Istoria filozofiei

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Filosofia îl ajuta pe om sa se cunoasca pe sine sa-si formeze o cunostinta de sine care sunt propriile sale realari dar raportata la realitatea sociala, sa-si formeze constiinta alteritatii care este constiinta respectului pentru ceilalti alaturi de care traiesti...

Bibliografie obligatorie

Ioan Banu – “Filosofia greacă până la Platon”. Ed. Ştiinţifică 1979

Platon – “Opere”. Ed. Ştiinţifică 1974 sau

Dialoguri în diferite ediţii

Aristotel – “Metafizica” . Ed. Academiei 1975 cap. I

Bacu Fr. – Noul organon . Ed. Academiei 1957 cartea I

Decartes R. – “Discurs asupra metodei de a ne conduce bine raţiunea şi de

a căuta adevărul în ştiinţă” . Ed. Ştiinţifică 1957 cap. I

Kant Im. – “Critica raţiunii pure” . Ed. Ştiinţifică 1969 cap. I

Hegel – “Ştiinţa logicii” . Ed. Academiei 1960 cap. I

Bibliografie facultativă

Ghilgames – “Epopee” . Ed. Junimea 1977

Bhose Aniţa – “Eminescu şi Iudia”. Ed. Junimea 1978 cap. 6

“Eminescu şi Budismul”

Gh. Vlăduţescu – “Introducere în istoria filosofiei orientului” Ed. Ştiinţifică

şi Enciclopedică” 1980

Vlăduţescu Gh. – “Filosofia în Grecia Veche” Ed. Alleatros 1954

Vlăduţescu Gh. – “Introducere în istoria filosofiei medievale”

Ed. Enciclopedică 1973

Vlăduţescu Gh. – “Istoria filosofiei moderne şi contemporane” vol. I

Ed. Academică 1984

Vlăduţescu Gh. – “Manualul lui Epictet” Ed. Cultura naţională 1925

Filosofia, statul, obiect, specific

Filosofia şi istoria filosofiei, importanţa acesteia

Filosofia ste o componentă a culturii, a vieţii spirituale, alături de ştiinţa literaturii, artă, religie, acestea formează cultura şi viaţa societăţii.

Ea se află în interelaţii cu celelalte componente dar nu se confundă cu niciuna dintre ele.

Încă din sec. V î.h. Platon spunea că filosofia este cel mai frumos dar pe care l-au dat zeii oamenilor.

Hegel spunea că filosofia este floarea cea mai înaltă a culturii. Alţi filosofi au spus că ea este Kiutesenţa unei culturi. Dacă vrei să cunoşti cultura unui popor te duci la filosofia acestuia.

L. Blaga spunea că filosofia este unul din modurile umane fundamentale pentru a rezolva “ceea ce este”.

C-tin R. Matru – ea este o concepţie în care adevărurile vechi sunt îmbrăcate într-o formă nouă.

Filosofia a apărut ca răspuns la întrebările oamenilor, întrebări cum ar fi :

Ce este existenţa ?

Care este raportul dintre existenţa subiectivă şi obiectivă ?

Cum se constituie valoarea de adevăr bine, frumos, dreptate ?

Care sunt cauzele nefericirii omului pe pământ ?

Ce este fericirea ?

În jurul acestor probleme s-a constituit filosofia încercând să dea răspunsuri încât filosofia vizează raportul omului cu lumea cu existenţa. Filosofia încearcă să explice în ce constă condiţia umană, conceptul de condiţie umană, deasemenea situaţiile obişnuite şi limita. În acelaşi timp filosofia se preocupă de locul şi rolul omului îl ajută pe acesta să ierarhizeze lumea. Filosofia îl ajută pe om să opteze în cunoştinţă de cauză de ce oamenii optează pentru anumite realieri.

Filosofia îl ajută pe om să se cunoască pe sine să-şi formeze o cunoştinţă de sine care sunt propriile sale realări dar raportată la realitatea socială, să-şi formeze conştiinţa alterităţii care este conştiinţa respectului pentru ceilalţi alături de care trăieşti.

Filosofia s-a format în antichitate la început în obiectul filosofiei erau puse cunoştinţe din toate domeniile treptat s-a produs o departajare între discursul filosofic şi cel ştiinţific. Tot pe parcursul istoriei s-au constituit domeniile meditaţiei filosofice.

Ontologia (grecescul antos = existenţă) şi care este teoria existenţei ca existenţă.

Gnaseologia (cagnas = cunoaştere) este teoria filosofică a cunoaşterii ca răspuns la întrebarea cum ar fi dacă omul poate să cunoască sau nu lumea, cum o cunoaşte, până unde este adevărul.

Axiologia (axis = valoare) este teoria filosofică a valorilor arată cum se nasc florile, cum se clasifică şi importanţa lor pentru om.

Filosofia istoriei care studiază legile progresului istoric.

Logica – este teoria principiilor gândirii corecte.

Etica – teoria despre morală.

Estetica – teoria filosofică a artei.

Problemele teoretice ale filosofiei sunt în legătură în principal cu raportul dintre existenţa obiectivă şi existenţa subiectivăac. Raport a fost numit ca fiind problema fundamentală a filosofiei. Pentru Kant problema fundamentală a fost : “Cum pot să gândesc unitar cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine.”

Acest raport în linii mari implică 3 aspecte.

1. Problema primordialităţii este existenţa de factor primordial sau cea sub

Filosofia se împarte în concepţii filosofice maniste care pot fi materialiste şi idealiste şi dualiste care pun la baza lumii 2 principii care există paralel.

2. Concordanţa dintre cei 2 factori respectiv posibilitatea cunoaşterii lumii.

3. Rolul omului în creaţia valorilor şi sensul vieţii.

Există mai multe criterii de apreciere a filosofilor.

