Prelucrare prin deformare plastica Categoria: Referat Fizica
Descriere: Legea apariÅ£iei ÅŸi echilibrării tensiunilor interne, în timpul deformării, datorită acÅ£iunii sculelor, încălzirii neuniforme a materialului, neomogenităţii proprietăţilor fizico-chimice ÅŸi mecanice, frânarii miÅŸcării dislocaÅ£iilor etc., apar tensiuni interne care se opun deformării ÅŸi care tind să se echilibreze reciproc... |
|
||
|
|
|||
|
1 PRELUCRAREA METALELOR ŞI ALIAJELOR PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 1.NOŢIUNI GENERALE La baza prelucrării prin deformare plastica a metalelor şi aliajelor stă proprietatea de plasticitate, care defineşte capacitatea acestora de a căpăta deformaţii permanente sub acţiunea unor forţe exterioare. La prelucrarea prin deformare plastică , modificarea formei unui semifa�bricat se face prin redistribuirea volumelor sale elementare sub acţiunea forţelor exterioare, prin urmare, except�nd unele pierderi inevitabile, datorită imperfecţiunii utilajelor, prelucrarea are loc fără �ndepărtare de material. Prelucrarea prin deformare plastică prezintă o serie de avantaje : obţi�nerea unor proprietăţi mecanice mai bune, datorită unei structuri mai omogene şi mai bune; consum minim de material ; asigură o productivitate foarte ridicată ; conduce la obţinerea unei game foarte largi de piese, cu configuraţii simple p�nă la cele mai complexe , cu nu număr minim de operaţii ; asigură obţinerea unei precizii ridicate (mai ales la rece) cu o manoperă redusă etc. Datorită avantajelor sale, prelucrarea prin deformare plastică deţine, ponderea cea mai mare �n industria constructoare de maşini (peste 60% din piesele componente ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor). Procedeul prezintă şi o serie de dezavantaje legate de : investiţiile mari determinate de necesitatea unor forţe mari de deformare, complexitatea utilajelor, costul ridicat al sculelor etc. 2.LEGILE PRELUCRĂRII PRIN DEFORMARE PLASTICĂ Comportarea metalelor şi aliajelor �n timpul deformării plastice respectă anumite legi stabilite pe cale teoretică şi experimentală. Cunoaşterea lor este absolut necesară pentru stabilirea unor măsuri practice care să conducă la realizarea piesei dorite �n condiţiile unui preţ de cost scăzut şi a unei produc-tivităţi mari. P h0 h Fig. 1 Schema explicativă a legii volumului constant Corp deformat Fig. 2 Schema explicativă a legii rezistenţei minime Legea volumului constant. Făc�nd abstracţie de uncie pierderi de material prin ardere şi prin �ndesarea materialului cu goluri interioare, se poate considera că volumul se păstrează constant �n timpul deformării. Semifabri�catul iniţial I, de volum V0= a0 b0 h0, sub acţiunea forţei P, capătă forma II (fig. 1)de volum V =a b h, respect�ndu-se egalitatea a0 b0 h0=abh=constant. Legea coexistenţei deformaţiilor elastice şi a celor plastice �n timpul defor�mării. Deformarea plastică, de mărime p, este �nsoţită �ntotdeauna de o defor�mare elastică, de mărime e astfel �nc�t deformaţia totală t este t=e +p După �nlăturarea cauzei care a provocat deformarea, deformaţia-elastică dispare. Legea prezintă importanţă practică mai ales �n cazul prelucrării prin deformare la rece, unde ponderea deformaţiilor elastice este mare, permiţ�nd proiectarea şi executarea sculelor �n aşa fel �nc�t piesa să rezulte cu con-figuraţia geometrică prescrisă. Legea minimei rezistenţe constă �n aceea că deplasarea punctelor corpului deformat situate pe suprafaţa perpendiculară pe direcţia forţelor exterioare, are loc după distanţa cea mai mică la perimetrul secţiunii, �ntre diferitele posibilităţi de deplasare ale punctelor Mt (fig.2), se alege aceea pe care rezistenţa �nt�mpinată este minimă. Legea prezintă o importanţa practica deosebita, deoarece permite să se prevadă ce formă va căpăta un semifabri�cat supus unei anumite solicitări. Legea