1
EVALUAREA
OPTIUNILOR VIRTUALE
Abstract
Prin
optiunile virtuale, investitiile fundamentale sunt informatii si
regulile care determina exersarea sunt bazate pe veridicitatea sferei
informatiei. Optiunile virtuale pot fi
modelate ca optiuni de achizitionare a ceea ce tine de domeniul
informatiei,
prin plata costului operatiilor de informatie implicate. Optiunile
virtuale
apar in cateva etape ale creatiei de valoare. Etapa initiala presupune
observatia fenomenului fizic cu insotirea obtinerii de date. Urmatorul
pas este
organizarea datelor in bazele de date structurate. Apoi, informatia
este
selectata din depozit (stoc) si sintetizata intr-un produs
informational (ca un
raport, articol, sau specificatii de proiect pentru un produs care sa
fie
fabricat in domeniul fizic). Apoi, produsul informational, este
prezentat celui
ce il foloseste intr-o forma eficienta, care nu cere ca utilizatorul sa
fie un
expert in domeniu. Optiunile virtuale sunt asemanatoare ca si concept
cu cele
reale, dar substantial diferite in detaliu, de cand optiunile reale au
scopurile fizice ca si investitii fundamentale si de cand regulile care
guverneaza exersarea (exercitiul) sunt bazate pe realitati ale lumii
fizice. De
asemenea, in timp ce exercita o optiune financiara, in mod tipic
distruge
optiunea, sau sare peste procese tot atat de bine, mai tarziu
sporindu-le
valoarea. Cererea teoriei de valoare raportate la evaluarea optiunilor
reale a
optiunilor a cedat instrumentele care merita pentru luarea de decizii
organizate, iar potentialul este, de asemenea, optim pentru sustinerea
instrumentelor deciziilor care merita, bazate pe optiuni virtuale.
Acest
articol extinde cateva aplicatii importante ale optiunilor reale in
domeniul
informational, incluzand modelele proceselor sarite si modelele pentru
evaluarea optiunilor, pentru a sintetiza oricare din cele n
puncte ale informatiei in oricare din cele m produse.
INTRODUCERE
Optiunile
reale implica alegeri in care investitiile fundamentale sunt
puncte ale informatiei. Faza de tranzitie a optiunilor virtuale rezulta
ca un
efect al posesiei informatiei, si are optiuni reale ca investitii
fundamentale.
Regulile care guverneaza desfasurarea optiunilor virtuale sunt bazate
pe
realitati care exista in domeniul informational. Optiunile virtuale se
compara
cu optiunile reale in variate aplicatii din lantul valorilor; dar
difera in
detaliile lor, de cand optiunile reale au scopuri fizice ca investitii
fundamentale, iar regulile care indruma dasfasurarea lor sunt bazate pe
realitati ale lumii fizice. Asa cum aplicatiile investitiilor reale
ofera
instrumente pentru luarea de decizii imbunatatite intr-o varietate de
investitii fizice, optiunile virtuale ofera imbunatatiri considerabile
in
sustinerea deciziilor pentru acelea ale caror actionari valorifica
rezultate
din operatii informationale (incluzand colectarea, depozitarea,
prelucrarea,
sau prezentarea informatiei).
Optiunile
virtuale pot fi modelate ca optiuni de cumparare a informatiilor,
prin plata costului optiunilor informationale implicate. Optiunile
virtuale
apar in diferite etape ale creatiei de valoare, incepand cu adunarea
informatiilor. Aceasta prima etapa implica observatii ale fenomenului
fizic, cu
insotirea capturii de date. Urmatoarea etapa implica organizarea
datelor in
baze de date structurate. A treia faza consta in selectarea informatiei
din
depozit si, apoi, in sintetizarea ei intr-un produs informational (ca
un
raport, articol, sau specificatii de proiect pentru ca un produs sa fie
fabricat in domeniul fizic). Apoi, produsul informational este
distribuit (in
reteaua de informare) si prezentat utilizatorului intr-o forma
eficienta care
nu necesita ca acesta sa fie un expert in domeniu. In final,
utilizatorul
aplica informatia astfel incat sa adauge valoarea in domeniul fizic. In
acest
fel, cercul este inchis cu valori adaugate in sfera fizica. (Sectiunea
a doua
prevede ilustrari ale optiunilor virtuale intr-un proces de decizie
succesiv).
