Filosofie si filosofare

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Prin filozofie ne aflam in domeniu interogaÅ£iei, in care gândirea revine asupra principiilor ce guvernează cosmosul sau a temeiurilor a tot ceea ce exista, reprezentând gândirea asupra esenÅ£elor principiilor ultime ale lumii si omului, insa nefinalizata intr-un răspuns ultim, cin intr-un exerciÅ£iu continuu al problematizării.

Filosofie si filosofare

  Prin filozofie ne aflam in domeniu interogaţiei, in care gândirea revine asupra principiilor ce guvernează cosmosul  sau a temeiurilor a tot ceea ce exista, reprezentând gândirea asupra esenţelor principiilor ultime ale lumii si omului, insa nefinalizata intr-un răspuns ultim, cin intr-un exerciţiu continuu al problematizării.

 Platon numea filozofia ca fiind „suişul sufletului către locul inteligibilului”, filosofia fiind astfel calea pe care trebuie sa o urmeze gândirea pentru a ajunge la cunoaştere.

Filosofia s-a constituit prin încercarea de a da răspunsuri, încât ajunge sa vizeze raportul omului cu lumea cu existenţa. Filosofia încearcă să explice în ce constă condiţia umană, conceptul de condiţie umană, de asemenea situaţiile obişnuite şi limita. În acelaşi timp filosofia se preocupă de locul şi rolul omului îl ajută pe acesta să ierarhizeze lumea. Filosofia îl ajută pe om să opteze în cunoştinţă de cauză de ce oamenii optează pentru anumite ralieri.

Filosofia îl ajută pe om să se cunoască pe sine să-şi formeze o cunoştinţă de sine care sunt propriile sale relatări dar raportată la realitatea socială, să-şi formeze conştiinţa alterităţii care este conştiinţa respectului pentru ceilalţi alături de care trăieşti.

         Filosofia s-a format în antichitate la început în obiectul filosofiei erau puse cunoştinţe din toate domeniile treptat s-a produs o departajare între discursul filosofic şi cel ştiinţific. Tot pe parcursul istoriei s-au constituit domeniile meditaţiei filosofice. Părerea celor mai mulţi cercetători este că în Grecia Antică a existat o filosofie riguroasă, originală şi nu se confirmă opinia după care grecii au dat puţin şi au luat mult.

        Filosofia în Grecia Antică a apărut în perioada genezei a apariţiei relaţiilor de producţie sclavagiste, ca o reflecţie implicită mai mult sau mai puţin în mitologie, dar ea încearcă să se desprindă treptat de mitologie. Astfel în Iliada şi Odiseea a lui Homer găsim primele încercări de interpretare filosofică a lumii, primele întrebări şi primele răspunsuri cu privire la lume.

        În poemul lui Hesiod “Teogonia, munţii şi zilele” găsim elemente de filosofie, Hesiod fiind poet. Acesta trece dincolo de originea zeilor şi se întreabă cum s-a trecut de la haos la cosmos. Această întrebare este filosofică şi este o prezentare a filosofiei de mai târziu.

          Trecerea de la poemele hesiodice la filosofia greacă propriu-zisă este considerată un adevărat miracol dar un miracol realizat de oameni pentru că primii filosofi erau strâns legaţi de îndeletnicirile, problemele societăţii şi au ajuns la filosofie pe cale omenească. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o contemplaţie pură ci pentru a găsi soluţii pentru problemele cetăţii.

          În Europa evului mediu filosofia se întinde între secolele V – XV. Fenomenul are început mai repede. S-au exprimat păreri unilaterale, aprecieri dogmatice cum este aprecierea că în Europa Vestică filosofia ar fi o “noapte de 1000 de ani” in sensul ca spiritul uman a dus un somn de 1000 de ani ceea ce este în contradicţie cu realitatea. În Europa apuseana au existat filosofi care au îmbunătăţit filosofia şi au dezvoltat-o, ori a spune că este o noapte de 1000 de ani înseamnă a pune în paranteză această creaţie, simbolizând totodată un negativism faţă de trecut, înseamnă să credem că timp de 10 secole progresul a încetat. Filosofii medievali apologeţi sunt primii aparatori ai cretinismului, ei exprimându-si primii gândurile despre credinţa creştina.

