1
Capitolul I.
Studiul pietei
Cuvantul piata
este utilizat de catre oamenii de marketing in doua sensuri,
respective, in
sens restrans si in sens larg.
In
sens restrans se folosea adesea termenul de piata pentru a caracteriza,
de o
maniera sintetica, marimea, structura si tendintele evolutiei
vanzarilor unui
produs. In acest caz este important de a sti in ce unitati se exprima
marimea
pietei; adesea ele pot folosi unitati fizice: tone de grau, kilowati de
energie
electrica, hectolitri de vin, numar de televizoare. In alte situatii, atunci cand este vorba de
servicii, adica de bunuri intangibile, exprimarea se va face in unitati
de
masura conventionale, ca, de exemplu, calatori-kilometri. In unele
cazuri insa
se poate masura volumul unei piete in termini monetari, adica prin suma
cheltuielilor consumatorilor pentru produsul sau serviciul considerat.
De
asemenea, aceasta modalitate de exprimare este singura posibila in
cadrul unor
produse foarte eterogene, cum ar fi cele farmaceutice, pentru care ar
fi absurd
sa se faca masurarea in tone sau in alte unitati.
In
acceptiunea sa mai larga, cuvantul “piata” desemneaza ansamblul
publicului
susceptibil de a exercita o influenta asupra vanzarilor unui produs
sau, mai
general, asupra activitatilor unei organizatii. Acest public este
compus din
indivizi, intreprinderi sau institutii.
Componentele care
definesc piata sunt:
Consumatorii,
respectiv utilizatorii, constituie componenta cea mai importanta a
pietei avand
in vedere ca ei exercita in toate cazurile o influenta directa asupra
vanzarilor unui produs. Natura si caracteristicile acestora sunt foarte
variate
in functie de sectorul de activitate. De exemplu, pentru produsele si
serviciile de larg consum (alimentare, de locuit, de odihna, de
transport)
consumatorii, respective utilizatorii care se constituie in asa-zisi
clienti
finali, sunt formati din indivizi sau menaje (gospodarii familiale);
pentru
produsele si serviciile industriale (materii prime, semifabricate,
echipamente
industriale) clientii finali sunt intreprinderile sau organizatiile
susceptibile de a le cumpara.
Cumparatorii
unui produs, in anumite cazuri, se confunda cu consumatorii. Este, de
exemplu,
cazul pentru tigarete. Dar in multe situatii cele doua categorii nu se
regasesc
cu exactitate.astfel, in cazul deodorantelor pentru barbatii,
cumparatorii sunt
adesea sotiile.
Prescriptorii
reprezinta acei componenti ai pietei care nu consuma si nici nu
cumpara un
produs sau serviciu ci doar dau sfaturi in legatura cu consumul,
respective
utilizarea acestuia. Astfel, arhitectii exercita influenta asupra
societatilor
de constructii cand se pune problema alegerii materialului si
echipamentelor ce
vor fi puse in opera. Uneori este vorba nu numai de sfaturi, ci si de
prescriptii, imperative carora cumparatorul trebuie sa se conformeze.
De
exemplu, produsele farmaceutice vandute pe baza de reteta se prescriu
de catre
medici.
Distribuitorii
sunt cei care isi gasesc locul intre producatori si consumatori si
cuprind:
angrosisti, detailisti, negociatori. Ei nu sunt insa intermediari
pasivi, ci
exercita, in general, o mare influenta asupra consumatorilor, fie prin
alegerea
produselor pe care le vor vinde, fie prin prezentarea si promovarea
acestor
produse, fie prin rolul de sfatuitori pe care-l joaca adesea pe langa
cumparatori (farmacisti, opticieni).
Distribuitorii constituie deci,
in special
pentru intreprinderilep roducatoare de bunuri de larg consum, o
componenta
importanta a pietei.
Producatorii
concurenti influenteaza volumul vanzarilor, unei intreprinderi in
special
prin comportamentul lor in materie de politica de gama de produse
oferite, de
preturi practicate, de comunicatii si de distributie. De exemplu,
vanzarile de
automobile DAEWOO depind nu numai de strategia de marketing a lui
DAEWOO, ci si
de cea a altor constructori sau importataori de automobile pe piata
romaneasca.
Studiul
pietei implica deci, pentru o intreprindere culegerea si analiza
informatiilor cu privire la concurenti sai directi si indirecti.
Capitolul II.
Continutul studiilor de piata
Atitudinea marketing de
caracterizeaza prin grija constanta pentru cunoasterea pietei si
adaptarea
continua continua la cerintele acesteia. De aceea analiza cantativa si
calitativa a ofertei si a cererii, prezente si viitoare, aunui bun sau
serviciu(ceea ce reprezinta un studio de piata) este cheia de bolta a
oricarui
demers de maketing. Ea raspunde nevoilor de informatii, care apar de
fiecare
data cand trebuie sa fie luata o decizie
comerciala insotita de risc si cand trebuie sa fie controlate
rezultatele
acesteia.
Una din
sarcinile importante ale
responsabililor de marketing din intreprinderi este aceea de a pune la
dispozitie studii de piata bine fundamentate. Aceste studii pot fi
elaborate de
compartimentele de marketing, ale firmelor respective, daca au
potentialul
necesar sau, in caz contrar, se poate apela la organisme specializate
din
exteriorul intreprinderii. Si intr-un caz si in altul, pentru a putea
obtine la
un cost minim informatii de cea mai bua calitate este necesar ca in
prealabil
sa se fi elaborate un proiect de studiu de piata, care concretizat sub
forma
unui document, trebuie sa cuprinda urmatoarele rubrici: obiectul
studiului (sau
problema ce trebuie rezolvata); informatiile ce urmeaza sa fie culese;
tehnicile de culegere a informatiilor; bugetul si programarea in timp a
studiului.
Continutul propriu-zis al
unui studiu de piata variaza in functie de problema de marketing ce
trebuie
rezovata. O lansare de produs nou, de exsemplu, necesita informatii mai
diverse
si mai numeroase decat cele pentru alegerea unui canal de distributie,
elaborarea unei strategii de comunicatie, fixarea unui pret de vanzare
sau
controlul eficacitatii unei campanii publicitare.
Daca luam exemplul
intreprinderii care doreste sa se implanteze
pe o piata si care hotaraste sa intreprinda un studiu de piata
complet,
atunci acesta din urma va cuprinde: studiul consumatorilor, studiul
concurentei, studiul distributiei, studiul mediului.
Studiul consumatorilor. Acesta trebuie sa obtina
raspunsuri la
urmatoarele intrebari: “ cine sunt consumatorii”, “Ce cumpara
consumatorii”,
“Cine intervine in decizia de cumparare”,”cand si unde cumpara
consumatorii”,
etc.
Studiul concurentei. Acesta presupune analiza
principalelor
politici ale intreprinderilor concurente. Studiul politicilor generale
si al
politicilor financiare va permite sa se cunoasca orientarile firmelor
si sa se
prevada reactiile acestora. In acest sens vor trebui examinate:
personalitatea
conducatorilor, politica de diversificare a firmelor, ponderea la
export,
politica de cercetare si dezvoltare aparenta lor la grupuri si
legaturile
financiare cu alte intreprinderi, situatia lor financiara.
Studiul politicilor de productie trebuie sa
evidentieze:
capacitatea de productie, programele de investitii si de cercetare,
necesaul de
materii prime.
Analiza politicilor
comerciale permite cunoasterea optiunilor facute de concurenti in
materie de: pret
si conditii de vanzare, distributie (circuite utilizate), produs
(performante
si marci), publicitate (buget, medii publicitate si mesaje
selectionate),
promovarea vanzarilor si relatii publice, serviciu dupa vanzare.
Rezultatul
unei asemenea analize asupra concurentilor va permite sa se cunoasca
evolutia
partilor de piata, gradul de satisfacere a consumatorilor, notorietatea
concurentilor.
Studiul distributiei. Acetsa trebuie sa conduca
la cunoasterea
importantei diferitelor circuite de distributie si a evolutiei lor.
Totodata
vor fi puse in evidenta avantajele si inconvenientele fiecarui circuit
analizat. In sfarsit studiul distributiei se va axa pe cunoasterea
marjelor
practicate, pe metodele de vanzare folosite si pe gama de servicii
oferite.
Studiul mediului. La baza evolutiei permanente a
mediului se afla
numerosi factori exteriori pietei, care reprezinta tot atatea ocazii
favorabile,
dar si amenintari carora intreprinderea trebuie sa le faca fata. Dintre
acesti
factori cei mai importanti provin din domeniile: demografic,
politic, economic, cultural, tehnologic. Desi numarul
lor mare face imposibila o studiere exhaustiva, totusi pornind de la
particular
la general, se pot analiza principalele influente exercitate asupra
pietei.
1
Capitolul
III
Piata cafelei
1 Istoria cafelei
Istoria cafelei este la fel de bogata ca insasi
cafeaua, datand de mai mult de 1000
de ani.
In Occident, istoria
cafelei incepe acum trei secole, dar in Orientul Mijlociu ea este
consumata de
toate paturile sociale inca din vechime.
Prima referinta la cafea, din surse inregistrate,
dateaza din secolul al IX-lea, dar cu multe secole inainte, existau
multe
legende arabe despre bautura misterioasa si amara cu puteri
stimulatoare.
Primele plante de cafea au
fost aduse pe coastele Marii Rosii din Africa. La inceput cafeaua era
considerata aliment si nu bautura. Triburile est-africane macinau
boabele crude
de cafea si prin amestecarea cu grasime animala obtineau o pasta pe
care o
modelau sub forma de bile. Acestea erau consumate de razboinicii
tribului
pentru a avea mai multa energie in timpul luptelor.
Incepand cu anul 1000 e.n.,
renumitul tamaduitor Avicenna,
administra cafeaua in chip de medicament. Etiopienii obtineau un fel de vin din fructele de
cafea, prin fermentarea in apa a boabelor uscate. Cafeaua crestea in
mod
natural si in Peninsula Arabiei si din secolul 11 aici cafeaua a fost
preparata
ca bautura calda.
Se pare ca originea cafelei se afla pe continentul
african, intr-o zona a Etiopiei cunoscuta sub numele de "Kaffa". De
acolo ea se raspandeste in Yemen, apoi in Arabia si Egipt. Cultivarea
cafelei
s-a extins rapid in toate aceste tari si servitul cafelei a devenit un
obicei
zilnic placut. Spre sfarsitul sec. al XIV-lea, societatile care
practicau
comertul au inceput sa-si dea seama de marele potetial pe care il
reprezinta
cafeaua si au lansat-o cu succes in Europa.
Cererea de cafea in
Orientul Apropiat era extrem de mare si toate transporturile de cafea
care
paraseau Yemenul cu destinatia Alexandria si Constantinopol erau foarte
bine
controlate si pazite pentru ca nici o planta sa nu iasa din tara. In
ciuda
acestor restrictii, musulmanii in timpul pelerinajului lor la Mecca, au reusit sa
ascunda
si sa ia cu ei plante de cafea si sa le cultive in tarile lor. Astfel,
a
inceput cultivarea cafelei in India.
Cafeaua a intrat in Europa la
acea vreme prin portul Venetia, unde aveau loc schimburile comerciale
cu
negustorii arabi. Bautura a devenit obisnuita in randul populatiei in
momentul
in care vanzatorii ambulanti de limonada au inclus-o in oferta lor ca
alternativa la bauturile reci. De asemeni, multi dintre negustorii
europeni au
inceput sa bea cafea in calatoriile lor si au adus acest obicei in
Europa.
Asemanarile fonetice dintre cuvantul
"cafea" si echivalentii sai europeni ( in italiana "caffe",
in franceza "caffé" si "kaffee" in germana, de exemplu),
i-au determinat pe oameni sa creada ca numele provine din "Kaffa",
provincia etiopiana de unde cafeaua isi trage obarsia. Dar o alta
ipoteza a
sugerat ca acest cuvant povine din arabescul "quahwek", care inseamna
"stimulant".
Pe la mijlocul secolului 17, olandezii dominau
comertul naval si au introdus cultivarea la scara mare a cafelei in
coloniile
lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi si Bali. Cafeaua
a ajuns
in America Latina cateva decenii mai tarziu cand francezii au adus o
planta de
cafea in Martinica. La jumatatea secolului 19, o boala rara a plantelor
s-a
raspandit prin plantatiile de cafea din Asia de sud-est si culturile au
fost
compromise. Astfel, Brazilia a devenit cea mai mare producatoare de
cafea,
onoare pe care o detine si astazi.
Este interesant ca,
desi cafeaua este originara din Africa, cultivarea arborelui in aceasta
parte a
lumii este relativ recenta. De fapt, plantatorii britanici au fost cei
care au
reintrodus cresterea cafelei in Africa, chiar dupa Primul Razboi
Mondial,
infiintand plantatii in zone care ofereau un climat si un sol propice
infloririi arborelui.
2. Piata cafelei
Pe parcursul sec. al IX-lea si pana in prezent,
cultivarea si exportul cafelei inflorit intr-o masura uimitoare.
In prezent cafeaua este
consumata virtual in orice tara, si este o marfa deosebit de importanta
atat
pentru producatori, cat si pentru consumatori.
In prezent, pe piata mondiala
cafeaua se situeaza, alaturi de ulei, otel si cereale, printre
materiile prime
de export de inalta valoare, situatia economica a multor tari
prim-producatoare
de cafea depinzand aproape in intregime de exportul cafelei, pentru
bunastarea
lor nationala. Cele mai importante piete ale cafelei se afla la New York si
Londra, unde
se negociaza varietati de cafea din speciile Arabica si respectiv
Robusta.
Pretul cafelei difera mult, in
functie de cerere si oferta si el este in mod continuu influentat de
factori cum
ar fi: modificarile de clima, miscarile politice si calitatea, precum
si
volumul productiei de cafea.
3.
PRODUCATORI SI
DISTRIBUITORI
Kraft
Foods Romania este producator si distribuitor al marcilor de cafea
Jacobs si
Nova Brasilia si una din companiile de top de pe piata produselor
zaharoase.
Compania vinde in lume aproximativ 94 de miliarde de cesti cu cafea
anual,
echivalentul a 257 milioane cesti cu cafea in fiecare zi. Portofoliul
Kraft
Foods cuprinde alaturi de Jacobs, marci de cafea precum Carte Noire,
Gevalia,
Jacques Vabre, Maxwell House. Kraft Foods a generat 1.1 mld USD venit
net din
vanzarile de noi produse in 2002, iar in 2001 i s-a acordat titlul de
"Compania Anului pentru Produse Noi" de catre revista New
Products..
Cafeaua
Jacobs detine locul doi pe piata
romaneasca a cafelei, iar Jacobs Kronung este lider in segmentul
cafelei
premium.
ELITE Romania
a fost infiintata in anul 1994. In ultimii 6 ani, Elite
a fost lider la vanzarea cafelei in Romania, avand consum de 30000 t pe
an si
un profit de 60 milioane euro.
4. CONSUMUL DE CAFEA DIN ROMANIA
Consumul
de cafea din Romania este aproape de cinci ori mai mic decat
mediaeuropeana,
arata un studiu realizat institutul de cercetare a pietei, GFK.
Potrivit studiului, in
Romania, un roman
consuma anual circa 1,83
kg
de cafea, in timp ce europenii beau nu mai putin de 5,3 kg de cafea. Un
alt
fenomen reflectat de studiul GFK este si o scadere cu 3% a consumului
de cafea,
fata de perioada similara a anului trecut. Principalele cauze
identificate de
reprezentantii Asociatiei Romane a Cafelei sunt pretul mare al acestui
produs,
„prohibitiv pentru mare parte din consumatorii romani“. „Asociatia
Romana a
Cafelei considera ca una dintre cauzele care au generat o scadere a
pietei
cafelei boabe si macinate cu 3% conform studiului GFK, ar putea fi
generata si
de faptul ca acest produs, cafeaua, este purtator de accize, ceea ce
atrage
dupa sine preturi mari. Ca rezultat, cafeaua devine greu accesibila
consumatorilor romani“
Piata
cafelei din Romania inregistreaza un consum de trei ori mai mic decat
in alte
tari din Europa. Cauza principala o reprezinta nivelul actual al
accizelor,
unul dintre cele mai ridicate din Europa: 850 euro/tona la cafeaua
verde, 1250
euro/tona la cafeaua prajita si 5000 euro/tona la cafeaua solubila.
Aceste
accize se regasesc in pretul final al pachetului de cafea in proportie
de 20%,
ceea ce face ca acest produs sa fie greu accesibil consumatorilor
romani.
Asociatia Romana a Cafelei reuneste cei mai importanti producatori:
Elite
Romania, Kraft Foods Romania, Supreme Imex, Nestlé, Alca Co si
Panfoods, care
impreuna detin aproximativ 90% din piata locala oficiala a cafelei de
marca.
Asociatia militeaza, inca de anul trecut, pentru eliminarea acestor
accize,
ceea ce va avea ca rezultat cresterea pietei cu mai mult de 50%in
urmatorii
patru ani.
Dintre cele 13 tari candidate la Uniunea Europeana,
doar Romania, Bulgaria si
Letonia percep accize pentru produsele ce nu au impact negativ asupra
economiei, mediului inconjurator sau socialului. Comparativ cu
celelalte tari
candidate, Romania are cele mai mari taxe la cafea, desi are unul
dintre cele
mai scazute PIB/locuitor.
Dupa scaderea inregistrata in primele
doua luni ale anului, apare o redresare, astfel consumul de cafea boabe
si
macinata nu numai ca recuperat pierderea de 3%, dar a avut si o usoara
crestere
fata de aceeasi perioada a anului trecut, de 0,7% (conform unui studiu
realizat
de GfK Romania, Institut de Cercetare de Piata). Aceasta redresare se
datoreaza
cafelei ambalate.
6. Tendinte
Studiul
a fost realizat pe un esantion de 850 persoane cu varsta cuprinsa intre
18 si
65 ani si este reprezentativ pentru mediul urban, pentru categoria de
varsta
luata in calcul.
83.6% dintre persoanele adulte au consumat cel putin o data
cafea in ultima saptamana. Femeile consuma cafea intr-o proportie mai
mare
decat barbatii (86.0% femei vs 80.6% barbati), iar persoanele mai in
varsta
consuma cafea intr-o proportie mai mare decat cele tinere (86.1%
persoanele
peste 30 ani vs 77.7% persoanele cu varsta intre 18 si 30 ani).
Dintre tipurile de cafea prezente pe piata, cafeaua
naturala detine partea leului. Astfel, 74.3% din populatia adulta
consuma
cafea, 13.7% consuma cappuccino si 12.8% consuma cafea instant.
Cafeaua instant si cappuccino sunt consumate intr-o
proportie mai mare de tineri (sub 30 de ani), in timp ce cafeaua
naturala este
consumata intr-o proportie mai mare de persoanele cu peste 30 de ani.
Prin
comparatie cu celelalte categorii, cappuccino este consumat intr-o
proportie
mai mare de femei, in timp ce cafeaua instant este consumata intr-o
proportie
mai mare de persoanele cu studii superioare.
Daca cafeaua naturala este bauta zilnic de 80.3% dintre
consumatori, nu acelasi lucru se poate spune si despre cafeaua instant
sau
cappuccino. Astfel, acestea sunt consumate zilnic doar de 35.3% (cafea
instant)
respectiv 22.4% (cappuccino) din persoanele care consuma aceste tipuri
de
cafea.
Frecventa cea mai mare de consum a cafelei naturale o
intalnim la femei, la persoanele cu varsta medie (31-45 ani) si
persoanele cu
venituri medii si mari. Cafeaua instant si cappuccino sunt consumate cu
frecventa mai mare in special de persoanele mai in varsta (peste 45
ani).
Consumatorii de cafea naturala beau in medie 1.9 cesti pe
zi, in timp ce consumatorii de cafea instant si cappucino consuma in
medie 1.4
respectiv 1.3 cesti pe zi.
In
timp ce cafeaua naturala se
bea cu predilectie dimineata (93.4% din consumatorii de cafea
naturala),
consumul de cappuccino este relativ echilibrat de-a lungul zilei (44.7%
dimineata, 30.9% la pranz,30.2% dupa amiaza si 14.6% seara
|