Exista
cateva diferente importante intre optiunile virtuale si cele reale.
Mai intai, desfasurarea unei optiuni pentru a schimba un set de
informatii in
schimbul altei informatii nu implica distrugerea alimentarii
(dimpotriva, o
optiune care sa transforme o facilitate fizica in alta tipica, implica
o buna
folosire a alimentarii). Asadar, intrucat multe optiuni reale se pot
produce
doar o data, optiunile virtuale sunt de mai lunga durata. Astfel un
anume set
de informatii poate spori cateva optiuni care se pot desprinde din
acesta, iar
desfasurarea uneia din ele nu le distruge pe celelalte. De aceea
valoarea
posibila generata de optiunile virtuale poate fi mai buna decat in
cazul
optiunilor reale.
Initial,
optiunile cu informatii ca si investitii fundamentale pot fi mai
potrivite pentru a implica schimbarile majore sau procesele sarite
(comparativ
cu optiunile care au articole fizice ca investitii fundamentale). De
esemplu, o
nuoa descoperire poate sa initieze trecere substantiala in valoarea
optiunilor
virtuale care apar din informatia de proprietate a unei organizatii.
Din
perspectiva negativa, o descoperire a unui cuncurent poate sa reduca
imediat
sau sa elimine valoarea optiunilor care apar din informatia de
proprietate a
unei organizatii. Cu obligatii limitate de optiuni, asemenea
posibilitate
substantiala a miscarii se transforma in valori ridicate de optiune.
Aceste
caracteristici ale multiplelor desfasurari si inalta schimbare pot
explica in aparenta evaluarile marii piete pentru dreptate in
companiile care
isi obtin valorile din operatii informationale. Posesia bazelor de date
de
proprietate si abilitatea unica de a prelucra informatia in proprietate
intelectuala de piata pot sustine valorile corecte care dapasesc
semnificativ
cantitati calitative pana la investitii fizice dar banii pot veni si
din
operatiile fizice existente.
Literatura
optiunilor reale argumenteaza foarte bine cum calculul
discount-ului de bani lichizi (DCF) subestimeaza valoarea neta
prezenta, si
atribuie aceasta scurta cazatura esecului discount-ului de bani lichizi
(DCF)
pentru a considera valoarea alegerii si flexibilitatii. Deja, cand au
existat
oportunitati de a compara evaluarea optiunilor reale cu evaluarea
pietei,
apropierea optiunilor reale se pare ca a subestimat valoarea. Evaluarea
optiunilor virtuale poate ajuta la castigarea perspicacitatii in
sursele
valorii care nu au fost masurate de alte tehnici.
Intr-adevar,
aplicatiile optiunilor reale au ajutat la intregirea golului
dintre finante si strategie. Strategia de afacere are
origini in strategia militara (cuvantul
“strategie” deriva din greaca si inseamna “arta generalului”) care
deschide
cateva iesiri interesante. In timpul anilor 1990 conducatorul militar
in cateva
natiuni a dedicat resurse substantiale informatiilor de razboi- actiuni
militare in care tinta este informatia si aleea atacului este in jurul
punctelor de informatie. Sefii personalului de stat din SUA au
identificat “Dominanta Informatiei” ca
fiind una dintre
cele cinci competente fundamentale necesare pentru o forta militara
moderna.
Informatia de razboi este diferentiata mai departe de “informatia in
razboi”.
Cea din urma implica folosirea tehnologiei moderne de informare pentru
a spori
eficienta si calificarea activitatilor militare traditionale care
implica
aplicarea energiei in tintele fizice. Informatia de razboi este
distinctiv
diferita in natura tintelor si a modalitatilor de angajament- cativa
specialisti in informatiile de razboi se refera la ei ca la razbionici
cibernetici.
Distinctii
asemanatoare pot fi extrase pentru activitatile de afacere.
