1

Procesul decisional

 Definirea si intelegerea conceptului de decizie in general implica luarea in considerare a doua idei fundamentale- prin decizie se intelege conceptualizarea unei optiuni, fie sub forma unei imagini mentale, fie a unui model explicit. Oamenii percep aceasta alegere in mod diferit. Un specialist pregatit stiintific, desi incearca sa exprime conceptualizarea lui ca un model explicit, ceea ce introduce in acest model este o functie a experientei, a caracterului selectiv a perceptiei si a judecatii sale, aplicate la datele situatiei. c

Decizia manageriala a fost definita in mod diferit, de la formulari simple – actul prin care se hotaraste o anumita linie de conduita pentru atingerea unui obiectiv – pana la altele tot mai complexe – procesal prin care o persoana face o alegere ce afecteaza comportamentul altor titulari de functii din úntate si contributia lor la realizarea obiectivelor.

Decizia ca act in care se includ actiunea, mijloacele si caile de atingere a obiectivului, este rezultatul unui proces marcat uneori de discutii contradictorii si in foarte multe cazuri de incertitudini. Intr-o asemenea situatie este alegerea uneia dintre mai multe solutii posibile, optiunea rationala a unei linii de actiune dintr-un numar de variante elaborate. Solutia constient aleasa dintre mai multe posibile, in scopul de a ajunge la rezultatul asteptat, presupune adaptarea ei pe baza de ample informatii, pentru a inlatura riscul si starea de incertitudine a decidentului.

Problemele decizionale se infatiseaza fie ca probleme simple (bine structurate, slab structurate, nestructurate), fie ca probleme complexe (structurate, slab structurate, nestructurate).

Problemele simple bine structurate sunt caracterizate astfel: usor identificabile si definibile, foarte des intalnite in activitatea practica, de regula prezinta aspecte de rutina, grad ridicat de optimizare a solutiilor.

Probeleme complexe si nestructurate prezinta particularitatile: sunt greu identificabile si definibile, deci neclare, inedite; cu un numar mare de variabile, prin urmare posibilitatile de optimizare a solutiei sunt nule; cu orizont lung de timp.

De orice natura ar fi problemele, ele pot fi rezolvate cu ajutorul unor programe de rezolvare a problemelor generale, avand in cuprins secvente ca: stabilirea scopurilor, identificarea diferentelor existente intre situatia concreta si scopurile fixate, stabilirea metodelor, tehnicilor si procedeelor ce pot fi utilizate pentru reducerea diferentelor constatate. Folosind asemenea programe, fiecare problema poate fi descompusa in parti mai simple, a caror rezolvare succesiva poate conduce la atingerea scopurilor generale. Un asemenea mod de solutionare este apropiat luarii deciziilor neprogramate, a celor complexe si nestructurate, reducandu-le la o serie de decizii  nestructurate.

Sistemul decizional este in stransa legatura cu cel informational. Cel informational este subordonat realizarii unor obiective. Astfel acest sistem este necesar sa prezinte la timp informatiile necesare, pe baza carora conducerea sa poata lua decizii adecvate. Informatiile trebuie sa fie eficiente, simple si exacte, aducand elemente noi pentru conducere, oportune si cu posibilitati de integrare. Datele oferite de sistemul informational vor fi mai numeroase pentru problemele complexe, esentiale  si mai putin numeroase pentru cele secundare, evidentiind principalii factori asupra Carora managementul poate acciona, respectandu-se principiul punerii in evidente a abaterilor.

Managerul foloseste analiza informatiilor privind schimbarile intervenite si definirea problemelor de rezolvat. Atat in vederea adoptarii deciziei, cat si pentru executarea ei, a modificarilor conditiilor ca rezultate ale aplicarii acesteia, a problemelor noi care apar sunt necesare informatii proaspete, prelucrarea si valorificarea lor mai eficienta.

Decidentul, factorul de decizie individual sau un organ participativ, constituie elemental de baza, care prin vointa sa declanseaza actiunea si prevede reactiile celor implicati in acest proces. Prin decizia adoptata se pune in miscare personalul unitatii, obligandu-l sa actioneze intr-o anumita modalitate, pentru ca la termenul stabilit sa ajunga la rezultatele propuse.

