1
Geopolitica
este o doctrina social-politica aparuta la sfarsitul secolului al
XIX-lea si
inceputul secolului al XX-lea (pe baza lucrarilor lui Fr. Ratzel),
care,
preluand unele teze ale determinismului geografic si ale
antropogeografiei,
completate cu altele, specifice neomalthusianismului,
darvinismului social si rasismului,
sustine ca politica statelor este
determinata, cu
precadere, de situarea lor geografica. Adoptata ca doctrina oficiala in
Germania celui de-al treilea Reich, geopolitica, prin conceptul de
‘spatiu
vital’, necesar statelor cu o populatie foarte densa, a servit ca
element de
justificare a expansionismului si rasismului. Termenul a fost creat in
1916 de
sociologul suedez Rudolf Kjellen.
Din punct de vedere geopolitic,
lumea prezinta aspectul unui haos imens; pe de o parte o inmultire a
uniunilor
economice regionale ( Uniunea Europeana, Acordul de Liber Schimb Nord –
American,
MERCOSUR, APEC); pe de alta parte, o renastere a miscarilor
nationaliste, o
crestere a celor intregiste, state divizate, minoritati care isi cer
independenta. Cea mai mare parte a
conflictelor de la sfarsitul acestui secol (Algeria, Albania, Bosnia,
Cecenia,
Kurdistan, Afganistan, Chiapas, Sudan, Liberia, Congo- Zair, Rwanda
etc.) sunt
conflicte interne, in interiorul statelor care opun o putere centrala
unui
segment al propriei populatii.’( Ignacio Ramonet, Geopolitica
haosului).
La granita
dintre mileniile al II-lea si al III-lea
omenirea a fost – si este in continuare – confruntata cu multe probleme
geopolitice si geostrategice, intre care:
ü
Prabusirea comunismului in Europa Centrala si de Est, si, ca
una dintre
consecinte, dezmembrarea Uniunii Sovietice, a Iugoslaviei si
Cehoslovaciei si
aparitia a 22 de noi state pe harta lumii;
Razboiul din
Cecenia:
aceasta mica republica autonoma din Federatia Rusa,
in conditiile destramarii Uniunii Sovietice, si-a proclamat unilateral
independenta in anul 1991. Nerecunoasterea acesteia de catre Federatia
Rusa a
dus la declansarea unui conflict armat, soldat cu mari pagube umane si
materiale; conflictul este inca nesolutionat.
ü
Existenta unei
lumi unipolare (cu o singura superputere, S.U.A., intrucat Rusia –
mostenitoarea Uniunii Sovietice – a pierdut acest rang), dar cu
tendinta de a
deveni multipolara, manifestandu-se noi ‘actori’ pe scena mondiala,
precum
Uniunea Europeana in ansamblu si Germania in particular, China, Japonia
s.a.,
dar si Rusia, care revine;
ü
Translatarea sferei de interes, atat geopolitic cat si
geostrategic, cat si
economic, din ‘Zona Atlanticului’ (in principal Europa Occidentala si
S.U.A.,
dar si celelalte tari americane, plus cele africane) catre ‘Zona
Asia-Pacific’
(China, Japonia, Indonezia, Australia, ‘tigrii’ si ‘leii’ asiatici
etc.);
ü
Conflictele si crizele, greu de gestionat, care afecteaza si
influenteaza
nu numai arealele in care se produc, ci regiuni intinse. Acestea sunt , in
special datorate problemelor legate e geografia statelor: existenta
unor
popoare fara stat (kurd, palestinian etc.),
State
nerecunoscute de alte tari (Macedonia de Grecia, Ciprul ‘turcesc’ de
aproape
toate statele lumii), granite fixate artificial (multe din fostele
colonii) sau
granite in disputa, state divizate (Coreea etc.). Sau legate de natiune
si
minoritati (nationale, religioase, culturale) ridica adesea probleme.
