1
Industria
Automobilelor
I)
Introducere:
ndustria
automobilelor, Industria care produce automobile si alte vehicule care
folosesc
benzina pentru a merge cum are fi autobuze, camioane si motociclete.
Industria
automobilelor este una din cele mai importante industrii din lume care
afecteaza nu numai economia dar si cultura lumii. Asigura slujbe pentru
milioane de oameni, generează milioane de dolari in profituri globale.
Automobilele au revolutionat transportul in secolul 20, schimbând
pentru
totdeauna modul in care oameni trãiesc, călătoresc si muncesc.
Automobilul
i-a ajutat pe oameni sa calatoreasca si sa transporte bunuri mai repede
si mai
departe. Industria automobilelor a redus costul per total a
transportului
folosind metode noi precum: productia in masa( realizant mai multe
produse in
acela timp decât făcând unul de la cap la coada intr-un timp),
marketing dezvoltat(
vânzând produse la nivel national decât la nivel local). Intre 1886 si
1898,
erau cam 300 de automobile construite, deci nu era dezvoltata o
industrie
adevărata. Un secol mai târziu, constructorii de maşini si cumpărătorii „dezvoltându-se” permanent, constructia de
maşini a devenit cea mai mare activitate industriala, cu aproape 54 de
milioane
de maşini sunt construite anual.
Ca
rezultat al unei transportări mai uşoare si mai rapide economia americi
si a
lumii a devenit dependenta de mobilitatea pe care o oferă automobilele,
camioanele si autobuzele o oferă. Aceasta mobilitate a făcut astfel
încât cele
mai îndepărtate populaţii sa interacţioneze una cu celelalte sporind
comerţul.
Transportul de marfa de la consumator si de la consumator la marfa a
devenit o
industrie. Automobilul a adus cu el o serie de probleme cum ar fi
puloarea
aerului, aglomeraţii de trafic si accidente pe autostrada. Totuşi,
industria
automobilelor continua a fi una din cele mai importante surse de lucru
si de
transport pentru milioane de oameni oriunde pe glob.
II)Importanta
economica
onstructorii
de maşini sunt printre cele mai importante industrii din lume. Aceste
companii
sunt multinaţionale, însemnând ca acestea sunt preluate de companii din
străinătate. Aceste companii fac sau importa parţi făcute de companii
din alte
tari. Industria de automobile americana consista din trei companii mari
americane si alte noua companii ori germane sau japoneze care produc
vehicule
uşoare , plus alte 100 de companii care produc maşini comerciale( cum
ar fi
autobuze sau camioane mari). Împreuna industria a produs 12.1 milioane
de
autovehicule in 1997. Sunt trei mari companii care produc maşini in
America -
General Motors Corporation, Ford Motor Company, Chrysler Company( in
vorbirea
de zi cu zi ele sunt denumite cele „Trei Mari”)
-care asigura trei pătrimi din
angajările directe din America de Nord.
Producătorii
de componente sunt o alta
mare secţiune in America, alcătuit din aproape 5000 de firme ,incluzând
firme
din companii japonese europene si canadiene. Aceste firme asigura piaţa
de
echipamente originale (pentru asamblare) si pentru piese de schimb
(pentru
reparaţii si intretinere). Numeroase alte industrii susţin industria
automobilelor. Acestea includ asigurări, protecţie, produse petroliere,
proiectări de autostrăzi si străzi si industria de construcţii. Si alte
industrii precum motelurile, cinematografele (cu acess cu maşina) si
fast
foodurile , isi datorează existenta mobilitatii asigurate de automobil.
A.
Impactul
domestic:
Industria
automobilelor influenteaza
direct economia Sua si a lumii întregi.
Intr-un an normal industria de automobile generează aproape 17% din
livrările
de bunuri durabile (proiectate sa tina cel puţin 3 ani). Producţia de
automobile consuma cantitati mari de fier, otel, aluminiu si cauciuc
natural.
