Dimensiunea economica a inegrarii Romaniei in UE

Categoria: Referat Economie

Descriere:

ApariÅ£ia Comunităţilor Europene are la baza declaraÅ£ia ministrului francez de externe Robert Schuman, care la data de 9 mai 1950 a prezentat un plan, pus la punct împreuna cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a FranÅ£ei de după război. Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951...

INTRODUCERE

Uniunea Europeana

Apariţia Comunităţilor Europene are la baza declaraţia ministrului francez de externe Robert Schuman, care la data de 9 mai 1950 a prezentat un plan, pus la punct împreuna cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Franţei de după război. Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de către 6 tari europene (Belgia, Olanda, Luxemburg, RF Germania, Franţa, Italia) a Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Cărbunelui si Otelului (CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952.

Prin urmare, Uniunea Europeana este rezultatul procesului de cooperare si integrare care a început in anul 1951, intre cele sase tari europene fondatoare.

După cincizeci de ani in care au fost patru valuri de aderare, respectiv:

- 1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit;

- 1981: Grecia;

- 1986: Spania si Portugalia;

- 1995: Austria, Finlanda si Suedia,

Uniunea Europeana are astăzi cincisprezece state membre si se pregăteşte pentru a cincea extindere, de data aceasta catre Europa Centrala si de Est (Bulgaria, Republica Cehă, Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Cipru şi Malta). Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, având drept suport solidaritatea.

Principalele obiective sunt:

- promovarea progresului economic si social (piaţă unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţionala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internaţionale, poziţii comune in cadrul organizaţiilor internaţionale);

- sa instituie cetăţenia europeana (care nu inlocuieste cetăţenia naţionala dar o completează, conferind un număr de drepturi civile si politice cetǎtenilor europeni);

- sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justiţie (legata de funcţionarea pieţei interne si in particular de libera circulaţie a persoanelor);

- sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislaţiei adoptate de către instituţiile europene, împreuna cu tratatele fondatoare).

In conducerea Uniunii Europene sunt implicate cinci instituţii:

© Parlamentul European (ales de către popoarele statelor membre),

© Consiliul (reprezentând guvernele statelor membre),

© Comisia (executivul si organismul cu drept de a iniţia legislaţie),

© Curtea de Justiţie (care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar),

© Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare).

Aceste instituţii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic si Social si Comitetul

Regiunilor (organisme consultative care acorda sprijin ca poziţiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare), Avocatul Poporului in Uniunea

Europeana (care se ocupa de plângerile cetăţenilor cu privire la administraţia la nivel

european), Banca Europeana de Investiţii (instituţia financiara a UE) si Banca Centrala

Europeana (răspunzătoare de politica monetara in zona euro).

mistea au fost pa valuri de aderare:

Simbolurile Uniunii Europene

Drapelul european este albastru, cu 12 stele. A fost adoptat iniţial de către Consiliul Europei, în 1955, si a devenit drapelul oficial al Comunităţii Europene în mai, 1986. Numărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor membre; ele formează un cerc si sunt dispuse precum orele pe cadranul unui ceas, simbolizând plenitudinea si perfecţiunea.

Imnul european, adoptat în iunie 1985 de către Consiliul european de la Milano, este „Oda bucuriei”, preludiul celei de-a patra părţi a Simfoniei a IX-a de Beethoven.

Moneda unică europeană – Euro – a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 si a început să fie distribuită, în bancnote si monede, în toate statele membre UE, începând cu 1 ianuarie 2002.

Sigla monedei este litera inspirată din litera grecească epsilon si de prima literă a cuvântului Europa, iar cele două linii paralele simbolizează stabilitatea.

Din mai 2000, Europa are si o deviză – „Unitate în diversitate”

Aderarea României la Uniunea Europeana reprezintă pentru întreaga societate romaneasca un obiectiv strategic de maxima importanta, fiind susţinut in mod constant de toate instituţiile statului, precum si de forţele politice parlamentare, de societatea civila in general.

Realizarea reformei si dezvoltarea României pe principiile economiei de piaţa impun, printre altele, o larga deschidere in economia mondiala.

Apropierea geografica, complementaritatea si potenţialul economic, fac din U.E. principalul partener comercial al tarii noastre.

