1
Creditul
Mai
intii de toate a-si vrea sa dau
definitia creditului. Creditul - operatiunea
prin care se
ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de
rambursare
viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobinzi ce remunereaza
pe imprumutator.
Operariunea
de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta
parte il
primeste. Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de
relatii
intre indivizi cit sub forma unor acorduri personale simple, cit si sub
forma
de tranzactii formalizate si formulate in cadrul unor contracte
complexe.
Partile
implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care
creditul este
consimtit, sunt extrem de diverse. In amplitudinea sa, esenta
raportului de
credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice:
1. Subiectele
raportului de credit,
creditorul si debitorul prezinta
o mare diversitate in ce priveste apartenenta la structurile
social-economice,
motivele angajarii in raport de credit si durata angajarii sale etc.
In
calitate de creditori se afrima
intreprinderile, care manevreaza importante disponibilitati monetare.
Pe de
alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, constituie
fonduri de
rezerva, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea
de
creditare a economiei nationale. In acelas timp cresterea venitului
populatiei,
prin angajarea masiva in procesele
economice, prin nivel inalt de productivitate a muncii si prin
economisire, a
facut din populatie un factor major in operatiuni de creditare, in
primul rind
in rol de creditor.
In
calitate de debitori alaturi de
intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul din principalii
debitori. In tarile dezvoltate atit intreprinderi si populatia sunt
debitori
majori, cit si statul este un debitor major. Indatoririle sale se
potcompara in
volum cu cele ale populatiei si interprinderilor.
2. Promisiunea de
rambursare,
element esential al raportului de credit,
presupune riscuri, si necesita, in consecinta, adesea, angajarea unei
garantii.
In raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
-
riscul de nerambursare consta in
probabilitatea intirzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita
conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau dificientelor
imprumutatului.
-
riscul de imobilizare survine la
banca, sau la detinator de depozite, care nu este in masura sa
satisfaca
cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a
creditelor acordate.
- garantia
personala este
angajamentul luat de o terta persoana
de a plati, in cazul in care debitorul este in incapacitate. In cazul garantiei simple, garantul are dreptul
de a discuta asupra indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea
primordiala a debitorului si, in cazul care exista mai multi garanti,
sa
raspunda numai pentru partea sa. In cazul garantiei
solidare garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati,
concomitent,
sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta conditii
preferabile de
solvabilitate.
3. Termenul de
rambursare ca
trasatura specifica a creditului are o
mare varietate. De la termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat
intre
banci pe pietele mondiale, si incheindu-se cu termene de la 30 la 50 de
ani si
chiar 100, in cazul imprumuturilor pentru constructia de locuinte.
Pentru
creditele pe termen scurt, creditele acordate intreprinderilor, sau
credite de
consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta.
Creditele de
termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata.
4. Dobinda, este o caracteristica
esentiala a creditului. In
acordurile de credit s-a incetatenit clauza dobinzii fixe. Insa in anii
70 a
aparut notiunea de dobinda variabila, ce variaza in dependenta de
inflatie.
5. Tranzactia
(Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit in cadrul
unei tranzactii unice; acordarea unui imprumut, vinzarea unei
obligatiuni,
angajarea unui depozit. In ultimul timp
s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul caruia
imprumuturile
efective intervin la intervale liber alese de debitor.
Acordarea
creditelor, este un act de mare importanta, in vederea caruia
creditorul
trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea
riscului.
In
acest sens bancile isi creaza un cadru propriu de informare si
documentare, sau
apeleaza la agenti specializati care studiaza capacitatea de plata si,
respectiv potentialul economic al firmelor.
In
economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti
agenti ultimi
sau unitati de cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul
bugetului lor:
-
unitatile
excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste
economii)
aceste unitati fiind de fapt familiile;
-
unitatile
deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare in principal, sunt
superioare
propriilor lor acumulari sau economii, aceste sunt intreprinderi
non-financiare;
-
unitati
cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori
deficitare,
situatii in care se afla administratia si exteriorul.
Este
evident ca in aceasta acceptiune se porneste de la considerarea
ecuatiei general
acceptata: economii = investitii, care exprima orientarea fluxului
economic
general si deci releva faptul esential ca in economie exista doi poli:
imprumutatorul final si imprumutatul ultim, participanti preponderenti
ai
procesului de redistribuire a capitalului in economie, intre care se
desfasoara
multiple circuite, un prin circuit este reprezentat de datoria primara.
Principalii intermediari financiari sunt
intermediarii monetari sau bancari (respectiv bancile comerciale si
banca de
emisiune). Intermediarii financiari
bancari emit active secundare, constituite esential prin diferitele
forme de
moneda in circulatie. O alta categorie
de intermediari financiari, intermediarii financiari non-bankari, in
principal
organisme specializate in colectarea economiilor, casei de economii,
fonduri de
pensii, companii de asigurari, nu au putere sa creeze moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si
uneori si active financiare specifice, valori mobiliare.
Un
rol deosebit in creatia datoriiei secundare si efectuarea finantarii
indirecte
il au intermediarii financiari bancari.
Acestea acitoneaza prin operarea unor transformari care sunt
necesare
sau sunt dorite de clientii lor. In
primul rind, intermediarii financiari bancari care transforma active
financiare
in active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile
clientilor
lor. Detinatorii de acitve finaciare,
formele datoriei primare, care, prin natura lor, sunt conitionate si
riscante,
le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia
datoriei
secundare.
In
al doilea rind, intermediarii financiari bancari transforma economiile
pe
termen scurt in imprumuturi pe termen mediu si lung.
Se rezolva astfel o contradictie fundamentala
in fluxul economiei-investitie. In timp
ce familiile prefera in general sa formeze depozite pe termen scurt,
fapt ce
corespunde preferintelor lor pentru lichiditate, intreprinderile doresc
sa
beneficieze de inprumuturi pe termen mediu si lung, in masura sa
asigure
infaptuirea proiectelor lor de dezvoltare.
Astfel
aceasta “armonizare” a “capacitatii de finantare” a familiilor cu
“nevoile de
finantare” a intreprinderilor, care constituie continutul finantarilor
indirecte, evita devenirea inutila a unei parti din economii si creaza
implicit
conditii pentru un inalt nivel al finantarii si deci al investitiilor
si
dezvoltarii economice.
1
II. Particularitatile operatiunilor
creditare
in RM.
Operatiunile
de creditare sunt efectuate pe baza urmatoarelor legi si regulamente:
1.
Legea institutiilor financiare nr. 121-p
din 27/12/97;
2.
Regulament provizoriu a BNM cu privire la
creditul bancar, nr 14 din 26/03/93;
3.
Regulament BNM nr. 3/09 cu privire la
creditele mari din 01/12/95;
4.
Regulament BNM nr. 1/09 privind incheierea
acordurilor cu persoane afiliate bancilor comerciale, inclusiv
eliberarea
creditelor din 10/11/93;
5.
Instructiunea nr. 8/1001 privind ordinea de
acordare a creditelor in valuta straina din 02/02/96
6.
Legea cu privire la gaj nr. 838-XIII,
23/05/96;
7.
Regulament provizoriu al BNM privind modul
de eliberare a garantiilor si cautiunilor;
8.
Legea cu privire la anreprenoriat si
intreprinderi;
9.
Codul civil;
10.
Codul de procedura civila;
11.
Codul penal.
Pentru
efectuarea creditarii eficiente, e necesara efectuarea urmatorilor pasi:
a)
definirea scopului creditarii;
b)
analiza informatiei si documentelor
prezentate la banca in vederea aprobarii creditului;
c)
analiza creditelor ;
d)
asigurarea rambursarii creditelor;
e)
urmarirea creditelor .
Definirea
scopului creditarii.
Agentii
economici inregistrati in palata de stat de inregistare pe linga
ministerul
justitiei in mod stabilit care au deschis contul de decontare in banca,
pot
beneficia de credite pe un termen nu mai mare de 12 luni (credit pe
termen
scurt) pentru efectuarea platilor necesare legate de activitatea
curenta, de la
un an pina la 5 ani (credit pe termen mediu), credite investitionale si
ipotecare, mai mult de 5 ani in cazuri exceptionale in baza unor
programe
binedeterminate.
