1
FILOSOFIA IN PERIOADA ILUMINISMULUI
Montesquieu s-a
nascut la Brede, langa Bordeaux, in Franta. A studiat dreptul si in
1708 s-a
mutat la Paris pentru a castiga experienta in avocatura. La moartea tatalui sau s-a reintors in provincie
si in 1716, cand a murit si unchiul sau, i-a mostenit titlul nobiliar,
devenind
Charles-Louis de Secondat, Baron de Montesquieu.
La Paris dusese o
viata socila activa dar, dupa intoarcerea acasa s-a linistit si a
inceput sa
studieze dreptul roman si stiintele naturale. Nu a fost recunoscut
imediat ca
autor al Scrisorilor persane (1721), o satira stralucita a vietii
pariziene
vazuta prin ochii a doi calatori persani inventati de el. Lucrarea il lua in deradere pe rege, Ludovic XV, religia
si teoriile
filosofului englez Thomas Hobbes. Desi caustica si ireverentioasa,
lucrarea i-a
deschis usile curtii regale si astfel a ramas in apropierea cercurilor
mondene
pentru tot restul vietii.
In 1728
Montesquieu a inceput sa calatoreasca, mergand in Anglia in 1731 unde a
devenit membru al
Societatii Regale, a studiat Parlamentul in sesiune si si-a facut prieteni printre filosofi si
politicieni. Dupa reantoarcerea sa in Franta a publicat consideratii
asupra
cauzelor grandorii si decadentei romanilor (1734), o lucrare
pregatitoare a
cartii ce avea sa-l faca celebru in Intreaga lume si care a necesitat
inca 16
ani de lucru. Aceasta avea sa fie o carte despre lege si politica si
autorul a
citit mult si cu mare atentie lucari de istorie, drept, economic si
teorii
politice.
Noile perspective
Dupa ani de
revizuire si adaugarea unor noi capitole, cartea a fost terminata in
1750.
Numita Spiritul legilor, aceasta avea 31 de volume. A fost considerata
o
sinteza a evenimentelor precedente din istoria teoriei politice si din
domeniul
jurisprudentei.
Noutatea adusa
consta in abordarea a trei teme specifice. Montesquieu sugera ca mediul
fizic,
indeosebi climatul, avca un efect asupra genului de aranjamente
politice pe
care le faceau oamenii. Nu credea ca acesta
ar fi
factorul unic sau cel decisiv — de exemplu, religia reprezenta un altul
— dar
credea ca acesta ar trebui sa fie luat in consideratie iar aceasta idee
a avut
importanta pentru antropologii care i-au succedat.
El a emis si o noua modalitate
de
clasificare a guvernarilor. Inainte acestea fusesera clasificate ca
fiind
monarhii, aristocratii sau democratii, in functie de cel care guverna.
Montesquieu a modificat categoriile in republici, monarhii si
despotism, in
functie de modul in care era excrcitata puterea, explicand ca ceea ce
mentinea
republica era virtutea, ca monarhia depindea de onoare si ca
despotismul se
baza pe frica.
Cea de-a treia si cea mai
remarcabila
dintre ideile sale era cea cunoscuta ca “Separatia Puterilor”. El
sugera ca
pentru o guvernare buna si dreapta posturile de legiuitori
(parlamentul), a
celor care asigurau aplicarea legii (politia, armata) si oamenii care
decideau
daca o lege a fost sau nu incalcata si (judecatorii si magistratii) ar
trebui
sa fie detinute de oameni diferiti sau de grupuri diferite de oameni.
Aceasta teorie poate ca astazi
pare
evidenta, dar la acea vreme nu era, si reprezinta, de fapt, una dintre
marile
mosteniri pe care ni le-a lasat
iluminismul, epoca ratiunii. Aceasta sta la baza Declaratiei
Dreptunilor Omului
si a Constitutiei SUA, iar forta si originalitatea ei au fost
recunoscute
pretutindeni. Cea mai celebra lucrare a
iluminismului care avea ca scop sa stranga laolalta tot ceea ce era mai
modern
si mai radical in domeniul cunostintelor stiintifice si filosofice a
fost
faimoasa Encyclopedie franceze. Editorul ei, D’Alembert, I-a solicitat
pe
Montesquieu sa scrie articolele din enciclopedie referitoare Ia
politica.
Montesquieu a refuzat deoarece considera ca spusese deja tot ce stia
despre
acest subiect, dar s-a oferit in schimb sa scrie un articol despre
“Gusturi”.
Oferta a fost imediat acceptata. Montesquieu a murit la Paris, in 1755,
ca unul
dintre cei mai respectati si iubiti oameni ai epocii sale.
VOLTAIRE
Este neobisnuit faptul ca
Montesquieu,
având in vedere atractia lui pentru viata sociala, nu a vazut Ia Paris
nici o
piesa a lui Voltaire.
