1
SPECIALIZAREA NATIUNILOR
Se face
conform teoriei lui Smith dupa doua criterii:
1.
piata mondiala – are rolul de regulator , producatorii
se orienteaza dupa piata producand ceea ce se cere.
2.
avantajul absolut – pe care o natiune il are in raport
cu altele
-
avantajul se refera la diferenta de productivitate in
obtinerea unui
bun, adica unul si acelasi bun este produs in tari diferite cu
cheltuieli
diferite.
-
Smith pune avantajul absolut numai pe baza
productivitatii muncii –
Teoria valorii munca – care nu mai este acceptata acum.
Cf.
Teoriei valorii munca valoarea bunurilor si implicit pretul lor sunt
date de
cantitatea de munca cheltuita.
Ex.
Tara A
Tara B
Panza de bumbac
1
1.5
h/mp
Panza de bumbac
1
2/3 mp/h
WA = 1.5WB
Rezulta – produsul in A mai
ieftin de 1.5 ori
decat in B
Teoria avantajului absolut –
daca o tara este
mai eficienta decat alta( adica dispune de un avantaj absolut) in
producerea
unui bun, in schimb este mai putin eficienta
decat cealalta ( adica are un dezavantaj absolut in producerea
altui
bun), atunci ambele tari pot castiga specializandu-se fiecare in
producerea
bunului in care detine avantaj, schimband intre ele surplusul
productiei.
Smith intuieste
astfel cauzele care
determina schimbul intre natiuni si directiile specializarii lor,
acestea se
refera la costurile cu care un bun este produs intr-o tara
sau alta.
Pentru a pune in
evidenta principiul lui
Smith:
A
B
Panza mp/h
1
2/3
Grau kg/h
3
4
Intr-o
astfel de situatie tara A se
specializeaza in
productia de panza (renuntand total la productia de grau) iar tara
B sa produca numai grau. In felul acesta atat productia de grau cat si
cea de
panza vor fi mai mari si schimband intre ele surplusul productiei atat tara A cat si tara
B vor
putea in final sa consume mai mult.
Pana aici
rationamentul lui Smith este
inatacabil. In realitate exista foarte multe situatii incare fiind date
doua
natiuni, una dintre ele sa fie mai eficienta decat cealalta la toate
capitolele, adica sa aiba un nivel de productivitate superior la toate
nivelele.
1
Daca am admite
principiul lui Smith am
constata ca el nu se aplica in foarte multe situatii ceea ce inseamna
ca
principiul lui Smith este un caz particular. Pentru toate celelalte
cazuri
aplicam alt principiu cu grad mare de generalitate – principiul
avantajului
comparativ – David Ricardo-1817( Pincipiile economiei politice si
impunerii).
Ricardo sustine ca
intre doua natiuni poate
exista un comert reciproc avantajos, chiar daca una dintre ele are o
productivitate superioara in productia tuturor bunurilor.
Ex.
Anglia
Portugalia
Stofa si vin
stofa si vin
WA1,2
> WP1,2
In aceasta situatie tara care
are o
eficienta superioara se va specializa in productia bunului la care
productivitatea este cea mai mare. Cea de-a doua tara
se va specializa in productia bunului la care ineficienta ei este cea
mai mica.
Pe baza principiului
avantajului comparativ,
Ricardo a formulat “ Teoria avantajului comparativ”:
Comertul dintre doua
tari poate aduce
beneficii amandurora daca fiecare se specializeaza in productia bunului
la care
productivitatea este cea mai mare, chiar daca una dintre ele are
productivitate
superioara in obtinerea ambelor bunuri. Aceasta spunem ca are avantaj
comparativ sau relativ in productia bunului pe care-l produce cel mai
eficient.
Cealalta tara spunem ca are avantaj
comparativ
in productia bunului in care este cel mai putin ineficienta.
De fapt, Ricardo a
descoperit o lege
economica obiectiva, “legea avantajului comparativ”- conform acestei
legi daca
natiunile se specializeaza in baza avantajului comparativ atunci
productia
totala mondiala creste si de asemenea natiunile realizeaza un nivel de
bunastare mai inalt decat in absenta specializarii.
A
B
Panza h/mp
1
3/2
Grau h/kg
1/8
1/4
Conform principiului lui Ricardo tara A se va specializa in grau
iar B
in panza iar pe celalalt il obtine din import.
Pentru tara
A este mai eficient sa produca numai grau si panza sa o importe din B
cu o
conditie – raportul sa fie avantajos adica sa obtina pentru un kg de
grau o
cantitate de panza cel putin egala cu cea care o obtine pe propria
piata.
Daca rata de schimb este de
1mp---7kg atunci tara A obtine 1/56
mp de panza la fiecare kg de grau
exportat, aprox. 1/8h de munca. Pentru B castigul din comert va fi de
1kg de
grau la fiecare mp de panza exportat, aprox. 1/4h. Comparand
castigurile celor
doua tari se observa ca nu castiga in mod egal. Acest lucru nu este
relevant in
acest moment, important este ca ambele tari castiga din schimb.
|