Desigur, multe din întrebările filosofiei sunt puse si soluţionate de către oameni in cadrele gândirii si experienţei cotidiene ,sub presiunea situaţiilor de viata. Insa filosofia este o sfera a creaţiei spirituale specializate care se indeparteaza sensibil de  problematizările si opiniile conştiinţei comune,fiind,deci,calitativ altceva decât aceasta.

          Karl Jaspers  face o distincţie intre începutul filosofiei-care se refera la aspectul istoric - si originea filosofiei înţeleasa ca “izvorul de unde tasneste in mod constant impulsul de a filosofa”. Aceasta sursa originara - prin care ne este accesibila filosofia trecutului si legitimam filosofia contemporana - cuprinde mai multe aspecte: mirarea, starea de uimire si curiozitate din care se nasc întrebările si cunoaşterea; îndoiala in privinţa cunoştinţelor dobândite indeamna către analiza critica si desprinderea unor certitudini; răzvrătirea , dezorientarea si simţul pierderii de sine care il obliga pe om sa isi pună întrebări grave privitoare la sine însuşi si la condiţia sa de făptura limitata,expusa incertitudinii existenţiale si tragicului. De aceea ,impulsurile către filosofare se afla in orizonturile-pline de simboluri ,îngrijorări - ale vieţii cotidiene.

          Obiectul filosofiei este straniu si radical diferit de orice altceva, prin tot ceea ce exista in univers, intelegandu-se lucruri reale, fizice, spirituale, ireale, ideale, fantastice, dar in măsura in care cuprind  totul universal. Obiectul filosofiei este cel care nu poate fi dat, cel care ii este filosofului, iniţial, total necunoscut, nu este nici unul dintre celelalte obiecte ale studiului, el fiind totul.

          Spre exemplu ştiinţa, care este privita ca fiind o serie de soluţii date unor probleme, ar fi pentru filozofie un ansamblu de reflecţii ce trebuie sa se constituie ca si creaţie universala, integrala, un sistem absolut al intelectului uman; Ortega y Gasset in „Ce este filosofia?” considera ca doar filosofia încearcă sa dea răspuns întrebărilor prime, decisive. Adevărul filosofic va fi astfel suficient, dar totuşi inexact, iar adevărul ştiinţific este insuficient, dar exact.

        O alta caracteristica gândirii filozofilor, prin care aceasta s-ar putea asemăna gândirii specifice ştiinţei secolului XX, ar fi ca filosofia se afla mereu in opoziţia opiniei.

        In lucrarea „Despre conştiinţa filozofica”, Lucian Blaga încearcă sa legitimeze filozofia in fata celor care-i pretind satisfacerea unor exigente improprii, el demonstrând faptul ca caracteristica de ireductibilitate a filosofiei la ştiinţa

        Filosoful Karl Popper, in lucrarea sa „Logica cercetării” susţine ca filosofia trebuie sa aibă ca ţinta veşnica cunoaşterea, sa nu fie interesata de darea unor răspunsuri la teorii generale.

        Omul este pus in mişcare de năzuinţa de a înţelege cat mai profund si intr-un mod cat mai adecvat lumea in care traieste si propria sa fiinţa, iar in acest sens nu ezita sa formuleze idei cat mai indraznete. Pe Pamant,daca acesta exista,totul este relativ si  numeroase teorii au iesit la lumina de la aparitia omului si desigru elevarea, evolutia gandirii acestuia incadrate in epoca sa de viata. .Fiecare are o teorie a lui referitoare la rostul existentei umane si la  modul in care a rtrebui sa fie inteleasa existenta umana .In zilele noastre omul isi coordoneaza activitatea in functie de descoperirile si recomandarile stiintei ,lasand filosofia pe un plan secund,dar este dovedit ca fara filosofie stiinta nu poate aduce un raspuns concret si veridic la intrebari existentiale.