Industria mai consuma: cupru, zinc, geam, piele, plastic, plumb si
platina
consumând astfel mai mult decât orice alta industrie din america. In
1997,
vânzătorii de automobile au realizat un venit de peste 284 de milioane
de $,
cam 3.5 din PIB (produsul intern brut).
Importurile
excesive de automobile
străine in 1980-1990 au ameninţat puterea constructorilor domestici,
dar după
1990 vânzările au explodat. Importurile au scăzut de la 31% in 1987 la
16% in
1997. Cu vânzările de automobile străine inputinandu-se producătorii de
automobile americani au avut numai de castigat. In 1996 industria
automobilelor
avea o cota de 9% de americani care lucrau activ producând bunuri de
lung
consum, cea mai mare valoare de la 1979 încoace. Angajaţii in fabricile
de
automobile au avut un salariu cumulat de aproape 13.4 miliarde de $ - o
creştere cu 50% fata de 1990 – si totalizează 14% din totalul de bani
platiti
de producătorii de bunuri durabile.
B.
Comertul
in strainatate:
Vânzările
de automobile
americane nu se vor mari substanţial in viitor poate cu vreo 1
sau 2 % pe an, in
timpe ce alte
tari vor avea un coeficient de export mai mare poate cu 2, 3, 5, sau
chiar 10
ori mai mare decât acum. Deoarece exportul de automobile va fi un mod
de
dezvoltare a industriei America a încheiat tratate cum ar fi:
Memorandumul de
intelegere cu Korea (1993), Pactul de liber schimb Nord American
(NAFTA,1994),
si pactul cu Japonia in 1995. Aceste pacturi si altele au mărit
exportul in
alte tari cum ar fi Japonia, Mexic, Koreea de multe ori.
III)
Cum se
construiesc masinile:
onstructia
de maşini include unele decizii majore despre designul maşinii, cum va
fi
construita si cum va fi vânduta. Managerii de fabrici trebuie sa
coordoneze
producţia fabricii, sa cumpere materia prima si sa antreneze muncitorii
– si
totul dintr-un buget. „Echipele” de marketing trebuie sa vanda maşina
si sa dea
banii „înapoi” investitorilor. Noi modele sunt introduse anual, dar
designul
unei singure maşini poate dura ani de la planşa de desen si pana la
prezentarea
in show-romuri. O companie tipica are mai multe modele de maşini la
diferite
stadii de dezvoltare oricând.
Un grup in interioriorul companiei
ia principalele decizii asupra unei maşini si includ deseori un
preşedinte al
adunării, membri adunării, preşedintele fabrici, directorii de
marketing,
directorul de vânzări, directorul financiar si conducătorul
proiectului. Aceşti
conducători trebuie sa stabilească bugetul, sa angajeze oameni si sa
stabilească termenul de livrare. Decât sa trimita idei pas cu pas, când
s-a
ajuns la acel pas, conducătorii colaborează de la început cu designeri
si
inginerii intr-un proces numit inginerie simultana pentru a mari viteza
si
eficienta producerii unei maşini.
A.
Cercetare, design si dezvoltare :
Înainte
de a fi construita maşina trebuie sa fie cercetata, desenata, si
dezvoltata
intr-un proiect pe care se poate lucra. Cercetătorii caută ce merge si
ce nu
merge intr-o maşina bazându-se pe sondaje de opinie si analizează ce se
cumpăra,
iar apoi sugerează ce fel de maşina sa construiască. Designererii
muncesc
pentru a da o forma acestor idei realizând parţi tangibile sau produse.
Inginerii adopta piesele de schimb existente si
desenează planurile pentru un prototip. Producătorii încep sa
construiască mai multe prototipuri înainte de a trimite prototipul la
vreo
fabrica. Planificatorii de produs monitorizează procesul si au grija ca
maşina
noua aprobata sa fie terminata la timp si in cadrul bugetului.
Cum
avansează tehnologia, noile maşini includ noi sisteme si inovaţii.
