Identitate si alteritate Categoria: Referat Filozofie
Descriere: La Immanuel Kant acest principiu al idenfificării cu celălalt ia forma imperativului categoric al raÅ£iunii „acÅ£ionează astfel încât maxima voinÅ£ei tale să poată servi oricând în acelaÅŸi timp ca principiu al unei legiferări universale”. Dacă în filosofia lui Kant întrebarea principală este „cum?”, atunci la întrebarea „cum pot să devin fericit” răspunsul unic constă în urmarea acestui imperativ din care reiese faptul că fiecare om trebuie tratat ca scop în sine ÅŸi nu ca pe un mijloc... |
|
||
|
|
|||
|
1 Identitate şi alteritate - cu referire la Nietzsche, Kant, Rousseau
Oamenii relaţionează �ntre ei �n diverse moduri. �n timp ce unii produc fapte bune şi �nfăptuiesc dreptatea, alţii, neglij�nd oamenii din jurul lor, săv�rşesc fapte ale căror consecinţe constau �n �ngrădirea libertăţilor celuilalt sau, �n cele mai crude situaţii, �n chiar distrugerea celuilalt. �n această situaţie, mulţi dintre filosofi, căut�nd să găsească esenţa care se ascunde �n spatele omului şi a comportamentului acestuia, au reflectat asupra felului naturii umane (bună sau rea) şi �n funcţie de viziunea fiecăruia, au �ncercat să descrie mecanismele care stau �n spatele acţiunilor umane. Dacă omul este bun de la natură şi, �n consecinţă, �şi reglează relaţiile cu semenii identific�ndu-se pe sine �nşuşi la fel ca ceilalţi (av�nd o natură identică) atunci comportamentul său va fi unul deschis către celălalt, iar prosperitatea proprie nu va avea �nt�ietate �n dauna prosperităţii comune, a tuturor. Această idee o g�ndeşte şi Jean-Jacques Rousseau atunci c�nd crede că natura l-a creat pe om bun şi numai societatea i-a pervertit comportamentul �ntr-unul negativ. Ce �i determină totuşi pe oameni să se comporte bine cu ceilalţi o dată ce societatea i-a �nrăit? Rousseau crede că omul este �nzestrat cu un principiu de dreptate şi virtute, numit conştiinţă, care distinge �ntre bine şi rău şi care venind din sentimentul natural al dreptăţii �i determină pe aceştia să acţioneze conform „luminii raţiunii”. Cele două principii pe care Rousseau le pune la baza comportamentului uman sunt date de instinctul de autoconservare, prin care fiecare �şi doreşte propria bunăstare, şi de suferinţa pe care omul o simte �n faţa durerii celuilalt, identific�ndu-se cu acesta. La Immanuel Kant acest principiu al idenfificării cu celălalt ia forma imperativului categoric al raţiunii „acţionează astfel �nc�t maxima voinţei tale să poată servi oric�nd �n acelaşi timp ca principiu al unei legiferări universale”. Dacă �n filosofia lui Kant �ntrebarea principală este „cum?”, atunci la �ntrebarea „cum pot să devin fericit” răspunsul unic constă �n urmarea acestui imperativ din care reiese faptul că fiecare om trebuie tratat ca scop �n sine şi nu ca pe un mijloc. Dacă mă identific cu cel de l�ngă mine şi dacă conştientizez faptul că şi eu mă pot afla oric�nd �n acceaşi postură ca şi el, atunci cel de asemeni mie va fi tratat de către mine exact aşa cum mi-aş dori eu să fiu tratat �n situaţia dată, deci nu ca mijloc pentru ceva, ci ca 1scop �n sine. Premisa pe care Kant o foloseşte aici este că dacă toţi oamenii sunt dotaţi cu raţiune, atunci toţi oamenii sunt egali. Egalitatea dintre oameni este exact principiul pe care filosoful german, Friedrich Nietzsche �l va nega atunci c�nd va �mpărţi comportamentul uman �n două tipuri: cel bazat pe o morală de stăp�n şi cel bazat pe o morală de sclav. Consider�nd că oamenii nu se nasc egali, Nietzsche consideră că aplicarea egalităţii �n relaţiile dintre oameni este o nedreptate. Cei puternici, cu morală de stăp�n şi dotaţi cu „voinţa de putere” sunt cei care trebuie să domine. Raportul eu-ceilalţi bazat pe alteritate (spre deosebire de Rousseau unde era importantă identificarea cu celălalt) este caracterizat de dominanţă, supraomul (propovăuit de către Nietzsche) �l va domina pe cel slab, iar �n voinţa de dominare a acestuia rezidă �nsăşi esenţa vieţii. Nietzsche nu mai pune problema �n termenii lui Rousseau care se �ntreba dacă oamenii sunt de la natură buni sau răi, ci afirmă că oamenii sunt puternici şi slabi şi de aceea dreptatea constă, cum spuneam, �n dominanţa asupra celui slab. „Viaţa �nsăşi, spune Nietzsche, este �n esenţă sustragere, rănire, biruinţă asupra celui mai slab, oprimare, duritate, impunere cu forţa a formelor proprii, asimilare sau, cel puţin şi �n cel mai bl�nd caz, exploatare.” Interpretată �n diverse feluri filosofia lui Nietzsche a determinat apariţia unor ideologii nocive precum ce a fascismului. Dacă omul se naşte bun sau rău şi �n conformitate cu acest factor �şi reglează propriul comportament, atunci �nseamnă că pornim de la ideea că omul se naşte om. Ori �n filosofie dacă se caută esenţa naturii umane şi dacă ne �ntrebăm: ce este omul? (iar dacă la această �ntrebare răspundem că el este mai mult dec�t o fiinţă bipedă care se naşte), atunci cu siguranţă că omul nu este om numai prin faptul că se naşte aşa, ci devine om prin procesul propriu al formării de sine. Omul devine om doar �n relaţie de comunicare cu semenii, �ntr-un mediu socio-cultural propice şi favorabil dezvoltării personalităţii acestuia. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
