1

Fuga de răspundere

Eseu conjunctural

Am citit referatul „Distrugerea mediului” datat 25.10.2007 şi pur şi simplu m-am îngrozit. Ministere şi autorităţi locale dau vina una pe alta pentru nerezolvarea unor atribuţii comune cum ar fi de exemplu ridicarea unui copac doborât de trăsnet sau a gunoaielor, ca să nu mai vorbesc de neîndeplinirea unor importante sarcini asumate la intrarea în comunitatea europeană.

De-ar fi numai atât!

Zi de zi posturile de televiziune şi marile cotidiene, între 2 „mângâieri” acordate partidului finanţator, „dojenesc” celelalte partide pentru „mici omisiuni” în cele mai diverse domenii, în special economice, cauzate cică de „incompetenţa” clientelei politice cocoţate pe posturi cheie.

Nimeni nu pune punctul pe i, deşi se aud din când în când firave soluţii pentru speţele atacate.

Este notorie intervenţia Ministrul Justiţiei de suspendare a procurorului anchetator care cercetează o faptă penală a sa.

Este arhicunoscută şi blocarea prin Lege a comisiei constituţională care anchetează fapte ale legiuitorilor.

Cum de sunt posibile asemenea acţiuni într-un stat de drept cum se pretinde România?

Cu ce preţ se menţine, cramponat de scaune, un guvern ultra minoritar? Cu 25% susţinere, actualul guvern a trecut şi legi organice care necesită două treimi din voturile camerelor reunite.

Întotdeauna şi oriunde pe glob cel care deţine puterea trage spuza pe turta sa. Dar nu chiar ca în”ţara care nu se vinde”.

Să analizăm puţin cauzele.

De regulă peştele de la cap se împute.  Totuşi speţa este o excepţie.

Cu mici excepţii legiuitorul dă Legi bune. Se poate obiecta că aceste Legi nu au „expunerea de motive” şi că dese ori sunt tardive (durează mult prea mult legiferarea).

Aplicarea Legii presupune însă asumarea înţelegerii ei sub sancţiunea  unei interpretări eronate sau părtinitoare. Neavând „expunerea de motive” accesoriu strict necesar corectei interpretări a literei sale, Legea devine caducă înainte de aplicare. Sunt astfel necesare „Instrucţiuni de Aplicare a Legii” emise de persoane net inferioare legiuitorilor. Dar emitentul instrucţiunilor de aplicare „interpretează” Legea, de cele mai multe ori prin incompetenţă, dar uneori cu rea voinţă declarată.

Instrucţiunile de aplicare a Legii sunt difuzate, iar funcţionarul care ar trebui să aplice Legea nici nu ia contact cu ea.

Cine răspunde pentru aplicare Legii în afara spiritului ei ? Este clar, emitentul instrucţiunilor de aplicare, nicidecum funcţionarul care ar trebui să aplice Legea. Deci funcţionarul poate funcţiona. Poate dormi liniştit căci nu poartă nici o răspundere. Dar mai poate aplica unul sau altul din stufoasele prevederi ale „instrucţiunilor de aplicare” potrivit cu „atenţia” oferită de solicitator.

Deci apar 2 defecţiuni de drept:

1.  Legea este ignorată în folosul instrucţiunilor de aplicare a ei în scopul evident de a scăpa de răspunderea aplicării în literă şi spirit.

2.  Instrucţiunile de aplicare pot cuprinde prevederi interpretabile în contradicţie cu spiritul Legii chiar dacă respectă litera.

Se generează astfel posibilitatea unui venit necuvenit, atât funcţionarului superior care redactează instrucţiunea cât şi a funcţionarului de ghişeu care împarte dreptatea (aplică Legea)

Măsuri reparatorii.

Nimeni nu se poate aştepta la o pastilă care ia cu mâna durerea de cap.

Trebuie luptat cu cutume. Trebuie recâştigată demnitatea funcţiei, chiar a celei de aprod sau mic funcţionar de ghişeu. Poate şi preotul ar trebui să intervină reinstaurând atotputernicia celor 10 porunci. Aplicarea strictă a Legii în literă şi spirit nu generează inflaţie. M-am săturat de pretextele „nu sunt bani de ajuns” şi similare. Profesorul şi pensionarul bolnav ar putea trăi mult mai bine dacă nu ar mai trebui să-şi plătească serviciile oneroase.

Dar, deşi greu de rezolvat, toate sugestiile de mai sus rămân paleative dacă nu sunt dublate de măsuri legislative. Dintre acestea amintesc:

1.  Obligarea legiuitorilor să elaboreze „expunerea de motive” pentru fiecare Lege. Preşedintele Ţării trebuie capacitat să respingă toate legile la care spiritul ei nu rezultă din expunere. Idem şi pentru Ordonanţele Guvernamentale cu putere de Lege. La acestea Parlamentul va fi capacitat să respingă ordonanţa dacă nu poate înţelege spiritul ei din expunerea făcută.

2.  Interzicerea sub sancţiuni foarte severe a emiterii Instrucţiunilor de aplicare. Legea intră în vigoare cu toată puterea imediat după publicare. De îndată vor fi şcolarizaţi funcţionarii aplicatori (o şedinţă de 10 minute este în deobşte suficient, altfel şeful TREBUIE înlocuit), care trebuie convinşi de spiritul Legii spre a o aplica în literă. Răspunderea aplicării corecte revine în special funcţionarului de ghişeu (aplicatorul) şi în subsidiar şefului său pentru că nu a făcut înţeles spiritul Legii în speţă la TOŢI subalternii. Această prevedere a fost în vigoare sub regimul Ceauşist de tristă amintire, şi era un factor mobilizator.

3.  Instituirea unui control sever al aplicării Legii în spirit şi literă la nivel de funcţionar de ghişeu. Interzicerea categorică a „comisiilor” de constatare / evaluare. Ori ce reclamaţie îndreptăţită să fie sancţionată în timp util, adică la cel mult trei zile după săvârşirea faptei, cu până la desfacerea contractului de muncă. De îndată va fi sesizat parchetul dacă frauda are caracter penal. Sancţiunile tardive nu sunt eficiente.

4.  Legiuitorul este în drept să parlamenteze, dar la obiect. Preşedinţii camerelor trebuie abilitaţi să întrerupă peroraţii generale sau repetări, chiar la persoane diferite. Ori ce solicitare sau propunere trebuie reţinută la primul vorbitor şi are „autoritate de fapt judecat” pentru toţi care urmează, indiferent de punctul de vedere sub care fac interpelarea.

5.  Crearea unor autorităţi cu sarcini suprapuse în scopul diluării răspunderii este o faptă penală gravă. Ministrul sau primarul care a înfiinţat-o răspunde cu funcţia sa înainte de a fi deferit justiţiei. Acţiunea se pune în mişcare de îndată ce 2 instituţii oarecare î-şi pasează reciproc răspunderea şi nu iau măsurile dictate de speţă.

Sper ca Legea votului uninominal să nu fie o gogoriţă.

Sper ca în circumscripţia în care votez să nu candideze (ca pe vremea partidului comunist) un singur candidat.

Eu voi cere fiecăruia să-mi facă o expunere de motive pentru Legea 10/2001 fiindcă este cunoscută şi larg folosită. Deputatul nu va avea votul meu şi nici a acelor din sală dacă nu răspunde mulţumitor solicitării. Vrem deputaţi care să ştie ce vor!

Poate deputaţii aleşi nominal vor da curs şi măsurilor propuse mai sus, menite a înlătura mita pentru totdeauna.