Rolul deciziei in procesul managerial a determinat, pe de o parte, o amplificare a preocuparilor pentru activitatea decizionala. Functinarea unui sistem in consens cu importante optimului economic si social se afla in corelatie directa cu calitatile deciziei. Pe de alta parte, cu ajutorul ei se stabilesc obiectivele si modalitatile de realizare a acestora. Prin intermediul ei se stabileste local fiecarei verigi organizationale. Cu ajutorul deciziei se coordoneaza in spatiu si timp resursele si se asegura ritmicitatea in realizarea celor propuse, se adapteaza la perfectionarile si corecturile necesare pentru desfasurarea eficienta a activitatii.

Decizia ajuta si la armonizarea intereselor , actiunilor si comportamentului executantilor, dar si la conceptualizarea unei situatii de alegere sub forma unei imagini mentale sau a unui model explicit.

Prin decizie se stabilesc nu numai scopul si obiectivele unei actiuni, ci si directiile si modalitatile de realizare a acesteia, toate in functie de o anumita necesitate, pe baza unui proces de reflectie si evaluare a mijloacelor necesare si a desfasurarii actiunii respective. Deci, decizia un stabileste doar scopuri si obiective, ci si resurse sub forma mijloacelor pentru infaptuirea practica a scopului. Menirea deciziei consta, prin urmare, in directionarea constienta spre rezultate finalizante, reglarea controlului si previzionarea actiunilor, transformarea in actiuni a cunostintelor, gandurilor si apiratiilor.

In toate situatiile complexe actioneaza o serie de factori care ii influenteaza pe decidenti, acestia fiind impartiti in factori interni si externi. Factorii interni (economici, sociali, tehnici) sunt: motivarea, actiunea de a dezvalui si a satisface a factorilor de stimul pentru participarea la procesul managerial si la actiunea de materializare a lui in actiuni, responsabilitatea ca atitudine fata de continutul si consecintele deciziei, volumul informatiilor aflat la dispozitia decidentilor, mediul intern reprezentat de nivelul si complexitatea elementelor de dotare materiala a unitatilor, nivelul de pregatire a personalului, stadiul la care au ajuns mijloacele de informare.

Factorii externi (economici, sociali, tehnici) sunt: sensul si ritmul de dezvoltare a ramurii sau domeniului de activitate, informatii referitoare la valorificarea cercetarilor tehnice, economice sociale, restrictiile cu carácter functional, de structura si dimensiune, cadrul de relatii reprezentat de ansamblul controlat al relatiilor cu alte organisme.

Decizia este frecvent influentata de factorii umani, dinamica variabilelor de stare si restrictiile impuse acestora, de factorii de incertitudine si de cei de risc. In executia deciziei intervin intercorelat toti factorii, interni si externi, obiectivi si subiectivi, cuantificabili si necuantificabili, mai importante fiind resursele disponibile- umane, informationale, organizationale, informatiile ca valoare si calitate, valorile sociale care actioneaza atat ca stimuli, cat si ca restrictii pentru decident, calitatile decidentului (pregatire profesionala, responsabilitate, creativitate etc.).

Asigurarea aplicarii deciziei este conditionata de : precizarea masurilor necesare pentru transpunerea deciziei in actiune, indicarea persoanelor care trebuie informate privitor la deciziile adoptate, precum si a persoanelor care trebuie sa le aplice, precizarea masurilor necesare asigurarii posibilitatilor si realizarii lor efective, adoptarea mijloacelor de realizare a deciziilor viitoare, utilizarea celor mai potrivite metode manageriale etc.

Act social de mare raspundere, decizia reflecta un numai exprimarea vointei oamenilor, ci si interesele si nevoile care decurg din necesitatile intregii vieti economico-sociale, cu caracter normativ. In acest context, prin decizie , cei investiti cu autoritate si responsabilitate decizionala stabilesc directia unei actiuni si modul ei de realizare cu asigurarea resurselor corespunzatoare. Tot prin decizie se dirijeaza evolutia fenomenelor economice si sociale, care asegura o corelare intre sarcini, competente, responsabilitate la cei chemati sa le infaptuiasca optimal.

Procesal decizional se desfasoara pe baza mai multor etape. O prima etapa este reprezentata de identificarea (stabilirea) problemei, adica sesizarea necesitatii, gasirea adevaratei probleme, definirea ei, delimitarea scopului de mijloace.

Urmatoarele  doua etape sunt culegerea, prelucrarea si sistematizarea informatiilor necesare elaborarii deciziei si analiza acestora. Decidentul are nevoie de o imagine a intregii situatii , creste importanta diagnozei, iar aranjarea rationala a datelor si informatiilor evoca si existenta unei logici proprii acestui proces. Tratarea datelor si a informatiilor inseamna de fapt toate operatiile de la culegere pana la prelucrare prin mijloacele de care se dispune- automate, mecanice sau manuale- procese desfasurate dupa legi, principii, norme si procedee inclusiv experienta proprie si a altora.

