1
Creditarea
agentilor economici
In general nevoia de creditare
apare din
lipsa fondurilor proprii pentru a face fata in intregime cheltuielilor
ocazionale de desfasurare normala a activitatii complexe a fiecarui
agent
economic (productie, investitii, comerciala etc.). La orice agent
economic apar
dezechilibre, disfunctionalitati in cazul trezoreriei, al gestiunii
intreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupa o pondere
insemnata in
totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar cand
activul
circulant din bilant nu poate fi acoperit integral din incasari si din
fondul
de rulment. Se poate afirma ca in cadrul creditelor de exploatare
creditul de
trezorerie detine primul loc. Orice agent economic detine active
circulante
importante determinate in primul rand de activitatea de productie si in
al
doilea rand, de creantele asupra clientelei. La orice agent economic,
sursele
de finantare trebuie sa fie suficiente pentru a face fata nevoilor de
acoperire
a activului circulant.
In tara noastra, fondul de
rulment are in
general un volum mai mare decat in tarile cu o economie dezvoltata, ca
urmare a
vitezei mai mici de rotatie a mijloacelor circulante in general si a
ciclului
de fabricatie mai lung. De aceea, avand in vedere si faptul ca
mijloacele
proprii de finantare sunt limitate, putem afirma ca la noi, necesitatea
creditelor bancare este mai mare. Adaugam la cauzele de mai sus si
stocurile
mai mari de produse finite care nu se vand (ca urmare a nefolosirii
marketingului vanzarii) si incasarilor restante care au ajuns la un
nivel de
nesuportat. Necesarul total de fonduri si deci de credite este
determinat si de
modul de gestionare al agentului economic. Daca printr-o gestionare
eficienta a
fondurilor se poate asigura rotatia stocurilor, recuperarea mai rapida
a
creantelor nemobilizate, obtinerea prelungirii creditului furnizorilor,
cresterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi
de o
reducere a necesarului de credite al agentilor economici.
Exista mai multe clasificari de
credite
bancare acordate agentilor economici in functie de varietatea si
complexitatea
raporturilor de creditare, de gruparea operatiunilor de credit.
In economia de piata exista
cinci mari
feluri de credite si anume:
- creditul bancar;
- creditul comercial;
- creditul obligatar;
- creditul ipotecar;
- credit de consum.
1.Creditul bancar este acordat de catre banci
persoanelor fizice si
juridice pe termen scurt, mijlociu sau lung. Aceste credite se pot
acorda cu
sau fara inscrisuri, cu garantii reale sau fara pe obiecte ale
creditarii sau
global.
2.Creditul comercial se acorda sub forma de marfa.
El satisface
atat interesul producatorului (deci agentul economic producator) de a
vinde mai
repede marfa, cat si pe cel al comerciantului care nu are fonduri sa le
elibereze
direct la primirea marfii.
3.Creditul obligatar apare in raporturile dintre
institutiile
de stat si agentii economici in calitate de debitori, pe de o parte si
creditori, pe de alta parte. Aceste raporturi se concretizeaza in
faptul ca
primii emit obligatiuni, iar creditorii sunt subscriitori si detinatori
ai
acestor obligatiuni.
4.Creditul ipotecar este destinat activitatii
imobiliare si se
bazeaza in principiu pe proprietatea privata. El presupune o conventie
intre
creditor si imprumutat, care cuprinde in esenta proprietatea (ca
garantie a
rambursarii imprumutului), conditiile si scadentele, penalitatile si
circumstantele in care se poate pierde proprietatea.
5.Creditul de consum se acorda pe termen scurt sau
mijlociu,
persoanelor individuale, pentru acoperirea valorii marfurilor si
serviciilor
procurate din comert sau pentru recreditarea creantelor contractate in
acest
scop.
Bancile comerciale din tara
noastra acorda urmatoarele tipuri de credite, in functie de scopul
pentru care
sunt solicitate:
- credite pe termen scurt cu
durata de rambursare de
pana la doi ani;
- credite pe termen mediu cu
durata de rambursare de 1
– 5 ani;
- credite pe termen lung cu
durata de rambursare de
peste 5 ani.
|