea i.C. pana la englezii din secolul trecut, ca sa nu mai
amintim de cotropirile musulmane, prtugheze, franceze –continuitatea
aceasta, rezistenta aceasta de cinci-sase mii de ani, nu se poate
sa nu ne impresioneze, cu atat mai mult cu cat nu este o cultura moarta
sau oprita pe loc, ci de una in continua crestere. Geniul indian nu
si-a epuizat resursele. Exista si astazi o adevarata renastere
artistica, care se adapa din insasi izvoarele cele mai vechisi mai
autentice ale culturii si artei indiene:plastica moderna bengaleza este
influentata de frescele din Ajanta, vechi de o mie si trei sute de ani,
lirica si filozofia lui Tagore, de asemenea, isi are originile in
poezia veche indiana si in Upanisade. Aceasta continua reintoarcere la
sursa da acel aspect de originalitate care frapeaza in orice creatie
indiana contemporana.
Tara aceasta care a fost contemporana gloriei Egiptului, a Babilonului,
a Persiei, a Greciei, a Romei si pe care le-a vazut pe toate apunand,
fara indoiala ca ascunde o taina in viata si spiritualitatea ei. Acest
secret sl vietii fara de moarte, pe care India il cunoaste, rezulta din
primatul pe care l-a avut acolo spiritualitatea. Nicaieri ca in India
nu este mai mult respectat omul care a renuntat la fericirile lumesti
ca sa-si inchine viata adevarului, spiritului. Asadar spre deosebire de
alte civilizatii intemeiate pe ideea de justitie, de bine, de frumos
–Roma si Grecia –sau numai pe instinctul cuceririlor, India se
intemeiaza pe primatul spiritualitatii, pe ideea ca adevarul si
sufletul primeaza asupra oricarui interes. Aceasta sincera cautare a
Adevarului si a Eternitatii constituie insasi axa in jurul careia s-a
miscat istoria Indiei in ultimele patru-cinci mii de ani.
Ideea aceasta ca spiritul primeaza intotdeauna asupra intereselor
lumesti nu este o simpla dogma moarta, este ceva intilnit curent
in India. Cazuri de renuntare la lume, chiar din partea unor oameni
bogati si de familie renumita,sunt foarte frecvente astazi. Dar nu
numai prin aceste renuntari se verifica respectul pe cere ilau indienii
pentru renuntare si cei ce au renuntat, ci si prin ajutorul efectiv pe
care il dau oamenii avuti oricarei activitati spirituale, fie ea
religioasa, filozofica sau stiintifica. In India statul face destul de
putin pentru cultura. In schimb, bogatasii, bancherii cheltuie sume
enorme pentru intreprinderi culturale, biblioteci publice, Universitati
si chiar manastiri. Zeci si sute de asemenea oameni isi cheltuiesc
averile pentru cultura, educatie si spiritualitate. E un respect
profund fata de gandire, ceea ce a facut ca India sa-si pastreze
continuitatea si prospetimea. Accentul nefiind pus pe valorile lumesti,
India nu s-a resimtit de pe urma indelungatei robii politice. Aceasta
pentru ca unitatea si libertatea ei adevarata, adica acea spirituala
nu-I putea fi stirbita. India se simtea una si aceeasi prin spirit, nu
prin unitatea politica
Aceasta explica viata si creatia Indiei in decursul a cinci mii de ani
de civilizatie si cultura. Din acest primat pe care l-a avut
intotdeauna spiritul rezulta taina vietii fara de moarte a
Indiei.
|