Schimbarea
si inovaţiile, in industria automobilelor au nevoie de timp pentru a fi
implementate si trebuie sa treacă de nişte teste realizate de guvern si
alte
companii de specialitate. Sisteme noi sunt introduse de obicei una cate
una. O
componenta noua ( cum ar fi sistemul de frânare ) intr-o varianta
finala poate
dura chiar 4 ani pana va fi implementata intr-un model nou. O parte din
acest
timp este folosit pentru designul, construcţia si instalarea
produsului. Testarea
noului sistem pe o copie in mărime naturala (de clei, de ceara sau de
lemn) si
prepararea vehiculelor pentru a vedea performanta per total i-a si el
timp.
Intretimp,
membri staffului ai departamentului de marketing si al celui de vânzări
selectează un nou nume pentru produs, si conduc sondaje pentru a vedea
cat de
vânduta va fi maşina si pentru a rezolva problemele anticipat care ar
putea
apărea pe parcurs. Ţintele produsului iniţial sunt stabilite in
concordanta cu
cercetările de piaţa făcute.
Odată
ce conducerea aproba noul nume si modelul final, încep sa apară primele
prototipuri din fabrici (ateliere). Comitetul încearcă prototipul, iar
apoi
experţi trec la testarea excesiva a produsului, incluzând testul din
„tunelul
vântului”, „tunelul prafului”, teste pe pista de încercare a fabricii,
testul
de călduri tropicale sau de „friguri” din Antarctica, si in final
testul de
duritate …
B. Manufacturarea si asamblarea
Înainte
ca un nou model sa fie
construit, fabrica trebuie mai întâi sa fie reutilata. Reutilarea
fabricilor implica si schimbarea masinariile pentru a suporta
construcţia unui
nou tip de maşina. Producătorii de unelte, saboţi, si de vopsele se
uita la
specificaţiile noii maşini examinând noile piese si colaborând cu
oficiul de
design al noilor unelte pentru a realiza unelte sau a modifica maşinile.
Departamentul
de cumpărare are grija ca furnizorul de materie prime sa trimita
materialele in
timp si sa aibă grija sa se încadreze in buget. Cumpărători
profesionişti sunt
specializaţi si in inginerie si in contabilitate, si ei sunt
responsabili de
comanda materiei prime pentru a face piese in fabrica proprie sau
pentru a
comanda piese deja făcute de alte fabrici calificate.
După
ce materialele prime au fost primite si inspectate in fabrica, sunt
îndoite,
turnate, „stampilate”, sau modelate in diferite forme. Muncitorii
preselor
operează maşini care stampilează (le taie in forme) fier in bucato
folosite
pentru caroserie. Formarii de fibra de sticla si tăietorii acesteia
formeaza bucati
mari de plastic si taie marginile aspre. Vopsitorii si operatorii de
puşti cu
vopsea fac ultimele modificări ale plasticului si al caroseriei.
Deoarece
aceste munci de modelare si vopsire au fost automatizate, este nevoie
de
analişti de computer, programatori si tehnicieni. Aceste poziti cu
orientări
informatice deobicei cer Bacu’l sau o scoală post gimnaziala.
Operatorii
de maşini, care lucrează oriunde in fabrica, sunt particular importanţi
in
construcţia de motoare. Aceştia iau bucatile de motor turnate si
modelate si le
lipesc intre ele si le testează pentru a le aduce la standarde
internaţionale
si a le face sa muncească cu o precizie perfecta. Operatorii de
masinarii
trebuie sa aibă îndemânare, ei trebuind sa aibă experienţa la numeroase
maşini
controlate de calculator.
Personalul
care munceşte pe liniile de asamblare si operează masinarii, computere,
roboti
si alt echipament pentru a produce lucruri folosite pentru fiecare
maşina.
Şasiul si corpul sunt lipite si vopsite. Electricienii au grija ca
toate
pârtile electrice sunt puse corect si conectate la maşina.
C.