“Informatia in afacere” implica folosirea cunostintelor pentru a spori
eficienta si calificarea activitatilor de afacere care implica
transformarea
scopului fizic astfel incat sa se adauge valoarea. (Exista discutii in
spatele
rezumarii mai multor aplicatii ale optiunii reale, care au fost
dazvoltate in jurul
conceptului de optiuni pentru a schimba o investitie pentru alta, sau
oricare
din cele n alimentari in oricare din
cele m produse). “Informatia in
afacere” ar cuprinde actiuni implicand afaceri ale caror actionari
valorifica
rezultatul din colectari, depozitari, prelucrari, sau prezentand
informatia-
aceia pentru care informatia este produs la fel de bine ca si material
brut, si
caile de informare sunt trasee de acces si livrare.
Aplicarile
optiunilor virtuale pot umple golurile in analizele valorii adaugate
de informatie in activitatile de afacere traditionale. Mai departe,
optiunile
virtuale sunt distribuite particular pentru analiza investitiilor in
afacerea
informatiei.
1.0 Vedere a aplicatiilor
optiunilor reale si paralele cu optiunile virtuale
1.1
Optiunile
de renuntare
Primele
aplicatii ale teoriei pretului optiunilor raportate la evaluarea
optiunilor
reale si-au indreptat tinta spre optiuni pentru a abandona un proiect
in
intregime si pentru a lichida investitiile in acesta. Abandonarea
optiunilor
poate fi evaluata folosind modele pentru aprecierea unei optiuni
date.In
domeniul optiunilor virtuale unde investitiile fundamentale sunt
informatii,
renuntarea totala poate sa nu fie o iesire practica. Cand informatia
digitala
este abandonata, avantajul este masurat in termenii capacitatii de
stocare
sliberata in alte scopuri. Fiind dat cel mai mic cost al arhivarii
informatiei
digitale, ar exista un mic stimulent de a fi ignorata (exceptand
situatia in
care exista grija ca ar putea avea impact negativ daca este descoperit
mai
tarziu, ceea ce implica iesiri dincolo de scopul in sine al acestui
articol.
1.2 Extrageri
fundamentale
In
continuare, aplicatiile optiunilor reale au fost dezvoltate pentru a
evalua investitiile bazate pe resurse naturale, cum ar fi minele si
contractele
cu petrol. Asemenea proiecte pot fi privite ca optiuni de cumparare a
unor marfuri
esentiale, si evaluate folosind Modelul de optiune a pretului
Black-Scholes
(Bursele Negre).Aceste activitati survin la inceputul evaluarii seriei.
Rayport
si Sviokla (1995) au transformat seria de evaluare fizica in
corespondenta sa
din sfera informatiei. La baza seriei de evaluare virtuala se agla
activitatile
care implica adunarea informatiei prin observarea fenomenelor fizice.
Un simplu
model de optiune (de chemare, strigare) poate fi alocat pentru situatii
in care
o simpla informatie poate fi “vanduta” platind costul observatiei.
Totusi,
acesta este un scenariu limitat in domeniul informational. Scenariile
alternative ar include informatii multiple obtinute printr-o observatie
data,
sau o alegere a celor mai valoroase dintre mai multe informatii
derivate
dintr-o observatie data. Aceste posibilitati reprezinta optiuni mai
complexe,
cateva din acestea fiind examinate mai tarziu in acest articol. Apoi,
decizia
daca sa se observe sau nu, ar putea fi evaluata comparand valoarea
optiunii
obtinute cu costul observatiei. De asemenea, chiar datele recente pot
fi
privite cel mai bine ca optiuni, spre care ne vom indrepta acum.
1
1.3
Optiuni
de
schimbare a unei investitii in alta
Urmatoarele
in urcusul aplicatiilor optiunilor reale pe parcursul lantului
de valori fizice, optiunile de schimb al unui produs in altul au fost
aplicate
pentru a castiga perspicacitate in aprecierea proceselor de conversie
la fel ca
si in cele intuitive sau in rafinarii. Asemenea optiuni pot fi evaluate
folosind modelul Margrabe (1978). Scena comparativa in lantul valorii
virtuale
implica organizarea datelor recente in baze de date care faciliteaza
uzul
ulterior (asa cum datele recente sunt prelucrate in informatie,
informatia in
cunostinta, cunostinta in intelepciune). Spre deosebire de procesele de
prelucrare din domeniul fizic, datele recente nu trebuie distruse in
timpul
prelucrarii (acestea pot fi arhivate pentru uzul ulterior). Astfel, nu
exista o
paralela exacta intre sfera fizica si cea informationala cu privire la
prelucrarea proceselor. Mai degraba, in domeniul informational, ceva
nou este
creat cand datele sunt prelucrate, fara daune la alimentare. Pastrarea
datelor
recente prevede, astfel, optiunile de cumparare a informatiei prin
plata
oricarei uniuni in baze de date structurate.