România are legături tradiţionale cu Uniunea Europeana, fiind printre  primele tari din Europa de Est care, încă din anii ’70, a avut un cadru juridic bine definit in relaţiile cu C.E.E. ,iar in 1980 a procedat la recunoaşterea “de facto” a acestei grupări economice (la acea data), prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România -C.E.E..

Acordul de Asociere al României la U.E. (Acordul European), semnat la 1 februarie 1993 si intrat in vigoare la 1 februarie 1995, statuează cadrul juridic si instituţional al raporturilor romano-comunitare, având ca obiectiv fundamental pregătirea integrării României in Uniunea Europeana. Cererea oficiala de aderare a României la U.E. a fost înaintata la 22 iunie 1995 .

Obiectivele majore ale României in vederea integrării in structurile comunitare vizează :

-consolidarea sistemului politic si a instituţiilor democratice;

-crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfacţie si beneficii cetăţenilor ei;

-eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piaţă;

-întărirea cooperării politice, economice si culturale cu statele membre ale U.E. ;

-consolidarea statutului României pe scena europeana si internaţională.

Pentru România, integrarea  in U.E. nu înseamnă doar îndeplinirea unui set de criterii politice si economice sau negocierea unor capitole de acquis  comunitar. Pentru noi, integrarea înseamnă şansa dezvoltării moderne si a dobândirii de performante, de bunăstare si de securitate sporita. Negocierile cu U.E. au contribuit la modernizarea legislaţiei, la consolidarea instituţionala, la impulsionarea reformelor in diferite sectoare economice si sociale.

CAP.1  DIMENSIUNILE INTEGRĂRII

1.1   DIMENSIUNEA POLITICA

      Securitatea in Europa de sud-est, ca tip de securitate colectiva, va fi rezultatul raportului dintre resursele de insecuritate locale, regionale, zonale si chiar continentale, care pot apare sub forma riscurilor, ameninţărilor, pericolelor, sfidărilor si agresiunilor neconvenţionale, ce se manifesta in toate dimensiunile ei ( politica, economica, militară, culturala, juridica, spirituala ) si interesele statelor, regiunilor, zonei si general europene.

                   Pentru securitatea fiecărui stat si realizarea securităţii colective in regiunile si in zona sud-est europeana, la început rolul cel mai important l-a jucat dimensiunea sa politica. In acest sens mai sunt încă multe de făcut si de perfecţionat la nivelul statului, puterii sistemelor si regimurilor politice pentru instaurarea valorilor europene, precum pluripartidismul si democraţia si elaborarea de strategii, planuri si programe in folosul întăririi ordinii constituţionale, respectării drepturilor omului si dezvoltării societăţii civile.

                   Sistemele politice specifice democraţiilor moderne existente deja in câteva state ale Europei de sud-est se caracterizează printr-o conducere activa, se manifesta convingător prin instituţii reprezentative si prin matricea instituţiilor publice.

                   Dezvoltarea politica înseamnă dezvoltarea democraţiei interne si prin urmare despărţirea totala de atitudinile, comportamentele si obiceiurile regimurilor autoritare si a le societăţii autarhice. Una din condiţiile dezvoltării democraţiei in unele state din regiunea balcanica este consacrarea societăţii civile, care are proprietatea de a se autoconstrui si automobiliza. Pentru a consolida democraţia si societatea civila implicit, trebuie limitata extensia statului Instituţiile informale orizontale ( din spaţiul civic ) sunt de fapt cele care duc la multiplicarea relaţiilor bazate pe încredere, cooperare si angajare, cele care reduc şansele apariţiei tipului de cenzura politica, corupţiei si relaţiilor obscure, creând astfel, condiţii de sancţionare a guvernărilor ineficiente sau ostile.

                   Astfel in cazul României, trebuie subliniate ca succese politice dezvoltarea relaţiilor economice cu UE, trecerea de la dolar la euro ca moneda de referinţa si faptul ca procesul de privatizare economica a dobândit un ritm mai alert. Începând cu 2002, România a reuşit reducerea ratei şomajului, a inflaţiei, respectarea intr-o mare măsura, a programelor de reforma si austeritate convenite cu Banca Mondiala si FMI si sporirea rezervelor valutare pana la un nivel dublu fata de 1998. Toate acestea au determinat pe de o parte ridicarea ,, calificativului de tara ’’ stabilit de Agenţia Moody si a ,, calificativului bancar’’ dat de Japan Credit Rating Agency, iar pe de alta parte creştere însemnata a PIB –ului. In acest cadru, sistemul politic romanesc se prezintă mai stabil si mai bine ancorat in relaţiile zonale, europene si euroatlantice.

