1

SPĂLAREA BANILOR

FENOMEN ECONOMICO-FINANCIAR ŞI VALUTAR

Introducere. Cuvânt înainte.

      Noul mileniu a adus nu doar o accentuata globalizare a pietelor lumii dar si o adancire fara precedent a interdependentelor existente intre economiile nationale. Evident, aceste procese au favorizat dezvoltarea economiei mondiale dar si a crimei organizate transnationale si terorismului. Cresterea neincetata a volumului capitalurilor obtinute in urma activitatilor specifice crimei organizate a determinat o crestere a necesitatii reciclarii acestor fonduri astfel incat s-a ajuns la situatia ingrijoratoare ca liderii lumii interlope si operatorii implicati in spalare de bani sa poata controla si influenta in unele tari ale lumii sectoare    importante din economie, finante, politica si administratie. Spalarea banilor proveniti din activitati ilegale afecteaza in mod direct liberul acces la investitii, afecteaza piata muncii legale, desfacerea, consumul dar si productia propriu-zisa.

Problema spălării banilor a fost abordată,în mod organizat,în conţinutul  Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope,care a fost adoptată la data de 20 decembrie 1988, la Viena,în contextul sensibilizării comunităţii internaţionale pentru combaterea traficului de droguri[1]. Părţile semnatare acestei convenţii,fiind conştiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de                câştiguri financiare considerabile,care permit organizaţiilor criminale transnaţionale să penetreze şi să corupă structurile de stat,activităţile   comerciale şi financiare legitime,cât şi societatea la toate nivelurile sale,au adoptat primele măsuri de împiedicare a acţiunilor de reciclare a fondurilor provenite din comerţul cu droguri.

În foarte scurt timp,sursele de bani murdari,la fel şi posibilităţile de reciclare a acestora,s-au extins şi astfel importante venituri provenind în principal din activităţi  componente ale economiei subterane sunt infiltrate prin diverse metode în economia reală.

CAPITOLUL I

Spălarea banilor-fenomen economico-financiar şi valutar

I.1.Scurt istoric al spălării banilor

Desigur ,,spălarea banilor ” nu este o activitate nouă,tendinţa de ascunde originea ilicită a unor sume şi de a conferi acestora o aparentă legalitate şi implicit onestitate şi respectabilitate posesorilor acestor sume,are origini vechi. Pot fi amintiţi în acest context negustorii şi cămătarii din Evul Mediu care,pentru a ascunde dobânzile primite pentru împrumuturile ce le atribuiau,în condiţiile în care biserica catolică interzisese cămătăria,apelau la o gamă variată de trucuri financiare,care corespund în mare parte şi azi tehnicilor de reciclare a fondurilor.

Termenul de spălare a banilor a început să fie folosit în anii 1920 când în SUA unele grupuri infracţionale (foarte cunoscuţi ar fi Al Capone şi Bugsy Moran ) au deschis spălătorii,fie auto,fie de rufe,  care aveau rolul de a spăla „banii murdari”,în fapt să –şi justifice banii proveniţi din diverse activităţi criminale. Probabil  că tocmai de la aceste activităţi a rămas şi denumirea de ,,money laudering”(spălarea banilor) care în timp a căpătat şi o consacrare juridică.

În zilele noastre, acestui scop îi folosesc restaurantele fast-food, cazinourile şi societăţile comerciale ce au la bază numerarul.

Transparenţa şi starea de sănătate a pieţelor financiare sunt elemente cheie în funcţionarea eficientă a economiilor dar ele pot fi periclitate prin fenomenul spălării banilor. Obţinerea ,,banilor negri”,în principal din economia subterană şi corupţie,este în general o activitate unanim condamnată,în toate statele lumii,dar procesul de reciclare a fondurilor,prin aspectul inofensiv pe care îl îmbracă,poate scăpa atenţiei mai ales pe fondul concurenţei dure existente pe piaţa internaţională a capitalurilor.

Spălarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape şi implică  multe persoane şi instituţii. Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infracţională sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde provenienţa sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective[2]. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinţa de a ascunde o activitate infracţională. Este cea mai periculoasă componentă a economiei subterane şi cuprinde: activităţile de producţie,distribuţie şi consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare,furtul de automobile, prostituţia, traficul de carne vie, corupţia, şantajul, falsificarea de monede sau alte valori,contrabanda,etc.

Faptele în sine presupun o încadrare strict juridică,dar analizându-se la nivel de fenomen, se constată că pericolul social recunoscut de societate este dublat de un pericol economic, la fel de grav, chiar dacă este mai puţin evident şi studiat.

Activităţile criminale, precum traficul de droguri, de armament, de material nuclear, sunt o realitate pe care o sesizăm destul de des prin intermediul unor ştiri de senzaţie dar în spatele acestor activităţi circulă sume uriaşe, generatoare de adevărate fluxuri economice financiare.