Mai
tarziu, orice set de date transmise poate reprezenta optiuni multiple,
un pachet continand o valoare importanta: optiunile neexersate nu
trebuie sa
fie distruse in procesul desfasurarii altora.
Astfel ar
trebui sa procedam cu optiunile mai complexe.
1.4
Optiuni
de schimb multiple
Analiza
optiunilor reale a fost aplicata activitatilor (ca facilitati de
fabricare flexibile) care implica transformarea cat se poate de
convenabila a
mai multor alimentari in cele mai valoroase din mai multe produse. In
deplasarea catre pozitia paralela - lantul valorilor virtuale- o baza
de date
organizata (sau un set compact de multiple baze de date) prevede
optiuni de
selectare informatiei si de sinteza a ei in produse cum ar fi
raporturi,
articole, documentare sau carti. Sinteza face parte din acest domeniu,
iar
oamenii implicati in proces pot sa lucreze de oriunde.
Valoarea
datelor organizate este sporita deoarece desfasurarea oricarei
optiuni nu distruge alte optiuni.
Partea
a-III-a prezinta o colaborare intre optiuni, cu scopul de a schimba
mai multe alimentari de calitate inferioara pentru acelea foarte
valoroase din
mai multe produse. Aceasta colaborare incepe in termenii modelului
generic ce
apartine lui Margrabe (1982), care este destul de vast pentru a include
o
varietate de distributii de probabilitate ca sa determine pretul. Apoi
dialogul
se extinde catre o aplicatie, utilizand algoritmul Boyle-Tse (1990)
pentru a
rezolva modelul Johnson (1987).
1.5
Etapele
ramase in lantul optiunilor virtuale
Urmatoarea etapa din
lantul optiunilor virtuale, descrisa de Rayport si
Sviokla (1995) implica distribuirea produsului informational (raport,
articol,
specificatii de proiect pentru ca un produs sa fie fabricat in domeniul
fizic,
etc.). Aceasta face parte din sfera informationala. Ulterior, produsul
informational este prezentat unui utilizator. Apoi, in etapa finala din
lantul
de valori, utilizatorul aplica informatia in lumea fizica, poate pentru
a
realiza eficienta sau calificari optime in activitatea fizica- prin
urmare,
aici se inchide cercul despre sfera fizica.
Trecand
prin lantul valorilor
virtuale si prin fiecare etapa a optiunilor virtuale, incepem cu
informatiile
adunate. Aceasta prima etapa implica observatii asupra fenomenelor
fizice cu
insotirea de date obtinute. A doua etapa implica organizarea datelor in
baze de
date structurate. Urmatorul pas consta in selectarea informatiei din
depozit si
apoi in sinteza ei intr-un produs informational (cum ar fi nu raport,
articol,
sau specificatiile de gn pentru ca un produs sa fie fabricat in
domeniul
fizic). Apoi, produsul este distribuit (pe caile informationale) si
prezentat
utilizatorului intr-o forma eficienta, care nu cere ca utilizatorul sa
fie un
expert in domeniu. In final, utilizatorul aplica cu succes informatia,
pentru a
adauga valoarea in sfera fizica. Astfel se inchide cercul de valori
adaugate
indomeniul fizic.
Pentru a rezuma cadrul
optiunilor virtuale, putem sa lucram din aplicatia
finala. Efurtul depus in transkiterea si prezentarea informatiei poate
fi
evaluat ca o decizie de a practica o optiune- motivatia pentru practica
este
valoarea adaugata in domeniul fizic atunci cand produsul informational
este
aplicat. Aceasta valoare adaugata poate fi evaluata ca o optiune de
transformare a unei alimentari fizice n
in cea mai valoroasa dintre iesirile fizice m
(fara informatie, nu s-ar sti cum se face aceasta). Examinand partile
anterioare, pretul platit pentru a sintetiza efortul este definit de
valoarea
optiunilor tocmai descrise. Examinand viitorul, valoarea organizarii
datei de
baze este valoarea unui portofoliu de optiuni de obtinere a produselor
informationale ca raporturi, articole, sau specificatii de design; iar
valoarea
datelor recente este reprezentata de valoarea optiunilor de
transformare a lor
in baze de date organizate.