Vanzarile si servisul :
Cercetătorii
de piaţa contribuie la procesul original de design si isi continua
studiul si
după
ce maşina a intrat in producţie. Cercetătorii compila reacţia ziarelor
de
specialitate, a industriei si a publicului conducând sondaje. De obicei
cele
găsite in sondaje ii ajuta sa stabilească o campanie publicitara. De
exemplu:
daca sondajele arata ca, consumatorii doresc sa aibă o maşina care
consuma puţin
atunci acest atu va fi exploatat in campaniile publicitare.
Departamentul de
advertising folosesc aceste rezultate pentru a da forma eventualelor
reclame
pentru vânzători si pentru difuzarea lor la scara naţionala.
Stafful din departamentul de
advertising va lucra cu mai mulţi vânzători de maşini din toata tara
pentru a-i
antrena sa vândă produsul. La sfârşitul acestui secol numărul
vânzătorilor a
scăzut insa vânzarea maşinilor a crescut. De exemplu in 1950 existau
aproape
47,000 de dealeri care au vândut 7.2 milioane de maşini, pana la
sfarsitul
anilor 1985 jumătate din numărul de dealeri a vândut o cantitate dubla
de
maşini. Supermarketuri de maşini ( locuri unde vând maşini la un preţ
fix, si
de multe ori cu returnarea maşini in timp de 30 de zile ) si
reprezentante cu
locuri separate de vânzare si de reparare sunt modelele care vor
rezista mult
timp.
1
Mecanici
reprezentantelor trebuie sa invete sa repare si sa intretina modelele
noi. Din
1997, mai mult de 80% din funcţiile unei maşini sunt controlate de
electronice.
Acest lucru a creat o cerere de mecanici educaţi care pot controla
echipament
de diagnostic electronic. „The national institute for Automotive
Service
Excelence” {ASE}(Institutul naţional de calificare a servicurilor
pentru maşini
cu un calificative excelent)[scuze pentru traducere] care a fost infiintat in 1972 pentru a ajuta consumatorii
sa alega profesionişti in reparaţii. Cretificãrile Ase au crescut de la
8.567
in 1972 la 442.426 in 1997.
A.
Reactiile
clientului:
Consumatorii
au devenit o parte a echipei care da forma produselor care sunt
desenate si
construite – in
special in anii 60 si 70. Compania are o „ceata” de corespondenţi ai
unor
reviste de specialitate care conduc maşinile noi si le dau
calificative. In
câteva companii si directorii lor conduc maşina si si ei dau
calificative.
Grupe de consumatori („Focus groups”)[Grupe de centru] sunt organizate
pentru a
testa recentele inovaţii pentru a vedea daca sunt bune pentru a fi
integrate
intr-un produs. De exemplu, o grupa căreia ii place maşini off-road a
fost
prima care a testat o maşina de acest fel prima data si a dat drumul la
o noua
linie de maşini. Alte grupe testează inovaţii cum ar fi injecitia,
turbocharging, si computere la bord. După ce aceste grupe isi dau cu
părerea despre
noile inovaţii designerii fac lucrurile mai rafinate pentru a fi
introduse in
alte vehicule.
iv. o
scurta istorie
automobilului si a industriei
utomobilul
a
definit secolul 20, insa a fost produsul a multe minţi strălucite din
mai multe
tari pe o perioade de mai multe secole. Producţia de automobile a
crescut de la
companiile mici care produceau aşa numitele caleşti fara cal la
companii
internaţionale care produc in masa vehicule avansate si pe care te poţi
baza.
A.
Primele concepte :
In secolul 15 inventatorul italian
Leonardo Da Vinci a fost primul dare s-a gândit la vehicule care
mergeau cu o
anumita energie. Târziu in secolul 17, fizicianul Sir Issac Newton a
propus
construirea unui vehicul care mergea cu abur, insa acesta a fost
construit târziu
in secolul următor de comandantul de armata francez Nicolas – Joseph
Cugnot.
Vehiculul din figura a figura a fost construit 1770 si va fi folosit
pentru
cărarea artileriei. Prin mijlocul anilor 1800, popularitatea
vehiculelor care
mergeau cu abur a scăzut drastic datorita periculozitati de a fi
conduse si
greutatea de a fi intretinute. Cam tot in acelas timp, inventatorii au
devenit
interesaţi de motorul cu combustie interna.