Orice
comunitate ajunsa la rang de natiune solicita drepturi politice,
economice,
sociale, etc. acestea pot naste miscari nationale. Principiul ca toate
natiunile au dreptul la o patrie sau la un tinut poate naste
revendicari
istorice sau nationale ca in Kosovo. Nationalismul
poate sa fie: de stat (prin care s-au
inchegat state nationlale ca Franta, Marea Britanie), de
unificare (unirea unor tari de aceeasi nationalitate), antistatal
(kurzii din Turcia sau Irak),
separatist (Croatia, Slovenia etc.), pan-nationalism
(pan-slav, pan-arab,
pan-african) etc.
Minoritatile
nationale sunt
uneori incitate din exterior sa ia atitudini ostile statului in care
traiesc; alteori statul are tendinta de desnationalizare a acestora.
ü
Accentuarea decalajelor economico-sociale dintre tarile
dezvoltate si cele
in curs de dezvoltare, reflectata in cresterea saraciei, a somajului
etc.
Economia mondiala s-a dezvoltat in salturi, cu faze de avant, de
stagnare sau
regres, in functie de dezvoltarea si reinoirea tehnologiilor. Acestea au
afectat in mod diferit tarile sau unele regiuni si chiar nivelul global.
Structura economiei mondiale
reflecta trei ranguri regionale: economii de centru, de periferie si
intermediare. Cele centrale au tehnologii avansate, productie
diversificata si
salarii mari (exemple S.U.A., Europa deVest, Japonia etc.). Periferia
compune
asa-numita ‘Lume a Treia’, care nu intra in economia mondiala ca
partener egal.
O economie globalizata, in sens democratic, presupune reglementari
internationale care sa ofere sanse de vietuire normala pentru toti
oamenii.
Deocamdata insa cei ce poseda tehnologiile de varf impun regulile
jocului. De
exemplu, pretul materiilor prime din Lumea a Treia sunt dictate din
exterior.
Pe de alta parte, paralel cu globalizarea se realizeaza si o noua
structurare;
se inmultesc regionalizarile economice, in doua sensuri: crearea unei
pieti
comune (ca Uniunea Europeana, NAFTA etc.) si regiuni de dezvoltare
(regiunile
din tarile Uniunii Europene).
ü
Resursele naturale, in principal cele strategice, si accesul
la ele.
Tendintele de mediu care ridica probleme in prezent sunt: cresterea
demografica (ceea ce duce la creterea consumurilor si
treptat la epuizrea resurselor) si incalzirea
climei (dereglarea ecosistemelor). Se poate ajunge astfel la o
criza
generalizata a mediului care s-ar putea produce pe la jumatatea
secolului XXI.
La inceputul mileniului al
III-lea exista inca multe probleme cu care se confrunta omenirea,
inclusiv
geopolitice si geostrategice, care pot afecta mediul inconjurator:
conflictele
si crizele, revendicarile teritoriale, cresterea decalajului NORD – SUD
(tari
dezvoltate – tari in curs de dezvoltare) – avand drept corolar
cresterea
saraciei, a somajului si alte fenomene – globalizarea, resursele
esentiale
(combustibile, energia, minereurile feroase si neferoase, fondul
forestier,
apa, hrana etc.) si accesul la acestea, bogatiile Oceanului Planetar si
accesul
echitabil la ele etc.
Conflictele si crizele. In perioada ce s-a scurs
dupa cel de-al
doilea razboi mondial, de numai cinci decanii si ceva, cunoscuta drept
o
‘perioada de pace’, au avut loc in lume peste 100 de conflicte armate
importante, soldate cu circa 25 milioane de victime si un numar si mai
mare de
refugiati. Se adauga pagubele matreiale (distrugerea de sate si orase,
uzine,
terenuri agricole, cai de comunicatie etc. ) si degradarea mediului
inconjurator in ansamblu, prin unele din deteriorarile amintite mai sus
ori
prin folosirea unor substante nocive, prin provocarea de inundatii etc.
Situatiile conflictuale din lume
sunt provocate de factori dintre cei mai diferiti, uneori combinadu-se
doi sau
mai multi asemenea determinanti.