2.1
Ilustrarea
optiunilor reale si virtuale in procesul de decizie succesiv
Ca o ilustrare a
analizei traseului optiunii virtuale, se poate spori
luarea deciziilor; lasati-ne sa consideram un proces succesiv la Royal
Dutch/Shell care s-a desfasurat intr-o perioada de timp mai mare decat
o
decada. Detaliile au fost raportate in Wall
Street Journal (pentru avantajul cititorilor, trasatura articolului
este
inclusa ca Apendicele B). Procesul de decizie a inceput in mai 1985, cu
alegerea unei oferte la un contract de proba care s-a desfasurat
intr-un loc
indepartat din Golful Mexicului, poreclit domeniul “Mars”. Vederea
generala
initiala a datelor a produs la randul ei date, dar acestea erau greu de
interpretat,
astfel incat cineva s-ar fi putut gandi sa indice depozite de petrol.
Dupa
castigarea contractului, urmatoarea alegere a implicat proba de
explorare.
Decizia afirmativa de aici a avut rezultat in descoperirea
asa-numitului
domeniu “elefant”; dar procesul de decizie nu s-a terminat, pentru ca
santierul
se afla la o mare adancime sub apa. Urmatoarea alegere a implicat o
inovatie
unor noi tehnologii de proba, capabile sa dezvolte santierul. O data ce
tehnologia a fost reusita, alegerea finala a fost cand sa se continue
dezvoltarea
Procesul de decizie
incepe cu eforturile companiei Shell de a trasa
regiunea in pregatire pentru licitatia drepturilor de proba, de catre
guvernul
federal. (“Epopeea” incepeintr-un moment in care piata de capital
descuraja
aparent cheltuielile majore din ezploatare). Geologul Roger Baker a
intampinat
multe dificultati in interpretarea datelor seismice pentru ca
deformarile
produse ca semnale au trecut prin straturile termale intalnite in
adancul
apelor (asemenea straturi termale se comporta ca niste lentile, dar
este
dificil de stiut cum sunt deformate semnalele). In ciuda acestor
dificultati,
compania a hotarat daca (si cat de mult) ofera pe santier. Problema
evaluarii
contractului de petrol se poate apropia considerand asemenea contracte
ca
optiuni de chemare. Potentialul superior optim, desigur, se transforma
in
optiuni de mare valoare. (In oferta girata, Shell a platit 2,4 milioane
$
pentru drepturile de proba, o taxa de 37% peste oferta minima permisa,
nefiind
in competitie cu oferta niciunei alte companii).
Urmatorul pas in
procesul de decizie a implicat oferta de explorare, care
costa 14 milioane $. In particular ar putea fi justificata ca un mijloc
de
imbunatatire a cunostintelor necesare pentru a decide desfasurarea
optima a
optiunilor reale identificate anterior. (Din acest punct de vedere
intrebarea
se concentreaza pe rolul noii informatii in imbunatatirea abilitatii de
evaluare a optiunilor de dezvoltare a santierului). In plus fata de
insusirea
resurselor care ar putea sta in depozite specifice, totusi ,
potentialele
lectii de evaluare ar putea sa fie invatate comparand datele ofertei
actuale cu
datele seismice adunate in vederea generala initiala. Asemenea lectie
ar putea
da companiei Shell cateva avantaje competitive in interpretarea datelor
preliminare ale noului domeniu considerat in viitor.
Cum am putea sa evaluam
lectiile invatate privind interpretarea datelor
seismice din adancul apelor dperspectiva generala? Royal Dutch/Shell ar
avea
cunostinte despre informatii similare din alte locatii din bazele de
date
proprii. Invatand adevarul despre santierul Mars amputea sa sporim
substantial
valoarea pe care o au asemenea informatii. Un rezultat pozitiv ar
identifica
desfasurarea optiunilor varietatii Siegel/Smith/Paddock pentru fiecare
din
locatiile asemanatoare (iar un rezultat negativ ar putea preveni
pierderile in
alta parte). Cunoscand numarul santierelor asemanatoare din bazele lor
de date,
Royal Dutch/Shell ar putea eticheta optiunile posibile disponibile.
