untitled

TEMA: Bazele teoretice de producere a articolelor sticlocristaline

 

Metoda elaborată īn anii 50 a folosirii cristalizării sticlei au permis de a primi materiale sticlocristaline numite īn URSS microcristaline.

Microcristalele datorită structurii fine a cristalelor, īn funcţie de masă mică, combinării proprietăţilor de preţ fizico-chimice şi posibilităţii obţinerii prin metoda tehnologiei sticloase, pe larg se folosesc īn diverse domenii a gospodăriei comunale.

Materialele stcilocristaline cunoscute īn prezent se grupează īn 2 grupe:

  • microcristale tehnice, sintezate pe baza oxizilor puri şi sīnt numite pentru cazuri speciale;
  • zgură sticloasă obţinută pe baza zgurei de sital metalurgice şi sīnt menite pentru folosirea pe larg īn diverse domenii industriale şi īn construcţii.
  • Dirijarea cristalizării sticlei se foloseşte pentru obţinerea materiei sticlocristaline de tip – microcristaline şi zgură de sital. Īn masa sticloasă, ce are calităţi obtimale de cristalizare īn masă se introduc adaosuri ce intensifică procesul de catalizare – numiţi catalizatori.

    Introducerea unor cantităţi mici de catalizatori la o anumită prelucrare termică aduc la formarea īn sticlă a centrelor de cristalizare, ce contribuie la obţinerea structurii fine īn material.

    Mecanismul formării centrelor de cristalizare īn funcţie de compoziţie sticloasă īn tipul catalizatorului pot fi diverse.

    Īntr-un caz īn calitate de catalizator se folosesc agenţi de catalizare mecanici – metale de preţ şi oxizii lor (Pt, Au, Ar, CuO) care īn rpocesul de fierbere se dizolvă īn masa sticloasă.

    La prelucrarea termică a acestor sticle (la temperatura corespunzătoare primei stadii de catalizare).

    Catalizatorii indicaţi se elimină īn formă de particole microcristaline cu dimensiuni mai mici de 100 A, care prezintă bazele de catalizare a sticlei.

    Īn alt caz catalizatorii servesc diferiţi oxizi şi sărurile metalice (fosfaţi, sulfaţi, storizi, oxizi de titan, circoniu etc). Aceşti catalizatori contribuie la distribuirea sticlei īn două faze de topire de diferită compoziţie īn timp ce aceşti catalizatori intră īn compoziţia unei din acesteia faze formīnd pe tot volumul sticlei poţiuni microlicuate. Prin aceasta se formează o mare suprafaţă de desfacere a fazelor, care scade energia formării centrului de cristalizare a fazei iniţiale şi apelează la dezvoltarea stabilă a centrelor de cristalizare pe toată masa – aceasta este prima stadie de cristalizare.

    Īn cristalizarea zgurei de sital are loc microlicuaţia caracteristică cristalizării.

    Conţinutul sulfilităţii de sulf īn limitele anumite nu influenţează la natura fazei de cristalizare, dar anume īn acest caz determină cantitatea ei.

    Un rol pozitiv īn procesele īndreptate asupra cristalizării sticlei joacă ftorul, adaosurile care micşorează temperatura īnceperii cristalizării, ce este foarte important din punct de vedere tehnologic.

    Dacă se ridică temperatura īn contună a prelucrării termice se pronunţă faza cristalică principală. Formarea ei se regulează cu structura materialului primit pe prima treaptă. Creşterea cristalelor, mărimea lor, consecutivitatea eliminării fazelor cristalice pe a doua treaptă a cristalizării e posibilă şi regularea temperaturii şi timpului de rezistenţă.

    Microcristalele tehnice pentru primirea cărora se folosesc diferite materiale şi materiale deficitare şi foarte scumpe (ZrO2, TiO2), diferă de zgura de sital mai mult dizolvate şi o microstructură mai densă cu o īnsemnătate mai mare a īnsuşirii fizico – chimice.

    Datorită strucutiii fine cristalice şi a conţinutului ridicat a fazei cristalice a zgurei de sital care dispun de īnsuşirii de preţ fizico – chimice – comparativ rezistenţei mecanice īnalte, rezistenţa termică īnaltă şi chimică, cu o rezistenţă īnaltă la uzură, ce face acest material foarte perspectiv pentru īntrebuinţarea diefrite regiuni a gospodăriei ţărăneşti.  

    Cele mai ok referate!
    www.referateok.ro