Robert Street din Anglia a patentat
1974 un design prin care schiţa cam cum ar trebui sa funcţioneze un
astfel de
motor, insa inventatorul francez (belgian din naştere) Jean Joseph
Etienne
Lenoir a fost primul care a construit primul motor comercial cu
combustie
interna in 1859. Motorul lui Lenoir avea carburator care mesteca lichid
hidrocarbonic si producea vapori. In 1876, germanul Nickolaus August
Otto a
imbunatatit motorul lui Lenoir, si motorul Otto a devenit modelul
motoarelor de
azi. Germanii Gottlieb Daimler si Karl Benz au ataşat motoare cu
combustie la
triciclete si automobile, construind astfel primele autoturisme moderne
1885-1886.
B.
Henry
Ford si productia in masa :
Câteva
ateliere produceau automobile si
înainte de 1900 insa Americanu Henry Ford
a
ajutat popularizarea ideii precum care fiecare american poate avea cate
o
maşina. Ford a avut iniţial succes făcând maşini in cantitati mari
pentru a
reduce costul, si făcându-le simple astfel încât oricine ar fi putut sa
le
conducă. Ford a standardizat unele parţi si a reorganizat fabricile
pentru a
maximaliza eficienta.
Ford
a făcut robustul, negrul Model T folosind
producţia in masa, cel mai economic mod de a maximaliza numărul
de copii
din acea maşina. El a inteles ca producţia in masa eficienta vor scădea
preţul
unui automobil, făcând astfel maşina accesibila oricui, generând o
piaţa mare.
Din 1910 pana in 1924, maşinile Ford scădeau in cost si creşteau in
calitate.
Modelul F in 1904 cântarea 630kg (1400lb) si avea un motor de 2
cilindri si se
vindea cu 1200$. In 1924 Modelul T a fost mai greu 680kg (1500lb), avea
un
motor mai puternic de 4 cilindri si includea un porbagaj exterior si un
parbriz
si coasta doar 290$. Ford nu a făcut multe modificări la Modelul T
aproape doua
decenii, si mai mult de jumătate din maşinile vândute in acea perioada
erau
Ford (in SUA).
C. AlTi producatori
de masini din
acea vreme :
In
timp ce Ford isi perfecţiona Modelul T, William C Durant a pus bazele
General
Motors Corporation (GM) in 1908. Firma pornita de Louis Chevrolet a
apărut in
1918. Invenţia motorului cu pornire electrica in 1912 de Charles F
Kettering a
produs o modificare a cotei de nivel standard din industrie. Intre alţi
americani au fost pionierii John si Horracce Dodge, 2 masinisti care au
pus
bazele companiei Dodge si lucrătorul de la trenuri Walter P Chrysler a
format
compania cu acelas nume. Ford, Dodge si Chrysler vor fi cunoscute ca
cei Trei
Mari care vor domina piaţa din America.
Peste ocean in Europa lucrurile
începeau sa se mişte încet dar bine, la fel intamplandu-se si in
Japonia. In
1914 compania cunoscuta mai târziu ca Nissan Motor Co. Ltd a produs
prima
maşina din Aisa. In 1926 Fiat, o companie italiana, si-a deschis
porţile, iar
Daimler si Benz s-au unit formând Mercedes-Benz. Cu doi ani mai târziu,
adică
in 1928, a început activitatea si la fabrica din germania BMW (sau
Bayerische
Motoren Werke AG).
D. Ce
s-a
intamplat pana dupa razboiul Mondial II :
Pe scurt ce s-a întâmplat pana in
1965 (ca altfel mai avem inca trei pagini).
In
anul 1929 s-a produs o criza la bursa din New York si de aceea unele
companii
chiar au dispărut datorita nevanzarii modelelor lor. In America au
supravieţuit
abia cei Trei Mari cu multe pierderi dpdv financiar. Ford a
supravieţuit după
ce a cumpărat o fabrica de procesat soia, GM a supravieţuit folosind
conceptul
volumului standard.