Voltaire s-a nascut in 1694,
numele sau
adevarat fiind François-Marie Arouet. Familia sa era catolica si de
conditie
mijlocie si a fost educat la Paris de iezuiti, dupa care a inceput sa
studieze
dreptul. Chiar daca a provocat nemultumire in familie, el s-a hotarat
sa devina
scriitor si sa faca cariera in teatru. Piesele de teatru franceze ale
vremii
sunt descrise drept “clasice” din doua motive. In primul rand, ele
respectau
modelul grecesc sau roman al pieselor lirice in trei acte, si in al
doilea
rand, actiunea lor era plasata de obicei in antichitatea clasica.
Voltaire nu
mai este astazi considerat un mare dramaturg dar a obtinut mare succes
cu
primele sale piese de teatru si a continuat sa scrie pentru teatu de-a
lungul
vietii.
El si-a dovedit insa geniul ca
prozator si
satirist. De altfel, un pamflet despre regenta ducelui de Orleans —
intre
domnia lui Lodovic XIV si majoratul lui Ludovic XV — si opiniile sale
religioase liberale au fost cele care l-au facut remarcat pe Voltaire.
El a
fost inchis in Bastilia vreme de un an. In 1726, cand a adoptat
pseudonimul
Voltaire, fapta sa a declansat o cearta cu un nobil marcant, cavalerul
de
Rohan. A fost infrant si a fost expulzat din Franta in Anglia.
INFLUENTELE ENGLEZE
In timpul anilor petrecuti in
Anglia,
Voltaire nu numai ca a invatat sa vorbeasca fluent engleza dar a
studiat si
institutiile politice si economice ale tarii. Din lucrarile lui
Shakespeare el
a ajuns sa cunoasca un alt gen de dramaturgie, chiar daca nu putea sa-l
considere pe acesta decat “un geniu salbatic”. Voltaire era convins ca
liberalismul institutiilor engleze a condus la realizarile societatii
engleze
in stiinta si filosofie. In 1728, dupa ce s-a intors in Franta, a
continuat sa
scrie piese de teatru, cu influente shakespeaniene evidente, dar s-a
aplecat si
asupra istoriei, publicand istoria lui Carol XII, in care compara
domnia
distructiva a monahului suedez Carol cu cea a lui Petru cel Mare al
Rusiei,
concluzionand ca marii oameni sunt mai degraba constructivi, si se
ingrijesc de
popoarele Ior, decat marii razboinici. In 1728 a publicat prima sa
lucrare in
proza, binecunoscutele Scrisori filosofice, in care a subliniat
efectele
benefice ale tolerantei religioase. Viata spunea el, nu trebuie traita
cu grija
fata de rai ci ajutatndu-i pe ceilalti sa progreseze, prin obtinenea
unor
rezultate in stiinta sau in domeniul artelor.
1
Acesta este unul dintre
jaloanele gandirii
din perioada iluminismului si una dintre lucrarile care au modelat
gandirea
moderna. Insa atacul impotriva religiei conventionale si a sistemului
politic a
provocat scandal, si Voltaire a trebuit sa paraseasca Parisul.
S-a refugiat la tara unde s-a
adancit
intr-un program intens de studii, care avea sa-i sustina cunostintele
enciclopedice. In aceasta perioada a inceput sa corespondeze cu Printul
Coroanei Regale — cel ce avea sa devina Frederic II — al Prusiei.
Aceasta
prietenie avea sa-l ajute sa reintre in gratii si in Franta, atunci
cand Franta
si Prusia s-au aliat in razboiul pentru succesiunea austriaca (1740-48).
Relntors la Paris, spiritul
indiscret al
lui Voltaire a depasit limita de suportabilitate a lui Ludovic XV si in
1750
s-a refugiat Ia Bedin, sub protectia lui Frederic. Din nou, o satira
i-a adus
nenorocirea. Frederic s-a intors impotriva lui si, neputand sa se
intoarca la
Paris, s-a refugiat la Geneva, in Elvetia. Insa nici aici nu era in
siguranta.
Articolul despre Geneva din Encyiclopedie — inspirat din scrierile sale
dar
scris de D’Alembert — a reprezentat prea mult pentru autoritatile
orasului si
in 1758 a trebuit sa plece din nou. Atunci Voltaire a cumparat doua
proprietati
invecinate. Una la Fernay — in Elvetia, in aproapiere de casa lui
Rousseau — si
alta peste granita, in Franta, astfel ca putea trece granita intr-o
parte sau
in alta oricand era nevoie. Aici si-a petrecut restul vietii.