Dintre
conflictele care inca
se manifesta pe Glob, la inceputul mileniului al III-lea, mentionam:
1
a)
Conflicte etnice : Tara Bascilor si
Catalonia in Spania, Tara Gagauzilor in Republica Moldova (dupa modelul
Republicii Moldovenesti Nistrene sau Republica Transnistria), tot pe
teritoriul
Republicii Moldova, localitatile populate de gagauzi s-au constituit,
in 1994,
intr-o ‘republica’ separatista, cu numele de Gagauz Eri. Gagauzii
sunt o minoritate etnica de origine turca, stabiliti intre Prut si
Nistru la
sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea),
Rwanda si
Burundi (rivalitatea dintre populatiile Hutu si Tutsi), Sri Lanka
(populatia
Tamil), India (populatia Sikh), Myanmar (populatiile Karen si Kachin),
Turcia,
Iraq si Iran (populatia kurda), Iugoslavi (populatia albaneza din
Kosovo);
Burundi
si Rwanda, doua tari mici din inima Africii, a caror populatie este
formata
aproape in totalitate de numai doua etnii (hutu – majoritari in ambele
state –
si tutsi), au cunoscut, dupa dobandirea independentei, unele dintre
cele mai
sangeroase conflicte de pe Glob, atat interetnice (pe teritoriul
fiecareia
dintre cele doua tari), cat si interstatale (intre cele doua tari). De
exemplu,
in urma unei rascoale esuate a populatiei hutu din Burundi, in aprilie
1972, au
fost masacrati 100.000 de oameni, alti 150.000 refugiindu-se in statele
vecine.
Iar in Rwanda, in urma conflictului din aprilie – iulie 1994, cad
victime in
jur de un milion de locuitori apartinand etniei tutsi, alte doua
milioane fiind
nevoite sa se refugieze in tarile vecine.
b)
Conflicte religioase: Irlanda de Nord (catolicii si
protestantii), Filipine (minoritatea
islamica din insulele Mindanao si Sulu doreste sa obtina independenta,
statul
filipinez avand ca religie predominanta crestinismul);
c)
Conflicte lingvistice si de
caracteristici culturale : Belgia (valonii si
flamanzii, respectiv vorbitorii de limba franceza si cei de limba
olandeza),
Scotia, Corsica, Republica Moldova (rusofonii din asa numita Republica
Transnistreana, gagauzii din Tara Gagauzilor) etc.;
d)
Conflicte economice: Italia (intre Nordul dezvoltat si
Mezogiorno/Sudul mai putin dezvoltat);
e)
Conflicte etnice si religioase: provincia Kosovo din Iugoslavia
(etnicii albanezi de religie islamica
versus sarbii de religie ortodoxa), Republica Cecenia si Daghestanul in
Federatia Rusa (cecenii si daghestanii, de religie islamica, fata de
rusi, de
religie ortodoxa), Sudan (conflict etnic si confesional intre populatia
araba,
de religie islamica, din nordul tarii, si populatia negroida, de
religie
crestina, din sudul tarii), Armenia-Azerbaidjan (conflictul avand drept
obiect
teritoriile Nagorno- Karabah, enclava armeana in Azerbaidjan, si
Nahicevan,
enclava azera in Armenia; armenii sunt crestini, iar azerii – islamici);
f)
Conflicte etnice si economice: Catalonia in Spania (etnicii
catalani, desi au obtinut autonomia in 1977,
doresc independenta si din motive economice, aceasta provincie fiind
cea mai
dezvoltata economic din tara); statul Chiapas in Mexic (revolta armata
a
ameridienilor, izbucnita in 1994, ca urmare a disparitatilor economice
si
sociale din tara; ameridienii, care reprezinta 14% din populatia
Mexicului, se
considera dezavantajati in comparatie cu metisii si albanii);
g)
Conflicte si mai complexe: etnice, religioase, lingvistice,
culturale, economice), cum este cazul
celor din fosta Iugoslavie, indeosebi conflictul bosnaic (1992 – 1995,
intre
comunitatile musulmana, sarba si croata) si cel kosovar (declansat in
1999,
intre albanezi, de religie musulmana si sarbii de religie ortodoxa).
BIBLIOGRAFIE : Geografie
– Manual pentru clasa a XI-a
Editura
Humanitas
– Bucuresti, 2002;
Geografie –
Manual pentru clasa a X-a
Editura All
– Bucuresti, 2000;
Dictionar
Enciclopedic, vol. II
Editura
Enciclopedica – Bucuresti, 1996;
Internet
|