apariţiei şi echilibrării tensiunilor interne, �n timpul deformării, datorită acţiunii sculelor, �ncălzirii neuniforme a materialului, neomogenităţii proprietăţilor fizico-chimice şi mecanice, fr�narii mişcării dislocaţiilor etc., apar tensiuni interne care se opun deformării şi care tind să se echilibreze reciproc. Aceste tensiuni, rămase �n piesă, se adaugă tensiunilor din timpul funcţionării acestora, put�nd depăşi rezistenţa la rupere şi scoaterea lor din funcţiune. De aceea, pentru evitarea apariţiei acestor tensiuni se iau măsuri �n vederea diminuării cauzelor care le-au produs (reducerea frecării, alegerea corectă a formei semifabricatului, �ncălzire uniformă etc.). Legea similitudinii. Pentru aceleaşi condiţii de deformare, Ia două corpuri geometrice asemenea, cu aceleaşi faze structurale, aceeaşi compoziţie chimică şi aceleaşi caracteristici mecanice, presiunile specifice de deformare p şi p1 sunt egale �ntre ele, raportul forţelor de deformare F/F1 este egal cu pătratul raportului mărimilor liniare l şi l1, iar raportul lucrului mecanic necesar schim�bării formei L/L1 este egal cu cubul raportului mărimilor liniare ale corpului deformat : p=p1; F/F1=(l/l1)2;L/L1=(l/l1)3. 3. INFLUENŢA PRELUCRĂRII PRIN DEFORMARE PLASTICA ASUPRA PROPRIETĂŢILOR ŞI STRUCTURII METALULUI SUPUS DEFORMĂRII Prelucrarea prin deformare modifică nu numai forma semifabricatului iniţial, ci afectează �n mod substanţial proprietăţile şi structura lui. Princi�palele fenomene care �nsoţesc prelucrarea prin deformare plastică sunt : ecruisarea, recristalizarea, apariţia structurii fibroase, modificarea proprietăţilor mecanice etc. A. Ecruisarea constă �n creşterea rezistenţei la rupere rm şi a durităţii HB, concomitent cu scăderea rezilienţei KCU, a alungirii relative At şi a g�tuirii (proprietăţi ce determină plasticitatea). Influenţa deformării la rece asupra proprietăţilor mecanice enumerate mai sus, Ia un oţel cu conţinut mic de carbon, se vede �n figura 3. De asemenea, apar modificări �n struc�tură, �n sensul că grăunţii se lungesc şi respectiv se turtesc pe anumite direcţii (fig. 4, b), iar unele proprietăţi fi�zice (conductibilitatea electrică şi termică proprietăţile magnetice) şi chimice (rezistenţa la coroziune) se schimbă. O importanţă deosebită o are influenţa ecruisarii asupra pla�sticităţii metalului, pentru că la un anumit grad de deformare, plastici-tatea scade �n mod substanţial, �nc�t prelucrarea �n continuare prin de�formare plastică nu mai este po�sibilă, din cauza pericolului apariţiei crăpăturilor. Restabilirea plastici�tăţii metalului se poate face prin tratamentul termic de recoacere de recristalizare. At, �n % şi KCU �n da ∕ cm2 36 32 28 24 20 16 12 8 4 80 70 60 50 40 30 20 10 Rm �n N ∕ mm2 20 40 60 80 100 Gradul de deformare, �n % Fig. 3 - Influenţa deformării la rece asupra proprietăţilor materialului prelucrat prin deformare. Unde am folosit notaţiile: KCU HB Rm At a b Fig. 4 - modificarea structurii interne a materialului supus deformării Din punct de vedere practic, cu�noaşterea fenomenului de ecruisare ajută la dirijarea procesului de defor�mare şi permite lărgirea gamei de utilizări a metalelor. Astfel, fără apariţia ecruisării nu ar fi posibile unele operaţii ca ambutisarea şi tragerea. �n acelaşi timp , ecruisarea poate fi folosită pentru mărirea anumitor propietăţi mecanice ale unor metale şi aliaje, cum sunt: aluminiul şi aliajele sale , cuprul, unele alame şi bronzuri, unele oţeluri inoxidabile (tabelul 1). Fig. 5-Apariţia structurii fibroase TABELUL 1. Influenţa ecruisării asupra proprietăţilor mecanice ale unor metale şi aliaje Materialul Starea Rezistenţa la rupere, rm [daN/mm2] Alungirea At[%] Duritatea [HB] Cupru Recopt Ecruisat 20 44 45 6 38 105 Aluminiu Recopt Ecruisat 8 18 42 5 20 47 Alamă Recopt ă Ecruisată 27 38 50 15 80 140 Oţel moale