Etapele patru si cinci sunt: construirea variantelor de actiune, a solutiilor posibile si analiza si compararea acestora. Are loc analiza fiecarei variante, cu avantajele si dezavantajele respective. Elaborarea mai multor variante de solutii este un deziderat: cu cat numarul acestora este mai mare, cu atat este mai dificila alegerea variantei optime, dar se creeaza avantajul pentru mai bune rezultate. Se impun a fi depuse eforturi pentru evidentierea avantajelor si dezavantajelor, precum si a consecintelor fiecarei variante, la aceasta o contributie avand pregatirea si experienta decidentului precum si angajarea gandirii colective.

Evaluarea variantelor are in vedere: experienta trecuta, cercetarea stiintifica ce ofera metode si tehnici evoluate, tehnica de calcul cu ajutorul careia se pot pune in valoare tehnici generale ca modelarea, stimularea si programarea, masurari cu unitati de masura banesti, rate de investitii etc.

Alegerea variantei optime este a sasea etapa a procesului decizional semnificand retinerea  uneia din variante, urmarind optimul decizional. Aceasta optiune aduce rezultate bune cu cheltuieli mici daca analiza patrunde adanc in investigarea avantajelor si dezavantajelor. Criteriile de selectie se cer ierarhizate pentru usurarea alegerii variantei care va deveni decizie. In aceasta etapa sunt hotaratoare competenta profesionala a decidentului in alegere, dar si o bogata experienta, capacitate de a judeca logia, curajul si necesitatea respectarii principiului economiei de timp, efort si conditiile de risc, ca si raspunderea pentru desfasurarea viitoare a activitatilor.

Urmatoarea etapa este transmiterea deciziei catre cei ce urmeaza sa o execute, ceea ce presupune o pregatire in acest sens. Decidentii trebuie sa coordoneze desfasurarea actiunilor potrivite deciziei, sa o motiveze pentru cae a sa devina accesibila, inteleasa si acceptata. Se indica procedeele si metodele adecvate celor cuprinse in continutul acesteia, asigurandu-se cadrul organizatoric  operacional menit sa finalizez decizia.

Urmatoarele etape sunt  aplicarea deciziei si urmarirea si controlul aplicarii ei, cu stabilirea programului de masuri si supravegherea aplicarii lui, evaluarea cheltuielilor, delimitarea responsabilitatilor.

In final are loc prevenirea, corectarea si evaluarea rezultatelor in care decidentul intervine in cazul observarii unor greseli sau probleme in implementarea variantei optime alese si evaluarea rezultatelor finale.

Exista mai multe tipuri de decizii clasificate in functie de diverse criterio astfel:

1.                 dupa importante problemei, deciziile sunt:

-                     strategice- cand vizeaza probleme generale;

-                     tactice- cand vizeaza rezolvarea unor aspecte concrete de punere in practica a deciziei strategice;

-                     operative- de mica importanta.

2.                 dupa gradul de cunoastere a comportamentului procesului studiat, deciziile sunt:

-                     decizii in conditii de certitudine;

-                     in conditii de risc;

-                     in conditii de incertitudine.

3.                 dupa natura criteriilor de optimizare:

-                     unidimensionale- cand se ia in considerare un singur criteriu de optimizare;

-                     multidimensionale- cand se iau in considerare mai multe criterii.

4.                 dupa numarul stadiilor determinate de luare unor decizii succesive deciziile sunt:

-                     unistadiale;

-                      multistadiale.

5.                 dupa modul de adoptare a problemei decizionale:

-                     decizii programate- pot fi adoptate prin tehnici traditionale sau moderne;

-                     neprogramate- pot fi adoptate atat prin tehnici traditionale cat si moderne.

6.                 dupa numarul persoanelor ce participa la procesul decisional:

-                     individuale;

-                      de grup.

Complexitatea si dinamismul dezvoltarii economice si sociale cer amplificarea elementelor capabile sa puna pe decident in starea de a-si asuma respunderea din initiativa proprie pentru competenta sporita in indeplinirea sarcinilor prezente si de perspectiva, in elaborarea masurilor care insotesc decizia odata cu adoptarea ei. Aceste masuri trebuie sa asigure indeplinirea celor hotarate, crearea unor stari adecvate, favorabile.