1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1

12. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ DIN ROMĀNIA ĪN FAŢA UNOR NOI PROVOCĂRI. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ BAZATĂ PE CUNOŞTINŢE (CUNOAŞTERE)

 

 

 

 

Īn ultima perioadă se conturează tot mai mult ideea că  Administraţia Publică (AP) se află īn faţa unor  provocări dintre care cele mai importante  sunt:

            1) Desfăşurarea activităţilor īn UE; 2) Continuarea accentuată a reformei īn AP şi 3) Realizarea unei AP bazată pe cunoştinţe (cunoaştere)[1]

            Īn legătură cu prima provocare este de amintit că īncă din 2004 au fost identificate  domenii care necesitau īmbunătăţiri, evocāndu-se  īn primul rānd  reforma administraţiei publice (toate aspectele, īn special  administraţia locală şi regională, reforma funcţiei publice, descentralizarea, coordonarea politicilor, procesul parlamentar, transparenţă şi liberul acces la informaţii).

            Pe acest fundal continuă să se  facă unele menţiuni şi recomandări privind  AP după cum urmează:

-          necesitatea īmbunătăţirii legislaţiei cu o atenţie asupra analizelor de impact apreciate ca fiind de  slabă calitate;

-          faptul că nepublicarea tuturor normelor de implementare a actelor normative crează o oportunitate pentru mită şi corupţie;

-          existenţa unei neclarităţi īn diviziunea sarcinilor īntre diferiţi  actori care conduce la o coordonare neclară a politicilor publice;

 


 

-          lipsa de claritate privind delegarea responsabilităţilor  şi resurselor financiare dintre diferitele niveluri ale  AP;

-          nefinalizarea procesului de transfer a puterii către nivelurile inferioare ale AP şi limitarea  evidentă a autonomiei financiare la aceste niveluri determinată şi de capacitatea redusă de acţiune a  autorităţilor locale etc.

Sigur, pe parcurs, s-au īntreprins o serie de măsuri legislative, organizaţionale şi de pregătire a personalului care lucrează īn AP dar ele, se constată, că nu  au fost suficiente.

Īntrebările care ni le punem se referă la ce trebuie făcut de urgenţă. Astfel este necesară  printre altele:

-          profesionalizarea acelerată a personalului de  conducere şi a celui de specialitate. Stabilirea regulii ca ocuparea unui post de  conducere să fie precedată de parcurgerea unui program de management;

-          desfăşurarea unui proces de descentralizare īn continuare īnsoţit de autonomia financiară adecvată. Aceasta priveşte mai ales transferuri de  atribuţii prin responsabilităţi de la  Administraţia Publică Centrală la cea Locală īn condiţiile īn care APC devine  treptat sediul unor intervenţii de concepţie şi de sinteză;

-          multiplicarea acţiunilor practice referitoare la dezvoltarea AP;

-          creşterea motivării personalului din AP pentru a evita fluctuaţia, mai ales a specialiştilor din acest domeniu;

-          consolidarea statutului funcţionarului public. Īn prealabil trebuie foarte bine selecţionaţi funcţionarii publici. Credem că, fără a altera demersurile democrate persoanelor care candidează la ocuparea unor posturi prin procedeul alegerilor la diferite niveluri, trebuie să răspundă unor criterii limită de acceptare care să confirme valoarea  candidaţilor.

Cea de a doua provocare referitoare la continuarea accentuată a reformei īn AP are īn vedere concentrarea mai ales asupra:

-          validării scopului strategiei de accelerare a  reformei īn AP şi anume existenţa unei administraţiei eficiente şi democratice;

-          realizarea priorităţilor reformei īn AP şi anume: reforma funcţiei publice şi crearea unui corp profesional de funcţionari publici; continuarea programului de descentralizare  şi deconcentrare şi īmbunătăţirea procesului de  formulare a politicilor publice;

-          promovarea noului management public cu cele cinci domenii ale sale:  economică, socială, cultural educativă, comportamentală şi  operaţională[2];

-          asigurarea profesionalizării noilor manageri publici.

Īn privinţa celei de a treia provocări considerăm  că este vorba de un concept de mare actualitate mai ales pentru AP. Aceasta deoarece demersurile ştiinţifice privind problematica punerii īn prim plan a cunoştinţelor s-a īndreptat mai ales spre sectoarele economice.

 

 

 

 

 

 

Īn cele ce urmează prezentăm ca noutate modul īn care se poate caracteriza AP bazată pe cunoştinţe

 

 

 

  • AP  bazată pe cunoştinţe reprezintă o  nouă  fizionomie a acestui sector īn care cunoştinţele vor sta la baza tuturor acţiunilor.

    • AP bazată pe cunoştinţe se va ocupa, īn mare măsură, de producerea, valorificarea şi extinderea bunelor practici avānd o īncărcătură mare cu active intangibile.

     

     

  • Construcţia modului īn care  se prezintă AP bazată pe  cunoştinţe ţine seama de:

    • -          factorii de impuls;

    -          conţinutul AP bazată pe cunoştinţe;

    -          elementele organizaţionale şi operaţionale  necesare;

    -          elementele suport pentru o AP bazată pe cunoştinţe

    şi se prezintă īn schema următoare:


    [1] Ovidiu Nicolescu, Luminiţa Nicolescu „ Economia, firma şi manageemntul bazate pe cunoştinţe”. Editura Economică, Bucureşti, 2005.

    [2] Mihail Dumitrescu, „Noul management public(NMP) suport pentru integrarea administraţiei publice īn Romānia īn Administraţia Europeană”. Comunicare la Conferinţa Internaţională cu tema – Administraţia Europeană. Concepte şi abordări contemporane. Bucureşti, 2005.

    Cele mai ok referate!
    www.referateok.ro