1
Functia sondajelor de opinie
intr-o tara in tranzitie
Sociologia a sesizat mai de mult dar ramane mereu datoare
cu noi
explicatii de ce si in ce masura procesele schimbarilor economice,
politice,
culturale determina “fluxuri si refluxuri” in pragul constiintei si
comportamentului oamenilor. O asemena datorie, a carei scadenta poate
ca a si
trecut in unele privinte, preseaza si asupra cerecetarii sociale
romanesti, mai
ales din perspectiva contributiei la explicarea atator fenomene
contradictorii
ale trecerii la ceea ce se numeste, cu un termen generic, dar si
general,
economia de piata.
Desigur aceasta
trecere nu prea
indelungata, se desfasoara pe fondul unei stari de criza in aproape
toate
domeniile. Acestea sunt probleme care nu se pot amana iar cunoasterea
directa,
descifrarea analitica si explicarea cauzala a mentalitatilor din vreme
de criza
pot fi de un real folos eforturilor nationale constient angajate pentru
dezvoltarea unei economii moderne, care nu poate fi conceputa fara
incetatenirea democratiei pluraliste si afirmarea functionala a
statului de
drept.
In
acest context un rol primordial revine exercitarii dreptului si
libertatilor
fundamentale ale oamenilor asa cum sunt ele inscrise in Constitutia
Romaniei si
cum se manifesta sau ar trebui sa se manifeste, in viata cotidiana.
O problema
esentiala de dezbatut, iar prin
aceasta si de rezolvat cel putin conceptual, se arata a fi insusi clarificarea in folosul opiniei
nationale a naturii crizei multiple in care se afla Romania, asemena
altor tari
din lume, iar prin aceasta, orizontului spre care ea se indreapta, mai
precis a
naturii social-economice a viitorului.
Se sustine ca in
ceea ce priveste
prezentul ar fi vorba de o criza economica sau una politica insotite
sau
accentuate de o criza morala.
Analiza vietii
romanesti din ultimii ani
releva o multidimensionalitate a crizei, predominante ramanand
aspectele
economice. Din experienta mondiala, inclusiv a Romaniei se poate spune
ca daca
politica poate castiga sigur prin economie, economia pierde mai tot
timpul prin
politica, adica prin politica ce se declara prin reforma dar nu o
promoveaza
consecvent si coerent.
In conditii de
criza economica apare
stresul politic iar pluralismul, in loc sa faciliteze depasirea
dificultatilor,
genereaza si propaga dificultati. Astfel, criza este transferata in
perimetrul
moralei sciale, costurile sociale subminand increderea, derutand
opiniile
oamenilor, chiar opinia nationala, daca nu se produce la timp
reechilibrarea.
Viitorul nu poate
fi lasat mult timp fara
identitate social-economica. “Economia de piata” , “Economie sociala de
piata”,
in ambele cazuri nu lipsesc confuziile atat din partea emitatorilor
teoriei cat
si a receptorilor. S-a mai adus in discutie in treacat termenul de
“capitalism”
cu o timiditate teoretica explicabila in felul sau, dat fiind ineditul
trecerii
istorice de la socialism la capitalism. Pentru a intelege si recepta
schimbarea, opinia publica are nevoie sa i se descifreze caracterul si
scopurile acesteia, cele immediate si cele de perspectiva.
Exista diverse
modalitati de a cunoaste si
de a aprecia, chiar de a influenta
opinia publica, factor care, evalueaza tot ceea ce se petrece in
interiorul si
in afara sa, influenteaza strategii, politici si pozitii ale
structurilor
organizate.
Democratia
pluralista este la ora actuala
fertila si efectiva in masura in care lasa urme in viata reala in
opinia
colectiva. Castigurile democratiei pluraliste se resfrang asupra
tuturor, dar
cu valori deosebite, potrivit unui adevar foarte simplu si plin de
intelepciune
: “dupa fapta si rasplata”. In acest sens concludente si edificatoare
pot fi
conmsiderate unele sondaje
nationale , realizate in ultimii
ani care contin intrebari si raspunsuri cuantificate, ce permit
descifrarea pe
un diapazon larg si semnificativ a vietii economice si sociale.
In cadrul
sondajelor, opinia publica
exprima aprecieri si dorinte privind economia si politica, iar cerc
etarea
sociala poate evalua starea de spirit, gradul de intelegere si
receptare a
diverselor strategii si programe de catre unele categorii de oameni.
In ceea ce
priveste “mecanismele” sau
parghiile de influentare a opiniei publice dintr-un sistem pluralist
apare
faptul ca perspectiva stiintifica duce la perspectiva sociologica, in
general,
la psihologia sociala, in special.
1
Poate chiar in
sensul in care aceasta tema
era abordata inca de Gustave Le Bon, in Psihologia
multimilor, cand autorul ei furniza explicatii clare in legatura
cu
comportamentul colectiv. Din pacate, in procesul tranzitiei unii au
stimulat si
sustinut tocmai comportamentul aparent paradoxal, potrivit careia, cum
scrie Le
Bon, “in multime individul coboara mai multe trepte pe scara
civilizatiei”,
transferand, “prin contagiune, forta individului fortei colectivitatii
si
invers, amestecand in acelasi timp interesele personale si colective”.