                   In aceste condiţii, exista premisele favorabile care sa-i permită României sa joace un rol politic proeminent la nivel regional si interregional, cu atât mai mult cu cat tara noastră a demonstrat ca este si un producător , nu numai un consumator de stabilitate, ca este un pilon trainic implicat activ in toate structurile regionale de cooperare si securitate si are capacitatea de a-si asuma acest rol.

In vederea  asumării rolului de factor de stabilitate si actor de prim-plan a securităţii zonei sud-est europene, România va acţiona la nivel bilateral si multilateral in primul rând pentru dezvoltarea unei politici coerente, care sa susţină aspiraţiile tarii de a exercita un rol de autoritate zonala si regionala prin întărirea relaţiilor de cooperare cu tarile din spaţiul geografic proxim si participarea activa la toate structurile politice si militare multinaţionale constituite la niveluri regionale si la cele zonale. In al doilea rând, iniţierea si susţinerea politica si promovarea unor programe comune cu state din diferite regiuni.

                   Nu in ultimul rând susţinerea statelor din alte regiuni ale zonei in demersurile lor europene si desigur optimizarea capacităţilor de participare a României la managementul crizelor si la operaţiuni in sprijinul păcii.

    1.2 DIMENSIUNEA ECONOMICA

     O alta componenta majora a securităţii naţionale si colective este de natura economica. In Europa de sud-est aceasta a constituit si va reprezenta premisa stabilităţii, dezvoltării, integrării si cooperării locale si regionale, fapt pentru care toate statele ii acorda atenţia necesara.

    Având in vedere situaţia economica precara a majorităţii statelor din sud-estul Europei, aceasta abordare procesual-organica se impune cu necesitate nu numai datorita implicaţiilor pe termen lung, dar si ca urmare a particularităţilor complexe ale tranziţiei de la o economie centralizata pe plan intern si prioritar regionalizată pe plan extern, la o economie de piaţă ( in diferite forme ) pe plan intern si prioritar de asociere si partenariat mult mai larg pe plan extern.

    Noul peisaj geopolitic  si geoeconomic zonal obliga România alături de celelalte tari sa înţeleagă actualul si viitorul circuit economic internaţional nu numai ca pe un flux de factori de producţie, dar si ca pe un flux de factori de dezvoltare, de cooperare, de colaborare, de stabilitate si de garanţii internaţionale de securitate in toate domeniile si dimensiunile.

Avantajele economice ale integrării României in U.E. sunt ;

-creştere economica;

-creşterea investiţiilor străine directe, crearea unor noi structuri de producţie, care sa permită fabricarea de produse finite cu valoare adăugata mai mare si calitate superioara conform standardelor U.E.;

-creşterea economiilor si investiţiilor populaţiei, micşorarea fiscalitatii, prin politici de impozitare mai relaxate, extinderea pieţelor de capital ;

-dezvoltarea afacerilor si a sectorului privat, stimularea concurentei (scăderea preturilor) ;

-imbunatatirea substanţiala a standardului de viata al populaţiei.

Alături de aceste avantaje  vor apărea  si următoarele constrângeri principale :

-presiunile concurentiale ale pieţei unice ;

-competiţia dura dintre firmele romaneşti si cele din statele membre dezvoltate ;

-necesitatea transformărilor tehnologice ,

toate acestea ducând pe termen scurt la creşterea şomajului, odată cu restructurarea întreprinderilor si a unor sectoare industriale.

       In domeniul agriculturii, pe termen mediu si lung, prin integrare se obţin următoarele avantaje:

-creşterea productivităţii agricole;

-stimularea dezvoltării exploataţiilor agricole mijlocii si mari;

-îmbunătăţirea accesului produselor agricole pe piaţa U.E. si dispariţia tuturor barierelor comerciale;

-încetinirea migrării forţei de munca din agricultura.