Specificul filosofiei – chiar din sensul etimologic al termenului care este îngemănarea a 2 cuvinte din limba veche greacă.

philo – iubire pentru înţelepciune

sophia – înţelepciune

Specificul filosofiei – din specificul interogaţiilor – din însăţi domeniul care-l studiază. Deoarece filosofia studiază existenţa în general, legile cele mai generale ale existenţei, ea reprezintă o concepţie generală despre lume deasemeni cunoaşterea filosofiei este o cunoaştere generală în sensul că surprinde trăsăturile generale şi esenţiale ale existenţeinaţionale, sociale şi umane.

Cunoaşterea filosofiei spre deosebire de cunoaşterea ştiinţifică care este profundă şi verificabilă cum filosofia este generală ea se sprijină pe cuvânt ştiinţific dar nu numai pe acesta ci I-a în considerare şi practica social istorică, experienţa umană este cuvântul prin care se raportează lumea la om şi se află locul şi rolul omului în acea lume. De-a lungul timpului s-a constatat că ştiinţa are nevoie de filosofie, de viziunea ei generală despre lume, mulţi filosofi au fost şi oameni de ştiinţă şi în acelaşi timp filosofia se sprijină pe datele ştiinţei dar nu le preia.

Este ştiinţa care studiază sistemele filosofice în succesiunea lor istorică pune în evidenţă    ?    s-a realizat progresul în   ?        filososofie în acelaşi timp pune în evidenţă mari sisteme filosofice. Cu obiectul istoriei filosofice n-au fost de acord toţi filosofii. Istoria filosofică nu poate fi confundată cu istoria ştiinţei literaturii religiei, specificul ei este     ?        de  ?  Obiectul de studiu şi de modalităţi proprii prin care studiază lumea.

Istoria filosofică pune în evidenţă drumul parcurs de gândirea umană, informarea conştiinţei filosofice şi a conştiinţei în general. Ne arată cum

s-au format treptat conceptele cu care     filosofic pentru că este mai uşor să vezi cum se fac lucrurile încetul cu încetul decât dacă le ei gata formate. Istoria filosofică ajută la înţelegerea şi interpretarea literaturii. Eminescu mărturisea cine nu cunoaşte filosofia lui Platon.

Istoria filosofică ajută la formarea unei concepţii adecvate despre lume, îl face mai receptiv, mai deschis, să se cunoască pe sine.

Istoria filosofică ne ajută să răspundem la o serie întreagă de probleme, să înţelegem schimbările radicale care se produc în ştiinţă, să ne creem un echi interior ca să putem comunica cu exteriorul.

CURS Nr. II                                                                                                 13.10.2000

Cu privire la istoria filosofiei orientului antic sunt încă discuţii.

Unii spun că nu ar exista o filosofie propriu-zisă, se subestimează cultura orientului, dar alţii spun că fiolsofia din Grecia antică au cam preluat totul de la orient. Şi o opinie şi alta pune în evidenţă simplismul cu care este totodată filosofia antică. Studiile care s-au făcut în sec. XX, descoperirile arheologice care s-au realizat precum şi aprofundarea oparelor fundamentale ale culturii antichităţii au scos în evidenţă că există o filosofie originală în cultura orientului antic. Aceste consideraţii sunt mai aproape de aevăr. Se cunosc astăzi culturile Egiptului, India, Mesopotamia, China.

Cultura mesopotamiană a început să se afirme încă din mileniul al-III lea înainte de Cristos, este o cultură originală şi prezintă un interes multiplu inclusiv pentru filosofi. Un important monument al culturii  sumeniene este ciclul de legende despre eroul GHILGAMEŞ. Acest ciclu poartă numele de “Epopeea lui Ghilgameş” epopee scrisă pe tăbliţă de cronică şi care conţinea iniţial 3600 de versuri. Ghilgameş era rege al oraşului URUK astăzi se numeşte WARKA. Legenda îl consideră ca fiu muritor al zeiţei NINSEN. Opera este incompletă dar are o substasnţă spirituală deosebită rar întâlnită în literatura antichităţii. Epopeea este străbătută de un adevărat patos al cunoaşterii pentru Ghilgameş. A cunoaşte înseamnă să străbaţi valul necunoscutului care-l înconjoară pe om, o luptă împotriva destinului vieţii. Atingerea acestui ţel reclamă sacrificii dureroase, pierderi care trebuie înlăturate. După moartea celui mai bun prieten ENKIDE pleacă îndurerat de suferinţele aoamenilor dar şi de dorinţa ca el însuşi să fie nemuritor, pleacă în căutarea nemuririi, drumul lung pe care-l străbate îl pune în situaţia da a lupta cu forţe potrivnice. Această luptă are o semnificaţie simbolică, pune în evidenţă tragismul credinţei umane în faţa finetitudinii dar şi încercările morale la care este supusă fiinţa umană în aspiraţia ei spre cunoaştere. Trăirea fundamentală a acestui erou este anxietatea, care este o stare existenţială izvorâtă din setea de cunoaştere şi care înseamnă stare de nelinişte de frământare.

În filosofia existenţială conatemporană anxietatea este trăirea fundamentală a omului, este interesată des pe care o face într-o lucrare BLAGA. Cu privire la sentimentul tragicului spunând că sumenobabilinienii erau atât de însetaţi de nemurire încât unul din cele mai înalte sentimente, sentimentul tragicului, apare la ei pentru prima oară dar în legătură strânsă cu viaţa terestră. În epopee este redat sentimentul tragismului prin faptul că omul trebuie se înfrunte zeii să le smulgă principala lor însuşire, nemurirea. În concepţia timpului respectiv zeii erau fericiţi pentru că erau nemuritori.