A scris piese de teatru,
istorii, pamflete
si satire sub diferite nume, a criticat biserica si puterile civile
franceze,
opunandu-se tiraniei si opresiunii. In mod deosebit, a scris cea mai
celebra
carte a sa, Candide (1758), un scurt roman filosofic, in care tanarul
sau erou,
naivul Candide, calatoreste prin lume, sufera si vede tot felul de
necazuri,
doar pentru a se spune ca traieste in “cea mai buna dintre toate lumile
posibile”. In cele din urma, el decide ca unicul mod de a fi fericit
este de a
trai linistit, inconjurat de familie si de prieteni si de “a-si cultiva
gradina”.
In 1778 Voltaire a vizitat
Parisul si este
posibil ca stresul provocat de primirea entuziasta sa-i fi provocat
moartea.
ROUSSEAU
In acelasi an a murit
Jean-Jacques
Rousseau, vecinul lui Voltaire din exilul lui in Elvetia si un alt mare
ganditor al iluminismului. El se nascuse la Geneva, in 1712, si, din
cauza ca
mama sa a murit prematur iar tatal sau a fost exilat a avut o copilarie
nefericita, in familia mamei fiind considerat ruda saraca. La 16 ani a
parasit
Elvetia si a plecat in Savoia unde a gasit un protector, in persoana
d-nei de
Warenne. Aceasta era o femeie inteligenta si energica si, in anii
petrecuti
alaturi de ea, ea a reusit sa transforme baiatul semi-analfabet intr-un
barbat
literat si plin de sensibilitate.
Avea deja 30 de ani cand s-a
mutat Ia Paris
unde l-a Intalnit pe Diderot si a intrat in cercul intelectualilor
radicali si
anti-clerici care scriau pentru Encyclopedie. Specialitatea sa era
muzica si in
1752 a scris o opera de succes. Viziunea sa particulara despre muzica
l-a dus
intr-o disputa cu Rameau, cel mai celebru compozitor francez de opere
din acea
vreme, in care apara melodia si exprimarea libera in defavoarea
armoniei si a
respectarii stricte a regulilor.
Insa Rousseau a
devenit celebru datorita scrierilor sale politice. El a avut o viziune
care l-a
facut sa vada limpede ca la inceput omul fusese liber si lipsit de
pacate si ca
societatea a adus pe lume toate relele. Reintors in orasul sau natal,
Geneva,
el a dezvoltat aceasta idee a “nobilului salbatic” in cea mai celeba
carte a
sa, Contractul social (1762), care incepe cu faimoasa propozitie “Omul
se naste
liber, dar oriunde s-ar afla este in lanturi” si in care sugera ca
oamenii ar
putea deveni liberi daca s-ar conforma “vointei generale”, legilor
impuse de
comunitate si respectate de fiecare individ in parte, deoarece este
imposibil
de imaginat ca cineva ar face legi nedrepte care sa-l inrobeasca chiar
pe el
Rousseau s-a reintors Ia Paris dar s-a certat cu ceilalti autori ai
Enciclopediei din cauza articolelor care criticau Geneva, astfel ca el
a
parasit ceea ce considera ca ar fi coruptia orasului in favoarea vietii
simple
de Ia tara. Din pacate, ideile sale despre politica si educatie
libertina
(Emile, 1762) au provocat scandal si ci si-a petrecut restul vietii
incercand
sa scape de arestare, plecand in Anglia si apoi in Elvetia, dintr-un
canton intr-altul.
Noua Eloiza, un
roman publicat in 1761, i-a creat numerosi prieteni. Era o
revolutionara
explorare si exprimare a emotiilor, istoria unei povesti de dragoste
care a
rupt barierele - sociale, motiv pentru care astazi este considerat
precursorul
romantismului. Ca urmare a simpatiei generate, in cele din urma
autorului i s-a
ofenit refugiu pe domeniul unui nobil francez. Reveriile calatorului
solitar
(publicat postum In 1782) nu este doar un imn dedicat natunii, ci
sugereaza si
faptul ca si-a gasit pacea inainte de moarte, in 1778.
De retinut:
• Spiritul
legilor, de Montesquieu nu a fost o lucrare importanta doar in primele
faze ale
revolutiei franceze ci este o lucrare care este studiata si astazi in
multe
universitati?
• Avand abia
douazeci si ceva de ani, Montesquieu a devenit consilier parlamentar in
orasul
sau, Bordeaux?
• Printre
vizitatorii celebri ai casei lui Voltaire din Ferney se numara si
Boswell,
Casanova si Gibbon?
• Voltaire a fost
inchis de doua ori Ia Bastilia si expulzat de trei ori din Paris din
cauza
scrierilor sale?
• Voltaire a primit ultima
impartasanie in
rit catolic inainte de moarte, in ciuda opozitiei sale declarate fata
de
religie?
• Rousseau a incercat, in
tinerete sa
devina campion de sah, dar fara succes?
• Rousseau a avut un impact
slab in
domeniul muzical, dar mai tarziu, Gluck i-a aclamat ideile “romantice”?
|