Credite
pot fi oferite in urmatoarele scopuri:
-
cerearea
unor fonduri fixe noi (capitalul de baza), extinderea, reconstructia,
reutilizarea tehnica a acelora in actiune si restabilirea celor uzate
si in
vederea majorarii capitalului de circulatie al agentilor economici;
-
acumularea
rezervelor sezoniere (provizorii) de valori material-marfare, de
productie nefinisata,
de productie finita si marfuri;
-
evidenta
cambiilor;
-
satisfacerea
necesitatilor de consum ale populatiei;
-
rascumpararea
patrimoniului de stat;
-
alte
scopuri, la unele necoincidente dintre incasari si plati in procesul
circulatiei capitalului propriu.
Dupa
scopul utilizarii creditele se clasifica in modul urmator:
1.
credite acordate agriculturii, industriei
alimentare - astfel de credite se elibereaza in scopul finantarii
producerii in
agricultura si in industria alimentara;
2.
credite acordate pentru constructie si
imbunatatire funciara - se elibereaza pentru finantarea constructiilor
si
imbunatatirii funciare;
3.
credite de consum - se elibereaza
petroanelor fizice pentru cheltuieli gospodaresti de familie si alte
cheltuieli
personale;
4.
credite acordate industriei energeticii si
a combustibilului - se elibereaza pentru finantarea producerii de
resurse
energetiece si agenti energetici (gaz, benzina electricitate, etc.;
5.
credite acordate bancilor - se elibereaza
altor banci, deasemenea presupune acordarea de overdrafte temporare;
6.
credite acordate guvernului - se elibereaza
Guvernului RM si municipalitatilor.
7.
credite acordate industriei comertului -
sunt eliberate pentru finantarea industriei, comertului si in scopuri
profesionale;
8.
credite acordate pentru procurarea
imobilului - sunt acordate pentru procurarea imobilului;
9.
credite acordate pentru constructia
drumurilor si transportare - sunt eloverate pentru constructia
drumurilor si
dezvoltarea domeniului transportarii;
10. alte credite acordate clientilor.
Creditul
nu poate fi utilizat pentru acoperirea bresilor financiare, lipsei de
spirit
gospodaresc si pierderi.
Informatia si
documentele prezentate la
banca in vederea aprobarii creditului
Pentru
primirea unui imprumut agentul economic prezinta la banca urmatoarele:
a.
cererea clientului de acordare a
creditului;
b.
informatia de baza despre client: darile de
seama - contabile pentru anul precedent (inclusiv bilanturile lunare); contractele privind actiunile
creditare; business-planul pentru perioada curenta; prognozarea
circulatiei
mijloacelor banesti in perioada de folosire a creditului, pe linga
aceasta, in
cazul creditarii pentru activitatea de investire trebuie prezentata
argumentarea tehnico-economica, documentatia de proiect si deviz,
concluzia
respectiva a organului corespunzator, concluzia expertizei ecologice,
proiectul
resurselor de finantare;
c.
argumentarea tehnico-economica a creditului
si termenul rambursarii acestuia
In
dosarul personal al creditului se afla umatoarele documente:
1.
permisiunea de acordare a creditului,
eliberata de organul competent
2.
contractul de credit cu toate completarile,
precum si dispozitiilie directiei operatiuni bancare
3.
documentele prezentate de client
4.
documentatia privind asigurarea creditului
a.) in caz ca se depune gaj:
-
contract
de gaj;
-
certificat
de inregistare notariala;
-
nota
informativa despre controlul la fata locului a averii si estimatia
gajului;
-
alte
documente prezentate la intocmirea gajului;
-
informarea
ce confirma posibilitatea realizarii gajului.
b)
in cazul ca se da garantie, se depune
cautiune:
-
garantie,
cautiune legalizata notarial;
-
analiza
situatiei financiare a garantului, cautionatarului;
-
aviz
despre inregistrarea garantiei sau contractului cu banca-garant despre
ordinea
executarii scrisorii de garantie.
c)
in cazul ca este de acord cu cesiunea
numerarului:
-
acord
despre cesiunea numerarului
|