Faza de
tranzitie pe care optiunile virtuale o asociaza cu explorarea ofertei
pe
santierul Mars are acest portofoliu de optiuni reale ca investitie
fundamentala. Fiind dat scopul global al activitatilor de adunare de
date
seismice, aceasta optiune virtuala ar putea avea un potential
substantial
superior (de aici valoarea substantiala, taxa pentru riscul inferior
limitat).
Oferta de exploatare
arata ca domeniul Mars contine 700 de milioane de
barili de petrol, cea mai mare descoperire internea incepand de la
golful din
Alaska. (aceasta are aproape 1/3 din marimea tuturor rezervelor
Companiilor de
petrol din Gulf, care pot reveni prin fuzionarea cu Chevron). Problema
companiei Shell a fost ca nimeni nu a castigat experienta construind o
baza de
productie capabila sa opereze in ape atat de adanci si, de asemenea, sa
reziste
uraganelor de acolo. Urmatoarea parte a procesului de decizie implica
un effort
de cercetare de mai multi ani pentru a proiecta o platforma.
Cum evaluam investitia
in cercetare dedicata proiectarii platformei? La
inceput, nimeni nu stia sigur daca un proiect de succes ar putea fi
realizat
prin tehnologia disponibila, sau daca o platforma de productie ar putea
fi
construita la costul care cr declansa domeniul economic viabil.
Constransi de hotarul domeniului Mars,
inca colaboram cu
optiunile reale Siegel/Smith/Paddock ceea ce a declansat rezerve la
investitia
fundamentala. Pretul de proba al acestei optiuni este nesigur in
aceasta etapa
a procesului de decizie, iar cercetarile propuse ar furniza noi
informatii
pentru a clarifica evaluarea acestei optiuni reale.
De asemenea,
cunostintele proprii castigate din eforturile de dezvoltare a
platformei ar putea fi valorificate in alte aplicatii de viitor. Un
rezultat
pozitiv ar putea crea noi optiuni de dezvoltare care ar rezulta din
informatia
despre alte santiere la adancime din proprietatea de baze de date a
Royal
Dutch/Shell despre observatiile seismice.
Cand cercetarile de pe
proiectul de platforma au fost complete, Shell a
avut sarcina de a evalua cheltuiala a 1 mld $ pentru a construi o
platforma si
pentru a putea duce cu usurinta 26 de productii (aceasta inseamna
aproximativ
1,57 $ pe baril). Platforma ar costa 650 milioane $, iar sondorul ar
costa inca
450 milioane $. Cateva din aceste etape ar trebui impartite cu
partenerul
minoritar British Petroleum. Cheltiuelile acestei etape ar fi cele mai
vaste in
intregul efort de dezvoltare. De asemenea, aceasta este etapa din
procesul
deciziei care implica cei mai multi bani si care are minim de
complexitate.
Decizia ramasa este daca sa punen in practica optiunile reale pentru a
plati
toate costurile si a primi rezervele dezvoltate. La aceasta etapa
exista
informatii prelucrate la nivel inalt, despre pretul de proba si despre
valoarea
investitiei fundamentale, asadar, procesul de decizii poate proceda
fara
probleme.
2.1
Optiunile virtuale in cercetari
fundamentale
Ce parere aveti despre
pretul initial al efortului lui Roger Baker de a
aduna informatii-cercetarea fundamentala care sporeste intregul proces
pe care
tocmai l-am prezentat? De asemenea, cum afecteaza noile cunostinte de
interpretare seismica a observatiilor din adancurile apei veloarea
eforturilor
generale?
Intr-o matura cultura a
informatiei colectarea noilor date tinde sa survina
la frontierele cunostintelor utile. Cand Roger Baker, de exemplu, a
adunat
datele ce l-au ajutat, a aplicat metodele existente pentru a explora
noi arii.