1.       [1] Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006

2.             [2] Evaziunea fiscală şi spălarea banilor- Nicolae Cristis,editura Hamangiu,2006

O caracteristică de asemenea importantă, a activităţii criminale este caracterul organizat transfrontalier[1], putându-se astfel concluziona că principalele legături în plan internaţional ale economiei subterane sunt cele generate de criminalitatea organizată. Scopul tuturor acestor acţiuni este, în mod evident, obţinerea unor venituri importante şi plasarea lor în economia oficială. Motivele care stau la baza criminalităţii organizate pot fi uneori de natura politică, religioasă, dar, chiar şi în aceste cazuri, este vorba de o interfaţă, crima organizată având în mod evident tendinţe de suprapunere cu economia subterană dându-i acesteia un caracter organizat, preluând disponibilităţile financiare şi oportunităţile create de alte activităţi componente.

În analiza celorlalte componente ale economiei subterane s-au întâlnit situaţii a căror încadrare în această structură este făcută întrucâtva la limită funcţie de o anumită conjunctură, disfuncţiile pe care respectivele activităţi le pot genera economiei sunt minime iar posibilităţile de integrare în economia oficială sunt reale.

Spre deosebire de aceste situaţii, activităţile incluse în sfera criminalităţii sunt în mod evident distructive.

Este suficient contactul cu formele de manifestare a economiei oficiale pentru a amplifica dezechilibre economice[2] şi pentru a genera cheltuieli uriaşe în scopul combaterii fenomenului în sine sau a efectelor sale. În mod particular, se impune a fi menţionată operaţiunea de transfer a sumelor obţinute ca urmare a activităţilor criminale în economia oficială, activitate cunoscută sub denumirea de spălare a banilor. Istoria scurtă a acestui concept are ca origine creşterea fenomenului de trafic de droguri la nivel internaţional şi, în consecinţă, spălarea banilor este operaţiunea ce urmăreşte plasarea sumelor astfel obţinute în activităţi economice licite[3].

            În prezent, nevoia de spălare a produselor rezultate din infracţiuni, pentru a ascunde originea lor criminală, este legată de o gamă largă de activităţi criminale.

Acest fenomen de plasare în economia oficială a banilor proveniţi din activitatea criminală a cuprins în jocul său importante segmente ale sistemului financiar bancar internaţional.

Pericolul generat de această situaţie este unul major, chiar dacă datorită unor interese imediate se încearcă minimalizarea sa.

Pătrunderea masivă a banilor negri în circuitele financiare oficiale poate permite reprezentanţilor criminalităţii organizate accesul la deciziile importante ce vizează funcţionarea economiei mondiale. Consecinţele pătrunderii capitalului obţinut din activităţi criminale în economia reală sunt similare efectelor devastatoare ale poluării pentru natură şi pot avea efect ireversibil.

În cadrul activităţilor infracţionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spălare a banilor includ tranzacţii care, prin volum, sunt foarte profitabile şi atractive pentru instituţiile financiare legale. Spălarea banilor orientează banii dintr-o economie ilegală şi îi plasează în investiţii binevenite în economia legală.

Cele două elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite şi convertirea lor în bani, în scopul de a le ascunde provenienţa.

 I.2.Definirea fenomenului de spălare a banilor 

Definirea acestui fenomen s-a reuşit prin explicarea în câteva cuvinte a modului de acţiune şi a scopului operaţiunilor de spălare a banilor,care în timp,prin semnarea şi ratificarea ,,Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope" de la Viena din anul 1988  a dobândit caracter de lege în cele mai multe din statele lumii : spălarea banilor presupune conversia sau transferul de bunuri în scopul de a disimula sau deghiza  originea ilicită a acestora.

Detaliind această definiţie, prin analiza fenomenului din punct de vedere economic, spălarea banilor presupune ansamblul de tehnici şi metode economice şi financiare prin care banii sau alte bunuri obţinute din activităţi ilicite,frauduloase,precum economia subterană sau corupţia,sunt desprinse de originea lor, pentru ca apoi să li se dea o aparentă provenienţă justificată legal şi economic,în scopul investirii lor în economia reală.

I.2.a)Spălarea banilor în noul Cod Penal şi legislaţia penală actuală[4]

      Astfel, în art. 23 din Legea 656/2002 modificată se dispune:

      „(1) Constituie infracţiune de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:

      a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

      b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

      c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

1.       [1] Metode de analiză a activităţii de comerţ exterior- Constantin Enescu,Bucureşti 1993

2.             [2] Tratat de drept financiar si fiscal - Dan Drosu- Saguna, ed. All Beck SA 2001

3.             [3] Evaziunea fiscala – Nicolae Hoanta, ed. Tribuna Economica Bucuresti 1997

[4] Legea 656/07.12.2002 modificată prin Legea 39/21.01.2003 publicată în M.O. nr. 50/29.01.2003,privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor