1
Cultura
cartofului timpuriu, o activitate rentabilă în practica
legumicolă
Cartoful
fiind considerat pe bună dreptate a doua pâine a omenirii, se cultivă
pentru
tuberculii săi, folosiţi într-o gamă largă de preparate culinare şi ca
materie
primă importantă pentru industria spirtului, amidonului, glucozei,
dextrinei etc.
De la bun
început
trebuie stabilită terminologia de cartof timpuriu, de vară şi de
toamnă,
deoarece nu de puţine ori se confundă scopul urmărit cu soiul cultivat.
De fapt
prin cartof pentru consum timpuriu, se înţeleg acele culturi care au ca
perioadă
de recoltare începând cu a doua jumătate a lunii mai şi continuând-se
de-alungul lunii iunie. în categoria culturilor de vară se încadrează
culturile
de cartof cu recoltare pe parcursul lunilor iulie şi august, iar cele
care se
recoltează toamna constituie cartoful pentru consum de toamnă şi până
în primăvară
la apariţia noii recolte.
Referitor
la realizarea
cartofului extratimpuriu în gospodăriile individuale se pot utiliza ca
sisteme:
cultura în răsadniţe calde cu platformă de biocombustibil; cultura în
câmp;
cultura protejată cu folie de polietilenă sau cultura în solarii.
Pe lângă
utilizarea spaţiilor
de cultură enumerate mai sus trebuie avut în vedere şi introducerea
diferitelor
măsuri tehnice şi tehnologice care îmbunătăţesc condiţiile de creştere
şi
dezvoltare a plantelor.
Dintre
măsurile tehnice
folosite cu bune rezultate în cultura cartofului timpuriu menţionăm
utilizarea
materialului biologic la plantare atât preîncolţit cât şi înrădăcinat.
înrădăcinarea
se poate realiza în lădiţe unde se pun în straturi alterne amestecul de
pământ
format din mraniţă, turbă şi nisip cu grosime de 5 cm şi tuberculii de
cartof în
prealabil preîncolţiţi. Pentru umectarea amestecului nutritiv se poate
folosi o
soluţie formată din 60 g superfosfat şi 30 g sare potasică la 10 ml
apă. Timpul
de înrădăcinare fiind de 6-10 zile. în acest caz răsărirea are loc după
12-15
zile, iar la circa 20 zile se poate începe recoltarea, funcţie de epoca
de
plantare şi sistemul de cultură.
Sub
aspectul îmbunătăţirii
tehnologiei de cultură prin introducerea de noi măsuri care să asigure
sporuri însemnate
de producţie, pe lângă utilizarea unui material sănătos din verigi
biologice de
înmulţire superioare se impune corelarea cerinţelor fiecărui soi cu
cerinţele
speciei în ansamblu în ceea ce privesc factorii de vegetaţie.
1
În acest
sens, pentru
asigurarea unui nivel de temperatură optimă în perioadele răsăritului
şi a formării
tuberculilor de cartof, putem utiliza cu bune rezultate folia de
polietilenă
perforată care asigură un aport suplimentar de căldură în fenofazele
critice
ale acestei specii. Pe lângă aceasta, în plus spre exemplu la cultura
în câmp,
realizarea biloanelor din toamnă constituie o măsură de îmbunătăţire a
regimului de temperatură deoarece primăvara cu ajutorul maşinilor de
plantat
are loc deschiderea bilonului, plantarea şi fixarea foliei de
polietilenă
pentru mulcirea solului. Această măsură tehnologică de mulcire a
solului, pe lângă
realizarea unui regim optim de temperatură în sol contribuie la
menţinerea unui
nivel optim de umiditate şi combaterea nepoluantă a buruienilor din
cultură.
Asigurarea
spaţiului de
nutriţie necesar creşterii şi dezvoltării fiecărei plante constituie un
alt
deziderat în cadrul tehnologiei de cultură, deoarece trebuie avut în
vedere
asigurarea acestuia pe orizontală prin corelarea distanţelor de
plantare între
rânduri şi pe rând cât şi volumul de bilon pe verticală ştiut fiind
faptul că
doar 10-15 % din producţie se dezvoltă sub nivelul de plantare al
tuberculului
mamă.
Pentru
asigurarea unui
nivel optim de umiditate în sol în fazele critice pentru apă al
plantelor
recomandăm aplicarea a 2-3 udări cu norme moderate de apă, pentru a
evita răcirea
solului. Acest lucru conduce la obţinerea de producţii superioare atât
cantitative cât şi calitative.
Utilizarea
metodei de
irigare prin picurare la nivelul rigolei de plantare cu distribuirea
apei prin
tubulatură, în unele cazuri de unică folosinţă atrage sporuri
semnificative de
recoltă, deoarece se asigură o uniformitate a regimului de umiditate
din sol. în
cazul oscilaţiilor mari ale umidităţii în sol unele soiuri de cartof
formează
un număr mai mare de tuberculi la cuib din care o bună parte nu vor
ajunge la
un diametru de peste 55 mm, proprii consumului curent.
Referitor
la consumul de
elemente nutritive în realizarea producţiei la unitatea de suprafaţă
trebuie
corelat cu consumul specific al speciei la tona de produs, potenţialul
genetic
al soiului şi nivelul de fertilitate a solului. Se recomandă ca pentru
obţinerea
unei tone de cartof să asigurăm: 8-10 kg s.a. N, 3 kg s.a. P2O5
şi 14 kg s.a. K2O. Raportul de echilibru între elementele
minerale
este de 1: 0,3 : 1,4.
La
culturile
extratimpurii şi timpurii nu trebuie să folosim cantităţi excesive de
fosfor,
deoarece se formează un număr prea mare de tuberculi la cuib care ajung
la mărimea
pentru recoltare cu întârziere.
De remarcat faptul că pentru
zona de vest a ţării,
datorită regimului de temperatură tot mai ridicat şi a secetei
pronunţate care
face posibilă dezvoltarea afidelor peste pragul economic de dăunare şi
care
sunt vectori pentru unele boli, se impune reînnoirea materialului
biologic
pentru plantare o dată la 1-2 ani cu material biologic produs în zone
foarte
favorabile culturii (Braşov - Covasna).
|