Recopt Ecruisat 42 84 31 6 130 250 Oţel inoxidabil cu 18% Cr ; 8% Ni Recopt Ecruisat 61 182 8 5 200 650 B.Recristalizarea. La prelucrarea prin deformare plastică la cald, odată cu procesul de deformare are loc şi procesul de recristalizare, care �ncepe de la o anumită temperatură. �n cazul metalelor pure, după Bocivar, recristalizarea are loc la o temperatură Trecristalizare ≈ 0,4Ttopire [0K]. �n metalul deformat apar centuri de recristalizare, �n jurul cărora cresc grăunţi noi, �n locul celor deformaţi, iar metalul capătă o structură cu grăuţi echiaxiali. Deoarece recristalizarea decurge �n timp, structura finală a metalului va fi influenţată nu numai de temperatură, ci şi de viteza de deformare. C. Apariţia structurii fibroase, �n urma prelucrării prin deformarea plastică la cald se constată că materialul capătă o macrostructură fibroasă, orientarea fibrelor fiind �n direcţia de curgere, �n timpul deformării plastice grăunţii cristalini iniţiali (fig. 5, a) se deformează, lungindu-se (fig. 5, b) �n direcţia de curgere. Incluziunile ne �metalice existente �n structură vor suferi deformări şi deplasări asemănătoare. Recristalizarea conduce la apariţia unor noi grăunţi cristalini, fără să afec�teze redistribuirea incluziunilor ne me-talice, care răm�n deformate şi ori�entate, �mpărţind metalul �n fibre {fig. 5, c). D. Modificarea proprietăţilor me�canice. Prelucrarea prin deformare are o influenţă mare şi stabilă asupra următoarelor caracteristici : rezilienţa, g�tuirea, rezistenţa la oboseală şi lungirea relativă. Din cauza existenţei structurii fibroase, aceste proprietăţi sunt mai bune �n direcţia longitudinală dec�t �n direcţia transversală. Practic, cunoaşterea acestor modificări ale pro�prietăţilor mecanice este foarte importantă �n proiectarea pieselor şi a procesului tehnologic de execuţie. Este bine ca direcţia eforturilor de �ntindere şi compresiune care apar �n timpul funcţionării piesei să coincidă cu direc�ţia fibrelor, iar direcţia eforturilor de forfecare să fie perpendiculară pe di�recţia fibrelor. De exemplu, un şurub obţinut prin aşchiere are o macro-structură nesatisfăcătoare, eforturile de forfecare din capul şurubului fiind orientate de-a lungul fibrelor (fig. 6, a). Acest dezavantaj se �n-lătură dacă acelaşi şurub este obţinut prin forjare cu refularea capului (fig. 6, b), permiţ�nd mărirea rezistenţei de cca 10 ori, datorită orientării favorabile a fibrelor cu execuţia unui arbore cotit (fig. 7), a unei supape, roţi dinţate etc. 1 a. Prin aşchiere b. Prin deformare plastică Fig.6 Direcţia fibrelor �n cazul prelucrării unui şurub a. Prin aşchiere b. Prin deformare plastică Fig.7 Direcţia fibrelor �n cazul prelucrării unui arbore cotit 4. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICĂ Procedeele de prelucrare prin deformare plastică se pot clasifica după mai multe criterii : — după temperatura la care are loc deformarea : la rece, c�nd deformarea este �nsoţită de ecruisare fără recristalizare şi la cald, c�nd recristalizarea se produce complet, fără urme de ecruisare; Fig. 8. Clasificarea procedeelor de prelucrare prin deformare plastica — după viteza de deformare : ca viteze mici de deformare (pentru vd<10 m/s) şi cu viteze mari de deformare (pentru vd>10 m/s); — după natura operaţiei de deformare : de degroşare ; de prefinisare şi de finisare. După particularităţile tehnologice se pot clasifica conform schemei din figura 8. 