Prin medicamente se înţelege orice produs cu care se pot prevenii, ameliora sau vindeca bolile şi simptomele lor. Tot medicamentele sunt considerate produsele administrate pe calea externă sau internă, la om sau animal, în scopul diagnosticării bolilor, precum şi produsele care diminuează sau înlătură durerea la naşte sau în intervenţiile chirurgicale. Ele pot fi d natură minerală, vegetală, animală, biologică sau pot fi obţinute pe cale sintetică.
În funcţie de cantitatea administrată ele pot acţiona în mod diferit, iar în raport cu efectele produse, doza poate fi:
Medicamentele sunt prescrise de medic, iar persoanele care le administrează trebuie să cunosc următoarele reguli generale:
În conformitate cu prescripţiile medicului, medicamentele se pot administra pe cale bucală ( orală), respiratorie, rectală, prin aplicaţii locale sau pe cale parenterală (prin injecţii) .
Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare lichidă, cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile, deci prin injecţii. Dintre avantajele utilizării acestei căi cităm:
Felul injecţiilor poate să fie intradermică, subcutanată, intramusculară, aspiraţii venoase.
Injecţia intradermică se face cu scop explorator, anestezic, curativ. Regiunea faţă interioară a antebraţului, iar la nevoie oricare altă regiune.
Injecţia subcutanată se face în scop curativ. Regiunea se poate efectua în orice regiune unde nu trec în straturile superficiale trunchiuri mari vasculare şi nervoase, regiuni infectate sau supuse la presiuni de îmbrăcăminte.
Injecţia intramusculară se efectuează în scop curativ. Regiunea pătratul supero –extern a fesei, deasupra liniei orizontale ce trece prin axtremitatea superioară a şanţului interfesiar faţă antero- externă a braţului şi a coapsei.
Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi oferă o instalare rapidă a efectului dorit, administrarea în totalitate a dozei prescrise. Regiunea se poate efectua în toate venele superficiale utilizându-se mai ales cele de la nivelul plicii cotului.
Ne vom ori asupra următoarelor medicamente:
I ANALEPTICE
Stimulante psihomotororii
Grupa de substanţe excitante ale sistemului nervos central care provoacă stimularea de tip coordonat a funcţiilor psihice şi motorii ale scoarţei cerebrale. Principalele stimulante psihomotorii sunt cofeina şi o serie de substanţe de sinteză, având drept prim rezultat amfetamina.
Cofeina este un alcaloid derivat de xantină, conţinut în boabe de cafea, frunze de ceai, boabe de cacao.
Acţiuni farmacologice:
stimulează scoarţa cerebrală stimulează slab centrii respiratori
stimulează miocardul produce vasodilataţie periferică directăcreşte moderat diureza
- măreşte secreţia gastrică
- creşte metabolismul bazal
Acţiunea biochimică care ar sta la baza efectelor cofeinei constă în creşterea cantităţii de adenilat ciclic, cu favorizarea consecutivă a mecanismelor de fosforilare, respectiv a proceselor energetice.
Efecte nedorite şi toxice:
II. HIPNOTICE (SOMNIFERE)
Grupă de substanţe deprimante centrale care favorizează apariţia somnului, îl adâncesc sau îi prelungesc durata. Doze mici au acţiune sedativă.
Acţiune farmacologice:
Toxicitate şi efecte nedorite:
Au acţiune antiinflamatorie care contribuie la analgezie şi este, probabil responsabilă de efectele antireumatice. Acţiunea antiinflamatorie se datorează probabil interferării biochimice şi farmacodinamice a unor mediatori chimici ai procesului inflamator. Analgezia este mai puţin intensă şi se manifestă mai ales în durerile somatice de natură inflamatorie. Nu au acţiune euforizantă şi nu prezintă pericol de dependenţă.
Salicilatul de sodiu
Acţiuni farmacologice:
Efecte nedorite:
Aspirina
Acţiuni farmacologice:
Fenomene nedorite:
Pe lângă efectele benefice pe care le au medicamentele, ele au şi anumite efecte secundare care depind în mod direct de organism şi modul de administrare al lor.
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |