1.htm

            Comentariu

       Paşa Hassan

  În poezia lui George Coşbuc „Paşa Hassan”,acţiunile acestui viteaz,conducător de oşti,sunt expri- mate prin acţiuni supranaturale, comparate cu pu- terea culminantă a naturii, adică fulgerul,care pre- cum ar fi făcut  cărare  prin oştirea vrăjmaşă care permite trecerea  oştilor  române  pentru  primirea biruinţei.Înspăimîntaţi de groază, în faţa vitejiei acestei oştiri sînt numai ostaşii oastei turceşti care deoarece îndeplinesc o misiune murdară, sînt comparaţi cu mocirla, ce cade într-o măsură nu mică, ci valuri întregi, dar şi animalele care îndeplinesc funcţia  de transport în  cadrul  luptelor.Turcimea nenumărată merge la vicleşuguri pentru a lua oş- tirea română prin surprindere şi deciîşi trimit iani- cerii prin  spatele lor.Mihai, la  rîndul său, îşi de- monstrează marea vitejie, trimiţînd contra gloatei negre doar cîţiva bravi ostaşi, care de către autor sînt înzestraţi din nou cu puteri supranaturale cu ajutorul  cărora  vîntură toată oştirea vrăjmaşă.Înalta putere a hoardei turceşti este exprimată prin Hassan, care capătă culoarea pămîntului la vederea  acţiunilor  ce se  petrec  pe cîmpul de luptă.Şi din nou acţiunile lui Vodă în lupta spre dreapta biruinţă sînt comparate cu puteri imense, caracteris- tice oamenilor pe care dreptatea îi înalţă pe aripi de vînt spre săvîrşirea faptelor demne de înalt apă- rător al ţării.Bravul voievod în goana dupăoştirile vrăjmaşe, ar dori ca să privească în ochi, pentru a-i spune doar cîteva cuvinte căpeteniei oştirilor mi- şele, care pe o cale nedreaptă, necinstită, a decis să îngenuncheze, adică să înrobească un pămînt cu oamenii lui, cu  tradiţiile lui, dar  au ars visele lui Paşa Hassan, care înţelege că la situaţia dată este mai bună pierirea – o cale de spălare a necinstei şi ruşinii, decît căderea în mîinile oamenilor, la care a vrut să le i-a liniştea şi libertatea.La oştirea ro- mână puterea creşte, exprimată prin zuruitul crunt de zale ce le poartă Vodă, vorba-i exprimată prin tunet, simpla răsuflare prin ger care îngheaţă şi în- spăimîntează sufletul duşmanului.Barda dreptăţii ajunge pînă în cer, înălţîndu-l pe Vodă la nivelul unui munte.În spaimă mare şi groază, acţionînd fă- ră control asupra unicelor forţe ce sînt în folosul lor, adică asupra cailor care sînt destinaţi pentru a-i duce în ţara lor păgînă, Paşa cu oştirea sa, cu ochii de sînge, cu  barba  vîlvoi, îşi rupe propriile haine care  precum de la  lărgimea  care  exprimă bogăţia  lor, l-ar ţine  în loc, pentru  a-şi primi pe- deapsa bine meritată.Dar totuşi Alah al lor îi acordă convenţional o şansă, scurtîndu-i cărarea spre tabără, unde şi beii pe bună dreptate au hotărît că fuga e bună, acordîndu-i bietului Hassan dreptatea de a părăsi pămînturile care nu le aparţin şi aerul destinat altor suflete blînde, bune, pline de vitejie, care în orice moment îşi pot apăra marile valori ce le aparţin pe drept.

          Descrierea lui Vodă

  Vodă era un bărbat înalt cu glasul puternic ca un tunet şi răsufletul înspăimîntător ca un ger.Lupta voiniceşte  pentru  ţara sa.După  cum  îl  caracteri- zează autorulîn vers, el zbura şoimeşte.Avea braţul puternic în care ţinea sabia lucitoare şi străpungă- toare,ca un fulger intrînd în bătălie demn de a lup- ta pentru ţară şi ieşind învingător al dreptăţii şi al neamului.Purta veşmînt de luptă atrăgătoare, fiind falnic conducător de oaşte