5. �NCĂLZIREA MATERIALELOR METALICE �N VEDEREA PRELUCRĂRII PRIN DEFORMARE PLASTICA �ncălzirea metalelor �n vederea prelucrării prin deformare plastică are o mare importanţă, deoarece calitatea produselor realizate depinde �n foarte mare măsură de alegerea unui regim corect de �ncălzire, �ncălzirea are drept scop reducerea forţei de deformare, prin mărirea plasticităţii şi scăderea existenţei la curgere, reducerea duratei de deformare, reducerea gabaritului şi greutăţii utilajului folosit, obţinerea unei structuri care să asigure o defor�mare uşoară etc. O �ncălzire uniformă a semifabricatului şi alegerea tempera�turii optime de deformare asigură pierderi minime prin oxidare, ardere şi decarburare, evită apariţia fisurilor şi a tensiunilor termice interne etc. Principalii parametri ai regimului de �ncălzire sunt : temperatura de �ncăl�zire, viteza de �ncălzire şi durata �ncălzirii. a) Temperatura de �ncălzire. Se alege �n funcţie de natura şi compoziţia chimică a materialului �ncălzit (tabelul 2). După cum se vede �n acest tabel şi �n figura 9, deformarea se poate realiza �ntr-un interval de temperaturi delimitat �n partea superioară de temperatura de �nceput de deformare T�d, iar �n partea inferioară de temperatura de sf�rşit de deformare Tsd , care practic este ceva mai mare dec�t temperatura de recristalizare TR . Ridicarea temperaturii de �ncălzire este limitată de fenomenul de supra�ncălzire, care dă o structură grosolană şi �n special arderea metalului. La oţel, temperatura de �nceput de deformare trebuie să fie cu cca 200�C mai joasă dec�t cea de topire (fig. 10), pentru a evita supra�ncălzirea şi arderea. Zona de topire TT zona de ardere zona de supra �ncălzire T�d Tsd Zona de deformare TR Fig.9 Alegerea zonei de �ncălzire �n vederea prelucrării prin deformare plastică t0C 15280 11450 9100 7210 0,8 1,7 % C Fig.10 Alegerea zonei de �ncălzire �n vederea deformării unui oţel Tabelul 2. Alegerea domeniului de �ncălzire şi de deformare �n funcţie de compoziţia chimică. Temperatura [0C] Materialul 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 Aluminiul Aliaje de Al Aliaje de Mg Cupru Alamă Oţel cu % C mic Oţel cu % C mediu Oţel cu % C mare Oţel cu Mn Oţel cu Ni Oţel cu Cr-Ni Oţel inoxidabil Nichel Aliaj monel Titan b) Viteza de �ncălzire. Depinde de o serie de factori: tipul instalaţiei de �ncălzire folosite, proprietăţile fizice ale materialului, starea naturală �nainte de �ncălzire, temperatura din spaţiul de lucru al cuptorului, acţiunea chimică reciprocă �ntre mediul de �ncălzire şi material etc. Din punct de vedere economic este de dorit ca viteza de �ncălzire să fie c�t mai mare, �nsă ea este limi�tată de pericolul apariţiei crăpăturilor ca urmare a dilatării diferite a straturi�lor de material situate pe direcţia transmiterii căldurii. c) Durata �ncălzirii. Este un parametru care depinde direct de cei doi enumeraţi mai sus. �n principal �nsă, durata �ncălzirii depinde de forma şi dimensiunile semi-fabrcatelor, de modul de aşezare a acestora pe vatra cupto�rului şi de tipul instalaţiei de �ncălzire. Pentru toate metodele de �ncălzire se recomandă o pre�ncălzire lentă timp de 2/3 din durata �ncălzirii şi o �ncălzire rapidă p�nă la atingerea tem�peraturii de �nceput de deformare, �n practică, pentru determinarea rapidă a duratei �ncălzirii t, �n cuptoarele cu vatră, se utilizează o relaţie empirică de forma t= K1K2d [h], �n care: K1 = 10...20, �n funcţie de masa semifabricatului; K2= 1. . .4, �n funcţie de modul de aşezare pe vatra cuptorului; d — dimensiunea principală a semifabricatului, �n m. �ncălzirea se realizează �n cuptoare de �ncălzire cu flacără (cu combustibil lichid, solid sau gazos) şi �n cuptoare electrice (cu rezistenţe, prin inducţie, cu rezistenţă prin contact). 6. OPERAŢII DE PRELUCRARE A METALELOR PRIN DEFORMARE PLASTICĂ LAMINAREA este procedeul de prelucrare prin deformare plastică, la cald sau la rece, realizat prin trecerea forţată a materialului prin spaţiul dintre doi cilindri care se rotesc �n sensuri contrare sau �n acelaşi sens. EXTRUDAREA este procedeul de prelucrare prin deformare plastică ce constă �n trecerea forţată a materialului, datorită �mpingerii , prin orificiul unei scule cu dimensiunile secţiunii transversale mai mici dec�t cele ale semi-fabricatului iniţial. TRAGEREA este procedeul de prelucrare prin deformare plastică ce constă �n trecerea forţată a materialului prin deschiderea unei matriţe a cărei secţiune transversală este mai mică dec�t cea a semifabricatului iniţial , sub acţiunea unei forţe de tracţiune. FORJAREA este procedeul de prelucrare prin deformare plastică ce constă �n modificarea formei unui semifabricat datorită creării unei stări tensionale �n volumul metalului , prin lovire sau prin presare , �nsoţită de curgerea metalului pe diferite direcţii. PRELUCRAREA TABLELOR PRELUCRAREA ŢEVILOR 7.NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII LA FORJARE ŞI TRATAMENTE TERMICE �n �ncăperile unde se lucrează cu flacăra deschisă nu trebuie să existe materiale inflamabile, pardoseala să fie ignifugă şi nealunecoasă, să existe materiale pentru stingerea incendiilor. De asemenea, trebuie să existe un punct de prim ajutor, unde să poată fi tratată o arsură sau aplicat un pansament etc. Prinderea pieselor se va face av�nd pe m�ini mănuşi (de piele sau azbest) şi prin intermediul unor cleşte. In caz că radiaţiile calorice sunt prea mari se va aşeza o perdea, paravan �ntre sursa de căldură şi muncitor. La forjă s�nt obligatorii bocancii cu talpă de lemn. Dacă nu se folo�sesc aceştia, este obligatoriu ca la instalaţiile electrice (motorul venti�latorului, pompe etc.) să se utilizeze podeţe electroizolante. Hainele forjoriIor vor fi confecţionate din materiale naturale, cele sintetice fiind interzise. Orice piesă caldă va fi bine prinsă, pentru a se evita căderea pe picioarele celui ce o duce sau pe ale unui coleg. Locul de depozitare a pieselor calde va fi marcat vizibil şi inscrip�ţionat. După terminarea lucrului se vor stinge toate sursele de foc, iar dacă materialele fierbinţi nu se pot răci se vor lua măsuri ca ele să nu pro�voace incendii.. Echipamentul de protecţie la forjare — �n afara bocancilor cu talpă de lemn — este compus din şorţ şi ochelari cu oglindă pentru foc. �n caz de arsură se administrează un calmant şi dacă rana nu este acoperită se poate face un pansament cu hidrocortizon, jecolan, jecozinc sau bioxiteracor. Dacă arsura este de gradul II sau III (vezicule sau plagă deschisă), rănitul se va duce la un medic. Acelaşi lucru se va face şi �n cazul �n care rana este acoperită sau ceva s-a lipit de ea. Fiecare ins trebuie să aibă grijă deosebită de să�nătatea lui. CUPRINS PRELUCRAREA METALELOR PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 1.NOŢIUNI GENERALE………………………………………………….1 2.LEGILE PRELUCRĂRII PRIN DEFORMARE PLASTICĂ………….2 3. INFLUENŢA PRELUCRĂRII PRIN DEFORMARE PLASTICA ASUPRA PROPRIETĂŢILOR ŞI STRUCTURII METALULUI SUPUS DEFORMĂRII…………………………………………………….5 4. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICĂ………………………………………………..11 5. �NCĂLZIREA MATERIALELOR METALICE �N VEDEREA PRELUCRĂRII PRIN DEFORMARE PLASTICĂ……………………12 6. OPERAŢII DE PRELUCRARE A METALELOR PRIN DEFORMARE PLASTICĂ………………………………………………16 7.NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII LA FORJARE ŞI TRATAMENTE TERMICE……………………………………………………….17 BIBLIOGRAFIE • Calea Gheorghe, Tehnologie mecanică, Editura didactică şi pedagogică , Bucureşti -1992; • Mihai Voicu, Maşini şi utilaje industriale, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti- 1982; • N. Atanasiu, Utilajul şi tehnologia lucrărilor mecanice, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti-1992; • Ion Gheorghe, Utilajul şi tehnologia meseriei- Tehnologia asamblării şi montajului, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti-1992; • N. Brădeanu, Maşini şi utilaje din industria minieră, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti-1980; • Ştefan Silviu Mitrea, Protecţia muncii, Editura didactică şi pedagogică, R.A. -Bucureşti , 1994 |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