S-a creat un sindicat al
lucrătorilor in 1936 si au hotărât oprirea lucrului la GM. Acea greva
de 6
saptamani a fost dusa de 2000 de oameni insa a afectat 150000 de oameni
din
diferite ramuri economice.
In timpul celui de-al doilea război
mondial companiile nu au avut de suferit după ce America a intrat in
război
deşi maşinile nu se vindeau dar nici nu se mai produceau. Fiecare
fabrica s-a
„restructurat” făcând diferite chestii: Ford: bombardiere, Chrysler:
tancuri,
GM: bombe si muniţie precum si puşti de orice fel, iar alte companii au
produs
camioane pentru militari.
După 1946 maşinile au fost din nou
vândute in cantitati record 4.8 milioane de unitati batant vechiul
record
stabilit in 1929 de 1 milion. Acest număr va fi împins la 7.2 milioane
in 1955.
In 1965 s-a publicat o carte despre
nesiguranţa maşinilor si astfel au fost introduse centuri de siguranţa
si
parbrizuri mai rezistente si alte mici imbunatatiri.
B.
Criza
de energie si comertul :
Europa
si Japonia au fost
preocupate cu reconstrucţia capacitatii de manufacturare in anii care
au urmat
războiului si astfel maşinile din europa au devenit mai ieftine si
consumau mai
puţin ceea ce era pe placul Americanilor. Wolkswagen AG a introdus noul
Model
Beetle si in America in 1950. Vânzările au fost încete insa au crescut
repede.
Si japonezii au început sa exporte Americanilor
Nissan Datsun si Toyota Toyopet in anii 1958, insa nu s-au
vândut bine
datorita unei organizări proaste. Cu venirea anilor `60 vânzările
maşinilor
Beetle au explodat la fel s-a întâmplat cu companiile japoneze.
Companiile
japoneze l-au întrecut in vânzări pe popularul Beetle in 1975-1976.
In
anul 1973 a fost o criza a petrolului
care a crescut preţul benzinei peste noapte cu 100%. Atunci guvernul a
intervenit a dat standarde de economie a benzinei. Criza a fost
declanşata de
comitetul tarilor care exportau petrol care a tăiat furnizarea către
America.
Atunci au profitat maşinile japonese care aveau un consum mic Nissan,
Toyota,
si nou venitul Honda Motor Co. Ltd.
Companiile
au descoperit noi metode de a
salva benzina si de a nu mai polua aerul (datorita Actului de are curat
din
1970). Motoarele diesel, convertorii catalitici, injecţia, caroserii
aerodinamice, maşini cu tracţiune pe fata, si alte tehnologi au fost
introduse
pentru a micşora costul autovehiculului si pentru a micşora nivelul de
benzina
folosit.
C.
Anii
`80 si `90 :
Profitul
făcut de fabricile de
automobile a
scăzut drastic in începutul lui 1980 atunci
când
ei se reprofilau pe maşini
mici,
compania Chrysler era aproape de
pragul de faliment.
Executivul
lui Ford Lee Iacocca s-a mutat la Chrysler si i-a ajutat sa obtina un
împrumut
de la guvern in 1980 si a salvat
compania de la moarte.
Au
apărut maşinile de lux in Japonia si
Europa: Toyota a început sa producă linia Lexus, iar germanii BMW si
Mercedes-Benz s-au reprofilat pe masini de Lux, la fel si in Anglia
Rolls-Royce.
V.
Viitorul
industriei :
la fel si căutarea unor carburanţi alternativi
si designuri eficiente. ecoul 21 a
început si moda de azi va continua mult timp: comerţ global si
flexibilitatea
construcţiei. Computerizarea va juca un rol major in designul
automobilului.
Descoperirea de noi aliaje vor ajuta la
crearea de noi maşini mai uşoare si care vor consuma moi puţin. In
curând cercetătorii
vor descoperi ceva mai eficient decât benzina cum ar fi apa.
Dar
cine ştie ce va urma???
Vom
trai si vom vedea.
|