1

Cel mai important atribut al dreptului real de gaj, care pune în valoare conţinutul acestuia, este dreptul persoanei în favoarea căreia a fost creat gajul de a pretinde satisfacerea creanţei garantate din valoarea bunurilor pe care le-a acceptat în calitate de garanţie. Modul şi procedura de exercitare a dreptului de gaj stabilită prin Codul Civil al Republicii Moldova din 2003 (CC) şi Legea R.M. cu privire la gaj din 2001(Lege) oferă o protecţie adecvată atât persoanei în favoarea căreia a fost instituit gajul, cât şi celeia ce l-a constituit.

         Dreptul creditorului gajist de a cere executarea obligaţiilor garantate din valoarea bunului gajat poate fi exercitat în cazurile stabilite de lege sau contract, şi anume, potrivit prevederilor al.(1) art.487 CC şi art. 61 al Legii mai sus menţionate ,,creditorul gajist poate exercita dreptul de gaj dacă debitorul nu a executat conform contractului sau a executat în mod necorespunzător obligaţia garantată sau doar o parte a acesteia”. Observăm că Legea foloseşte termenul de ,,debitor”, pe când în cod se utilizează cea de ,,debitor gajist”, în acest sens literatura de specialitate se pronunţă pentru prima utilizare,  deoarece debitor gajist poate fi şi o terţă persoană conform legii, dar acesta nu poate fi obligat la executarea corespunzătoare o obligaţiei garantate prin gaj[1].

         Datorită caracterului său accesoriu, dreptul de gaj va fi exercitat atunci când obligaţia principală nu este executată în conformitate cu condiţiile acesteia, fiind vorba despre o neexecutare lato sensu care include şi executarea necorespunzătoare şi pe cea tardivă.

         Regula generală este că: gajul poate fi pus sub urmărire dacă obligaţia principală nu este executată la scadenţă. Totuşi, în anumite circumstanţe stabilite de lege, creditorul gajist este îndreptăţit să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj şi anume:

1) Încetarea dreptului debitorului gajist asupra bunului gajat în temeiurile prevăzute de legislaţie, de exmplu cazul revedincării bunului gajat de la debitorul gajist de rea-credinţă de către adevăratul proprietar sau ca urmare a confiscării lui ca sancţiune pentru săvârşirea unei infracţiuni. – art. 433 al. (1) CC.

2) Dispariţia bunului gajat, astfel fiind imposibilă urmărirea lui la scadenţă – atunci când debitorul gajist este debitorul obligaţiei garantate prin gaj, în caz contrar norma nu este aplicabilă. – art.487, al.(1)CC

         Creditorul gajist, de asemenea are dreptul să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj, iar în cazul neexecutării să urmărească bunul gajat, dacă debitorul gajist:

a)     a încălcat regulile unui gaj următor (art.480CC);

b)    a înstrăinat gajul contrar regulilor din art.477 al.(3)CC;

c)     nu a executat obligaţiile prevăzute de art.477 al.(6)CC;

d)    nu se află în posesia bunului gajat, conform condiţiilor contractului de gaj;

e)     a încălcat regulile de înlocuire a bunului gajat(art.479CC).

Temeiurile de exercitare a dreptului de gaj nu sunt enumerate exhaustiv, putând fi exercitate şi în alte cazuri prevăzute de lege sau contract. Alte cazuri în care creditorul gajist va fi în drept să iniţieze exercitarea dreptului de gaj pot fi stabilite prin contractul din care se naşte obligaţia principală, cum ar fi de exemplu:

-         obţinerea creditului sau determinarea de a contracta prin înşelăciune;

-         lipsirea debitorului de dreptul de a desfăşura anumite activităţi sau retragerea licenţei;

-         schimbarea proprietarului persoanei juridice debitor gajist;

-         scăderea venitului şi apariţia unor dificultăţi financiare de natură ă pericliteze executarea obligaţiilor garantate;

-         pornirea unui proces judiciar patrimonial împotriva debitorului sau depunerea cererii de dizolvare, reorganizare a debitorului fără acordul creditorului.

La fel nu se exclude înserarea în contract a unor clauze ce ar echivala cu neexecutarea obligaţiei, cum ar fi de exemplu: neexecutarea de către debitorul gajist a obligaţiei de informare a creditorului gajist despre schimbarea domiciliului, sediului, viciilor bunului gajat cunoscute de către debitor la momentul încheierii contractului de gaj.