Roger Baker este un cercetator cu experienta in probabilitatea
descoperirii
prin eforturi. Aceasta distribuire a probabilitatii ar putea fi tratata
ca un
proces fundamental aleator in evaluarea efortului ca optiune virtuala
(investitia fundamentala fiind o informatie de valoare ce este folosita
in
oferta unui contract).
Interpretand datele lui
Roger Baker s-a demonstrat provocarea pentru
neprevazut, dar si compozitia (amestecul) dedusa din straturile termale
in
adancul apei. Clarificarea ulterioara despre cum sa se interpreteza
datele ar
fi putut produce avantaje in cel putin trasee. Mai intai, noile
indemanari
sloicitate ar fi putut fi aplicate datelor produse in vederile generale
mai
importante din alte locatii, cu noile optiuni de proba ca rezultat (cum
s-a
discutat inainte). Mai departe, noua aptitudine de a interpreta datele
modifica
probabilitatea de descoperire prin efortul vederii de viitor,
incurajandu-se
perspectivele de viitor.
2.2
Optiunile
virtuale in dezvoltarea resurselor umane
Investitiile in
dezvoltarea resurselor umane pot modifica pretul oricaror
optiuni virtuale ce apartin unei organizatii. Aptitudinile de inginerie
imbunatatite, de exemplu, pot reduce pretul pentru ca o optiune sa
obtina
proiectele produsului din datele de proprietate. Analizand impactul pe
valoarea
organizarii optiunilor virtuale, s-ar putea furniza, prin urmare,
intelegeri
folositoare aledeciziilor despre investitiile in dezvoltarea resurselor
umane.
Compania Beech Aircraft
da un exemplu. Identitatea marcii a fost puternica,
avand o reputatie foarte buna pentru calitatea produsului; dar linia
produsului
existent era dominata de proiecte vechi. In 1997 compania se angajeaza
in
dazvoltarea unui proiect revolutionar (numit “Starship”) care a folosit
constructia toata compusa, instrumente de zbor computerizate in
intregime,
puterea avioanelor cu reactie cu geometrie variabila, si arhitectura
progresista
de apoi (pe un avion, principala aripa
de ridicare este la spate, cu stabilizatorul orizontal montat pe varf).
Cele
mai multe din investitiile venite in ajutorul computer-ului proiecteaza
facilitati si automatizari de fabrica pentru materialele de compozitie
pentru
comanda, la o scara vasta (ceea ce are multe intrebuintari alternative,
sporeste declansarea de valoare a optiunilor reale). Acest efort a
atras noi
talente in inginerie si a revitalizat compania intr-o asemenea masura
incat
aceasta a atras semnificativ atentia ca achizitie strategica ce are mai
multi
potentiali pretendenti. (actionariul primar al companiei la acel moment
a fost
cel ce a gasit iesirea, cel ce a vrut sa se retraga si avea iesiri
samnificative de proprietate planificata). Rezultatul a fost o vanzare
de
succes catre Raytheon in mai putin de un an de la lansarea proiectului
Starship, aproape dubland valoarea depozitului companiei in patru luni.
(Raytheon era furnizorul principal de instrumente de arena (carlinga),
echipament de comunicare siajutoare de navigare pentru proiectul
Starship).
Insusi proiectul
Starship avea foarte scurta productie, dar aptitudinile
dezvoltate in timpul efortului au sporit organizarea intr-o varietate
de
modalitati. Suprema intre castigurile realizate in programul Starship
era
abilitatea sporita de a atrage si retine talentele mari din
inginerie.In acest
mod proiectul computerizat asistat si sistemul de productie
computerizata
integrata s-au stabilit prin programul de dezvlotare Starship, iar
compania
Beech a redus substantial costul dezvoltarii de proiecte pentru noi
produse si
al imbunatatirii produselor existente. Bine vizibile intre noile
produse a
rezultat un nou tip de avion cu reactie cu aripi de aluminiu si fuselaj
compus.
Proiectul companiei Beech compatibilitatile productiei de materiale
compuse au
rezultat, de asemenea, in mai multe contracte de furnizare a
componentelor
pentru alte fabricatii (incluzand parti pentru bombardierele B-2 si
avioane de
incarcatura C-17 construite pentru Air Force S.U.A.). Aceste aptitudini rezulta direct din
investitiile facute in programul Starship.
|