untitled

Stresul determina modificari biochimice celulare

Impactul stresului asupra parametrilor fiziologici.

Romania se afla pe primul loc in Europa in ce priveste afectarea populatiei de stres (52% din oameni). In aceste procente se regasesc si tineri si chiar copii. Fiind o problema de actualitate am incercat sa luam pulsul „starii de stres” la nivelul a trei clase din liceul nostru. Au fost chestionati un numar de 81 subiecti (elevii de clasa a-XIa). Li  s-a cerut fara sa se semneze, sa raspunda la doua intrebari:

1.      Va considerati afectati de stres?

2.      Care sunt principalii factori raspunzatori de stresul vostru?

Din analiza rezultatelor s-a observat ca la prima intrebare 72% se considera stresati. Printre factorii enumerati ca raspuns la intrebarea a doua amintesc: situatia materiala, conflicte in familie, conflicte cu colegii, abundenta testelor de evaluare in acelasi timp etc.

Concluzia este ca stresul este o problema si in viata tinerilor si trebuie tratata cu seriozitate atat de familie cat si de scoala.

Asa stand lucrurile am vrut sa aprofundez aceasta tema. Mi-a fost de mare folos un studiu realizat cu elevii din republica Moldova carora li s-au facut investigatii la nivelul pielii, inimii, sistemului digestiv, ocazie cu care s-au observat modificari substantiale ale parametrilor fiziologici ai acestora, in conditii de stres.

Organismul raspunde la stres prin cresterea tensiunii arteriale, accelerarea ritmului cardiac, digestie perturbata (enterocolita, ulcer), afectiuni ale pielii (psoriazis).

Pentru a afla modul cum influenteaza anumiti factori raspunzatori de stres organismul celor care au participat la investigatii s-a urmarit modul cum se modifica cantitatea de acid lactic in diferite lichide ale organismului (saliva, sange, urina, secretii ale pielii). De remarcat faptul ca metoda devine stresanta daca se apeleaza la seringa. Se poate folosi metoda dermala, mai simpla dar mai anevoioasa.

Se pune intrebarea, de unde provine acidul lactic in lichidele amintite? Glicogenul este un polizaharid format din resturi de α-glucoza depozitat in ficat si in muschiul striat. El e prezent in citoplasma celulelor sub forma de granule, ce contin si enzimele necesare implicate atat in biosinteza cat si degradarea acestui polizaharid, precum si unele enzime ce regleaza aceste procese. Glicogenul este scindat enzimatic si se transforma treptat treptat in  molecule de glucozo-fosfat care nu pot difuza in afara celulelor. Dar glucozo-fosfatul e transformat si el enzimatic in glucoza care poate difuza in afara celulelor, trece in sange si e transportat la celulele creierului, rinichilor, intestinului si tesutului muscular striat.

Urmeaza procesul de glicoliza celulara prin care glucoza e transformata aerob in piruvat  sau anaerob in lactat cu producere de energie (ATP).

Organismele superioare utilizeaza transformarea anaeroba glucoza-lactat pentru producerea de energie la nivelul tesutului muscular si in cazul unor situatii limita (stres), pentru perioade scurte de timp cand oxigenul nu e accesibil.

Scindarea glicogenului (glicogenoliza):

       glicogen                                              glucoza

In celulele cu metabolism aerob:

Glucoza+2H3PO4+2ADP → 2Piruvat + 2ATP

In celulele cu metabolism anaerob:

Piruvat

(CH3COCOOH)              (CH3CHOHCOOH)

Transformarea glucozei in acid lactic:

–CH–COOH + 4ATP

                                      OH

In conditii de stres corticosuprarenala elibereaza cantitati mari de hormoni glucocorticoizi si astfel se accentueaza procesele de degradare a glicogenului (glicogenoliza) si de crestere a concentratiei de lactat.

Acidul lactic ajunge prin circulatia sangelui in lichidele amintite si poate fi pus in evidenta (calitativ si cantitativ) cu ajutorul Fe2S3  2n in mediu acid (H2SO4)  2n. Se formeaza o combinatie complexa galben oranj.

Am sa redau metoda de lucru pentru determinarea acidului lactic din secretiile pielii cu ajutorul metodei dermale.

Adolescenţii au fost testaţi dermal în trei perioade diferite ale anului de învăţămînt şcolar: I. în condiţii confortogene (dimineaţa); II. Înainte de proba de evaluare (cu 20 min.)II.după proba de evaluare (5-10 min.)

METODA CERCETĂRII :

1. Se pregătesc fişele de filtru (2x3 cm2 )

2. Fişele umezite în apă distilată se pun pe suprafaţa externă a mîinii (cu penseta)

3. După 5-10 min. (cînd sunt uscate) se pun în eprubete cu 10 ml apă distilată.

4. Apoi la 5 ml extract obţinut se adaugă 0.05 ml reactant (preparat din timp). Complexul obţinut capătă o culoare galben deschis

5. Se fotocolorimetreaza amestecul de  λ = 400 nm în chiuvete cu canal optic de lungime 1 cm, proba de control – 5ml de apă distilată şi 0.05 ml reactant

6. Se introduc datele în tabel

7. Se construieste curba de calibrare şi se determina coeficientul corespunzător.

OBŢINEREA REACTANTULUI : Reactantul folosit in partea experimentala a fost un amestec de trisulfura de fier amoniacala (2n.) cu acid sulfuric (2n.). S-a luat in consideratie concentratia substanţelor expuse în amestec. Îndată reactantul se agită bine şi se observă culorarea lui într-o culoare mat-galben-oranj.

CONSTRUIREA CURBEI-ETALON PENTRU DETERMINAREA LACTATULUI

Pentru a determina conţinutul lactatului se construeşte curba-etalon în felul următor: iniţial se pregăteşte soluţia etalon (1ml conţine 5 mg lactat) . Pentru aceasta se cîntăreşte cantitatea necesară de reactiv, se dizolvă în 100 ml apă distilată, după ce în 10 eprubete se întroduc soluţii cu volumele indicate în tabel, de fiecare dată agitînd conţinutul eprubetei.

În alt şir de eprubete se toarnă consecutiv cîte 5 ml soluţie şi reactivul necesar, apoi determinăm densitatea optică la KFK-2 (la λ = 400nm). În calitate de martor a servit proba fără lactat (5ml apă distilat + 0,05 ml reactant). După datele obţinute se construeşte curba de calibrare, depunînd pe axa abciselor conţinutul de lactat, iar pe axa ordonatelor densitatea optică (din tabel).

TABELUL ETALON