In descifrarea
mecanismelor “deformarii”
opiniei pulblice in conditiile tranzitiei, se impune a disocia
obiectivitatea
si prejudecata, tinand seama de paticularitatile si interferentele
logice
dintre psiholoigia sociala si sociologie. Psihologia sociala studiaza
comportamente individuale, in timp ce, sociologia se intereseaza de
comportamente numai pornind de la posibilitatea de generalizare.
Asa ar putea fi
interpretata si
comportarea unor politicieni romani care confera proceselor de
tranzitie
aprecieri ce pornesc de la propriile interese si optiuni, de la starea
de
spirit generata de acestea, luand dorintele drept realitate. Nu de
putine ori,
in asemenea cazuri opinia publica ca observator nemijlocit al
realitatii ramane
“la mijloc”, nu fara justificare mirata de aprecierile contradictorii,
asociabile numai prin reducere la absurd.
Uneori cei in
cauza sunt ajutati in
confectionarea imaginii celei mai placute chiar de catre unele sondaje
de
opinie care furnizeaza “la comanda” procentaje despre starea de spirit
si
parerile oamenilor, dand asigurari ca “marja de eroare “ ar fi de “
plus sau
minus trei la suta”.
Lasand la o parte
sondajele conjuncturale
sau pe cele consacrate unor teme minore este un adevar recunoscut ca in
functiede metodologia folosita, de momentul ales si intrebarile
formulate,
interviurile “fata in fata”, cu esantioane realmente reprezentative
sunt apte a
oferi evaluari cat mai aproiate de viata. Este o alta
problema aceea ca atunci cand intervine
interpretarea raspunsurilor apar semnele subiectivismului, generator de
distorsiuni.
Prin
diversificarea tehnicilor si
metodelor de cercetare, prin preocuparea pentru analiza obiectiva a
rezultatelor se poate ajunge la evaluari realiste, la strategii care sa
permita
depasirea dificultatilor si obstacolelor, obiective si subiective, din
calea
democratiei reale si statului de drept.
Opinia este in
limbajul comun expresia
pozitiei unui individ asupra unei probleme iar o opinie se
caracterizeaza prin
anumite trasaturi: obiectul, valenta si intensitatea. Obiectul
defineste
judecata, aprecierea iar valenta orientare generala. Intensitatea
reprezinta
punctul esential, definitoriu.
In masurarea
sociologica exista abordari
ce privesc opiniile atat individuale cat si colective. Daca se doreste
analiza
universului subiectiv trebuie observat subiectul in viata sa cotidiana
si in
momentele cand este confruntat cu probleme asupra carora se doreste
analiza
opiniei in cauza. Cealalta apreciere, cea colectiva cauta sa situeze
individul
dintr-un grup in raport cu o problema anume, apeland la metode care
permit sa
se compare pozitiile individuale cu cele ale altor membrii ai grupului,
dar si
opiniile grupului in ansamblu.
Democratia si
statul de drept, asa cum se
manifesta intr-o tara sau alta
reprezinta
cadrul social al exprimarii si evaluarii opiniei publice.
In conceptia
sociologiei moderne, opinia
publica oglindeste in general, convingerile, ideile, aprecierile si
atitudinile
oamenilor in legatura cu un anume subiect referindu-se la stari de fapt
sau la
preferinte. Cei ce examineaza opinia publica, apeland la metode
specifice cum
ar fi sondajele de opinie, pot furniza anumite concluzii, sesizand
directii, ca
si intensitatea optiunilor, dupa cum poate fi constatata masura in care
unele
opinii sunt active iar altele latente, in formare.
Cadrul social al
democratiei si normele
statului de drept imprima fenomenului numit opinie publica un camp larg
de manifestare, in contextul raportarii coerente la valori sau criterii
in
absenta carora nici democratia si nici statul de drept nu ar putea
functiona
corespunzator idealurilor sau telurilor de la care pornesc ori pe care
le
urmaresc. Potrivit unor teorii, in realitate “opinia publica nu este un
intreg
articulat, ci un agregat de opinii numeroase, in general diverse,
personale”.
Amploarea luata in
ultimii ani de
sondajele de opinie permite sa se puna in evidenta modul in care se
formeaza si
evolueaza “curentele de opinie” in problemele majore, care au un
puternic
impact asupra populatiei.
Bibliografie:
1.
Bondrea, A., Opinia publica, democratia si statul de
drept, Editura Fundatiei “Romania de Maine”, Bucuresti, 1996
2.
Iluţ,
P., Abordarea calitativă a socioumanului,
Ed. Polirom, Iaşi, 1997
3.
Rotariu, T., Iluţ,
P., Ancheta sociologică şi sondajul de
opinie, Ed.Polirom, Iaşi, 1997
4.
Rotariu, T., coord,
Bădescu, G., Culic, I., Mezei, E., Mureşan, C., Metode
statistice aplicate în ştiinţele sociale, Ed. Polirom, Iaşi
1999
5.
Zamfir,
C., Vlăsceanu, L., coord, Dicţionar
de sociologie, Ed.Babel,
Bucureşti, 1993
|