Maimutele, verii nostri cei simpatici 

       Deşi sunt cele apropiate rude ale omului, primatele se folosesc mult mai putin decat ne-am aştepta de semnalele sonore. Se poate  spune ca maimutele sunt mai mult mimi decat vorbitori, din cauza laringelui lor nepotrivit pentru sunete nearticulate.
In 1966, studiindu-se peste 100 de specii de maimute, s-a facut inventarul semnalelor sonore scoase de acestea. Unele sunt comune la mai toate speciile(latraturi, mormaituri, strigate, chemari, etc.), altele sunt ordinului, familiei sau genului.
La maimute comunicarea prin gesturi înlocuieşte lipsa limbajului articulat. Variata si expresiva gama de gesturi si mimici le ajuta sa se înteleaga aşa cum se înteleg intre ei surdo-mutii.
Printre speciile care au fost mai bine studiate in ultima suta de ani merita amintite urmatoarele specii: babuinii, macacii, cimpanzeii, urangutanii si gorilele.
Aceste fiinte sociale traiesc in teren deschis, in cete formate din 10 pana la 100 de indivizi, stapanind fieacare un teritoriu de la 50-300 de hectare. Observatorii au remarcat un mare numar de posturi sau de grimase, insotite sau nu de sunete, care actioneaza in mod evident ca semnale sociale.
Aceste gesturi şi grimase se datoresc mobilitatii fizice extraordinare a maimutelor, ca şi a puternicii dezvoltarii a muşchilor expresiei faciale. Sutele de gesturi si posturi care au fost semnalate de numerosii cercetatori ai acestui grup de animale, care ne urmeaza pe scara zoologica pot fi aşezate in teri mari categorii:

       In sanul colectivitatilor de maimute exista un sistem de ranguri destul de bine diferentiat: exista un mascul dominant şi masculi subordonati; la fel şi în grupul femelelor se instaureaza o anumita ierarhie. La unele specii de maimute, conducatorul, adica masculul dominant, nu e nici cel mai batran şi nici cel mai intelept, ci cel mai artagos şi mai agresiv. La gorile dominanta este o prerogativa a masculilor mai batrani care pot fi recunoscuti uşor dupa blana cenusie pe spinare, de unde le vine numele de “spinari argintii” dat de triburile africane. Conducatorii intervin in galceve şi în certuri, despart pe cei incaierati, folosesc un cod destul de agresiv de gesturi pentru a indica actiunile colectivitatii(“pornim in cautare de hrana”,”ne odihnim”,”nu faceti zgomot” etc.). la randul lor femelele cat şi masculii de ordin inferior nu iau parte la deciziile colectivitati, ci reactioneaza doar la comenziile generale care privesc impraştierea, adunarea şi apararea colectivitatii.
La hamandrili, maimute din familia pavianilor, care  seamana  la forma capului şi la latrat cu un caine(de aceea li se spune şi maimuta cinocefale), biologul sovietic P. Pajarîtkaia  a remarcat chiar o forma de ritual al comportamentului de supunere: “Intalnind pe conducator sau pe un personaj de rang superior hamadrili executa cateva genuflexiuni si scot nişte sunete asemanatoare unui oftat  In colectivitate, de asemenea, hamadrili ştiu sainteleaga şi din priviri sau din gesturi . Privirile conducatorului cetei sunt la fel de eficace semnalele sonore. Ele actioneaa chiar de la o distanta respectabila. Secretul rezida in culoarea alba a pleoapelor. Cand işi ridica spancenele, semn de suparare, pleoapele se inchid şi culoarea lor alba devine vizibila de departe ”.
Printre cele mai tipice gesturi de apropiere şi prietenie notam imbratişarea şi tesalatul. Pentru a se saluta cimpanzeii se imbratişeaza ca aomenii. Tesalatul este insa cel mai tipic semnal al unei bune convietuiri. Zilnic maimutele işi pierd 1-3 ore cu acest ritual. La babuini, de pilda, parul este “pieptanat cu carare”, diversel particule fiind luate de pe supafata pielii şi inghitite. Masculii dominanti sunt tesalati mai mult decat ceilalti, dar toti membrii unei cete au parte de aceasta ingrijire. Femelele se tesala mai mult intre ele şi-şi tesala şi puii.
Posturile agresive, de inspaimantare a duşmanilor sau rivalilor sunt foarte variate la maimute. Cimpanzeii si urangutanii bat cu furie cu talpile şi-şi arata dintii, macacii zgaltaie cu putere ramura unui copac, hamadrilii işi zbarlesc mantia lovind apasat cu laba in pamant. Insa cea mai inspaimantatoare manifestare simiesca, poate cea mai impresionanta dintre cele care caracterizeaza regnul animal o intalnim la gorile, atunci cand sunt iritate: atunci cand vad un mascul stra\ain sau un om gorila se ridica in doua picioare şi incepe sa bata cu pumnii in piept, in ritm de aproximativ 10 lovituri pe secunda şi cu o asemenea forta incat ai senzatia ropotului unei imense tobe. In acelaşi timp ea scoate un muget inspaimantator.
In cazul intalnirii cu o gorila, cunoasterea “ritualului “de pace şi de supunere e singura cale a omului de a scapa nevatamat. P. Schaller, un bun cunoscator al vietii gorilelor, a folosit intr-o intalnire intamplatoare in padurile africane cu un mascul tanar dar agresiv, gestul de beligeranta al speciei: clatinatul capului şi evitarea privirii furioase a maimutei. Intr-o comunicare facuta in anul 1962 la Universitatea din California el descrie acest uluitor “numar in doi” care a durat 10 minute dupa care gorila s-a indepartat liniştita.
S-a incercat sa se umanizeze anumite specii de mainute pana a ajunge chiar sa foloseasca limbajul omenesc. In 1952 doi cercetatori americani au reuşit sa faca un pui de cimpanzeu –Viki- sa articuleze cu greu patru cuvinte dar pronuntia era destul de departe de adevar.
Incapacitatei maimutelor de a articula sunete se datoreaza faptului ca laringele este situat prea aproape de valul palatin.
A fost incercata insuşirea de catre maimuta a limbajului semnelor si cel mai mare succes l-a avut un pui de cimpanzeu care a reusit sa memoreze in decurs de 4 ani 132 de semne prin care putea comunica cu experimentatorii.
Oricum, chiar daca am reuşi sa facem un animal sa-şi insuşeasca un lat limbaj el il va putea folosi doar cu cel care l-a invatat şi nu va intra niciodata in zestre lor ereditara.