Unii autori consideră că aceste temeiuri pot constitui premise de exercitare a dreptului de gaj, doar dacă există argumente temeinice care demonstrează că încălcările comise de către debitorul gajist lezează drepturile creditorului gajist. Deoarece nu orice acţiune a debitorului gajist este ne natură de a încălca drepturile, de exemplu înstrăinarea bunului gajat conform art.477 al.(6)CC este interzisă, totuşi nerespectarea ei nu atrage lezarea drepturilor creditorului, deoarece el îşi valorifică dreptul de gaj indifirent în mîinile cui se află bunul gajat.

    Creditorul gajist, în prezenţa unui temei din cele enumerate mai sus, are tripla opţiune:

(1)  să vândă el însişi bunul gajat;

(2)  să-l vândă sub controlul instanţei de judecată:

(3)  să obţină gajul în posesiune pentru a-l administra.

Aceste modalităţi sunt enumerate exhaustiv şi nu pot fi extinse prin contract, astfel, de exemplu, darea în plată, adică dobândirea proprietăţii bunului gajat în contul creanţei garantate este nulă.

Unii autori[2] consideră că nimic nu împiedică părţile să convină asupra transmiterii obiectului gajat în proprietatea creditorului gajist prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu direcţionarea preţului la stingerea obligaţiei garantate sau prin novaţie – adică înlocuirea obligaţiei garantate prin acordul părţilor cu o altă obligaţie – nu cred că este adecvată, deoarece nu corespunde finalităţii gajului şi intereselor creditorului gajist care doreşte să-şi valorifice creanţa iniţială nu să o înlocuiască cu alta.

Alegerea modalităţilor de exercitare a dreptului de gaj ţine de discreţia creditorului gajist, care totuşi se va orienta pentru obţinerea celui mai bun rezultat pentru ambele părţi.

[1] Tabuncic Tatiana, Gajul ca mijloc de garanţie a executării obligaţiilor, Ed. Concordia, Arad 2006, p.140

[2] Roger Gladei, Gajul, Ghidul judecătorului în materie civilă şi comercială a Republicii Moldova, Chişinău 2004

patrimonial lucrativ care să producă venituri pentru achitarea creanţei garantate.Crditorul gajist sau terţul delegat de el pentru administrarea bunului gajat vor avea drepturile şi obligaţiile administratorului fiduciar în conformitate cu art.art.1053 – 1060 CC şi art.art. 29 – 31 Lege.

Înainte de a exercita dreptul de gaj printr-o modalitate sau alta, creditorul gajist trebuie să aştepte expirarea termenului pe car îl are debitorul gajist pentru transmiterea benevolă a bunului gajat către creditorul gajist (art.488 al.4CC). Acest termen nu poate fi mai mic de 10 zile pentru un bun mobil şi 20 zile pentru un bun imobil. Instanţa de judecată poate reduce acest termen dacă sunt prezente circumstanţe care ar conduce la pieirea sau distrugerea bunului gajat. Ca excepţie, participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, în calitate de creditori gajişti ce deţin un gaj asupra valorilor mobiliare le pot lua în posesiune sau vinde fără respectarea termenului respectiv. (art.66 Lege).

         În cazul exercitării dreptului de gaj trebuie respecta gradul de prioritate al gajului, care se stabileşte în dependenţă de consecutivitatea apariţiei dreptului de gaj. Creditorul de rang superior are prioritate în exercitarea dreptului său de gaj faţă de creditorii de rang inferior. Creanţa celui din urmă se satisface doar după satisfacerea totală a creanţei primului. Această ordine poate fi schimbată astfel încât creditorul gajist de rang inferior să fie satisfăcut înaintea creditorului de rang superior: pentru aceasta este necesar acordul scris al fiecărui creditor de rang superior, care va produce efecte doar după înregistrarea lui în registrul gajului.

         Dacă creanţa este garantată cu mai multe bunuri, creditorul gajist poate decide asupra consecutivităţii de urmărire a bunurilor gajate. El poate să exercite, la alegerea sa, simultan sau succesiv dreptul de gaj asupra bunurilor gajate, fără a face distincţie dacă sunt ale debitorului sau ale uni terţ debitor gajist. Dacă părţile au stabilit o consecutivitate de urmărire a bunurilor gajate, creditorul este obligat să le respecte.[1].

         Unii autori consideră că în virtutea faptului că debitorul gajist îl garantează subsidiar pe debitor, ar fi corect de inclus în Lege prevederea că dacă în garantarea unei obligaţii este constituit, pe lângă gajul debitorului şi gajul terţului, terţul poate cere creditorului să înceapă executarea dreptului de gaj cu bunurile debitorului[2].

Proiectul Codului civil prevedea situaţia în care unul din bunurile gajate era grevat cu o sarcină, titularului ei îi era recunoscut dreptul de a cere exercitarea dreptului de gaj cu prioritate din bunul care nu era grevat[3], prevedere ce avea drept scop evitarea abuzurilor excesive din parte creditorului gajist la exercitarea dreptului său de gaj.

         Prezintă particularităţi şi exercitarea dreptului de gaj asupra Valorilor mobiliare, unde creditorul gajist are următoarele opţiuni[4]:

1)    să vândă însuşi acţiunile gajate, cu acordul debitorului gajist;

2)    să vândă acţiunile gajate sub controlul instanţei de judecată.

Creditorul gajist este în drept să le vândă sub nume propriu pe piaţa bursieră sau extrabursieră, ţinând cont de regulile privind tranzacţionarea lor pe piaţa secundară. După vânzare, creditorul gajist este obligat să elibereze noului proprietar o declaraţie scrisă despre radierea gajului din registrul deţinătorilor de valori mobiliare, care împreună cu contractul de vânzare-cumpărare se prezintă registratorului independent pentru radierea gajului din registru.

     La fel specifică, este exercitarea dreptului de gaj în cazul în care obiectul acestuia îl reprezintă un drept de creanţă care cade sub incidenţa dispoziţiilor generale cu privire la urmărirea bunurilor mobile, totuşi, în virtutea particularităţilor obiectului dat, în lipsa unor prevederi legale speciale, practica judiciară va fi cea care va determina procedura specifică în cazul dat.

Ţinem să menţionăm că, în Proiectul Codului Civil era un articol care expres reglementa problema dat şi anume art. 750 intitulat ,,Exercitarea dreptului de gaj sau ipotecă asupra creanţelor grevate sau ipotecate”[5]. Conform prevederilor art. mai sus menţionat, în caz de existenţă a temeiurilor, creditorul gajist este îndreptăţit la încasarea creanţei şi debitorul nu poate efectua plăţi decât către el. Creditorul gajist are dreptul la încasarea creanţei pecuniare doar în măsura în care această este necesară pentru satisfacerea pretenţiilor sale. În măsura în care încasarea este îndreptăţită el poate solicita şi ca această creanţă să-i fie cedată în loc de plată, iar dacă prestaţia debitorului terţ constă în transmiterea unui bun, creditorul gajist obţine după prestare un drept asiguratoriu accesoriu asupra acestui bun şi are drept să-l valorifice. Consider că ar fi binevenit reglementarea expresă de către legislaţia în vigoare aferentă gajului în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de gaj asupra creanţelor, pentru că reprezintă un obiect specific şi ar putea apărea disensiuni la realizarea lui în practică.

Posedă particularităţi şi modul de satisfacere a creanţelor creditorului gajist din valoarea bunurilor gajate ale debitorului în privinţa căruia a fost intentat procesul de insolvabilitate. Legea insolvabilităţii din 2001 include în premieră, şi bunurile gajate în componenţa masei debitoare, dar fără a face o distincţie dintre drepturile debitorilor chirografari şi celor garantaşi. Astfel, aceşti din urmă sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat[i], a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat. Bunurile gajate vor fi administrate sau vândute silit de către administratorul insolvabilităţii, numit de creditori. Creditorul gajist va formula creanţele garantate cu ocazia adunării creditorilor şi este în drept să propună administratorului condiţii mai avantajoase  de valorificare a gajului, ultimul fiind obligat să ţină cont de ele. Creditorul gajist va obţine suma realizată din valorificarea gajului după deducerea cheltuielilor de validare şi valorificare.

Dacă creditorul gajist renunţă la dreptul de executare prioritară a creanţei sau creanţa garantată nu este executată integral din valoarea bunului gajat, el devine creditor chirografar pentru creanţa care nu mai este prioritară sau pentru partea creanţei neacoperită în mod prioritar,

[1] M.Buruiană, Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de gaj şi registrul bunurilor imobile, Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile, Chişinău 2007

[2] Tabuncic Tatiana, Gajul ca mijloc de garanţie a executării obligaţiilor, Ed. Concordia, Arad 2006.

[3] Proiectul Codului Civil, Drept Modovean nr.1 din 2002, Ed. Cartier Juridic, Chişinău 2002.

[4] Regulamentul privind gajul valorilor mobiliare corporative, aprobat prin Hot.BNM nr.4/4 din 06.02.2003.

[5] Proiect Codului Civil, art.750.

[i] Comentariul Codului Civil, Vol.I , art.487, Roger Gladei.