Piesa „Bucşă ghidare matriţă” este o piesă de rotaţie, obţinută prin strunjire pentru toate suprafeţele.
Piesa face parte din construcţia unei ştanţe combinate, care se foloseşte la o operaţie tehnologică de presare la rece la o tablă de 1,5 mm. Acesta se montează (pereche) în placa superioară, ghidând pachetul superior al matriţei, unde datorită ajustajului alunecător format cu coloana de ghidare Ø20.se produce culisarea acestuia.
Ulterior operaţiilor de strunjire analizate în prezenta lucrare, se vor executa operaţiile de tratament termic şi rectificare, piesa fiind solicitată la uzură.
Din desenul de execuţie a piesei şi datele înscrise în indicator, se observă că piesa „Bucşă ghidare matriţă” este o piesă de rotaţie, se execută prin strunjire dintr-un semifabricat laminat din oţel OLC 45.
Piesa are o formă constructivă tehnologică simplă alcătuită dintr-o succesiune de cilindri. Este suficientă o singură proiecţie, reprezentată în secţiune longitudinală completă pentru a înţelege forma şi dimensiunile acesteia.
Forma constructivă - tehnologică este compusă din:
Cotele netolerate ale piesa se înscriu în clasa de execuţie mijlocie. În timpul prelucrării la astfel de piese trebuie respectată coaxialitatea suprafeţelor cilindrice.
Fiind vorba de o piesă de rotaţie cotarea este simplă, se foloseşte o singură suprafaţă de cotare, ceea ce simplifică executarea piesei.
În concluzie piesa „Bucşă de ghidare” este tehnologică şi nu ridică probleme de execuţie.
Materialul piesei „Bucşă ghidare matriţă” este OLC 45, care este un oţel pentru tratamente termice, de rezistenţă ridicată şi tenacitate medie, cum r fi: discuri, arbori, biele, coroane dinţate, piese supuse la uzură axe, şuruburi, piuliţe) şi pieselor fără rezistenţă mare în miez. Acest oţel se mai numeşte şi oţel carbon de calitate, pentru că are un grad ridicat de puritate şi o compoziţie chimică fixată în limite strânse, asigurând o constanţă a caracteristicilor de calitate obţinute prin tratamente termice (de îmbunătăţire – călire şi revenire). Notarea mărcilor de oţel de uz general se face prin simbolul OLC (oţel carbon de calitate) urmat de două cifre care reprezintă în sutimi de procente, conţinutul mediu de carbon (astfel, OLC 45 are conţinutul mediu de carbon 0,45 %).
Conform STAS 880 – 80, compoziţia chimică a oţelului OLC 45 este indicată în tabelul următor:
Compoziţia chimică %
C
Mn
P
S
OLC 45
0,42 … 0,50
0,50 … 0,80
Max. 0,045
Max. 0,040
Marca oţelului
16≤Ø≤40
Tratament termic
Limita de curgere
Rp0,2
[N/mm2]
Rezistenţa la rupere
Rm
[N/mm2]
Alungirea la rupere
A
[%]
Rezilienţa KCU
J/cm2
OLC 45
CR
410
700 – 840
14
39
Semifabricatul este o bucată de material sau o piesă brută care a suferit o serie de prelucrări mecanice sau tehnice, dar care necesită în continuare alte prelucrări pentru a deveni o piesă finită.
Piesa finită rezultă în urma prelucrării semifabricatului cu respectarea tuturor condiţiilor impuse prin desenul de execuţie (formă, dimensiune, toleranţă, calitatea suprafeţelor).
Semifabricatul supus prelucrării prin aşchiere are una sau mai multe dimensiuni mai mari decât al piesei finite.
Surplusul de material care trebuie îndepărtat de pe suprafaţa semifabricatului poartă denumirea de adaos de prelucrare. Un semifabricat bun re cât mai multe suprafeţe identice cu ale piesei finite, iar adaosul de prelucrare este redus la minimum.
Principalele tipuri de semifabricate folosite la prelucrarea prin aşchiere sunt:
Din semifabricatele enumerate, unele sunt caracterizate de o precizie ridicată, cum ar fi cele matriţate, cele presate, din pulberi şi cele turnate (în special cele turnate sub presiune).
Alegerea unui anumit tip de semifabricat este legată de seria de fabricaţie.
Semifabricatele turnate sau matriţate nu pot fi folosite decât atunci când numărul pieselor de acelaşi tip prelucrat este mare.
În cazul piesei „Bucşă ghidare matriţă” unde avem o producţie individuală vom alege ca semifabricat bară laminată Ø32.
Adaosul total pe lungime:
, unde:
- lungimea semifabricatului, = 32,3 mm
- lungimea piesei finite, = 34 mm
Având în vedere desenul de execuţie al piesei şi condiţiile tehnologice legate de funcţionarea piesei s-au stabilit operaţiile de prelucrare cu fazele lor.
Operaţia I
SDV – uri: cuţit profilat 45°, şubler 0 – 150 mm, universal cu trei bacuri şi suport portcuţit cu 4 poziţii pentru prinderea cuţitului.
Operaţia III – Desprins, control CTC: se verifică conform desenului de execuţie.
Strungul SN400 este un strung de mărime mijlocie iar prelucrările pe acest strung au un caracter universal, putându-se efectua toate operaţiile de strunjire şi filetare.
Turaţiile axului principal se pot schimba cu ajutorul a două manete, un ghidaj, pe partea laterală a batiului permite instalarea şablonului sau a unei piese etalon pentru cazul când strungul este dotat cu dispozitiv hidraulic de copiere. Strungul SN400 se execută în patru variante care se deosebesc prin distanţa dintre vârfuri. La acest tip de strung este posibilă montarea unui portcuţit pe sania transversală permiţând-ui prelucrarea unei piese cu două cuţite în acelaşi timp contribuind astfel la mărirea productivităţii.
Caracteristicile tehnice (dimensiuni liniare în mm):
Procesul de aşchiere este caracterizat de o serie de mărimi care în totalitate formează regimul de aşchiere. Principalele elemente ale regimului de aşchiere sunt: adâncimea de aşchiere, avansul, viteza de aşchiere.
Din şirul de valori al turaţiilor maşinii se alege valoarea imediat inferioară a mărimii calculate. Cu această valoare se va calcula o valoare reală a vitezei:
Din cartea maşinii se adoptă o valoare imediat inferioară mărimii calculate: rot/min
Cu această valoare a turaţiei se face determinarea vitezei de aşchiere reale:
m/min
Se poate determina ca normă de timp Nt sau normă de producţie Np.
Norma de timp Nt reprezintă timpul necesar pentru execuţia unei lucrări sa operaţii de unul sau mai muţi muncitori în anumite condiţii tehnice şi organizatorice. Se exprimă în unităţi de timp (sec, min, ore).
Norma de timp este formată din timpi productivi şi timpi neproductivi. Pentru calcul se poate folosi relaţia:
Este alcătuit din timpul de bază Tb şi timpul ajutător:
unde
Ea are două componente: timpul de deservire tehnică tdt şi timpul de deservire organizatorică tdo:
tdt – timpul pentru menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor, sculelor şi dispozitivelor (ungerea maşinilor – unelte), ascuţirea sculelor, controlul utilajelor.
tdo – este timpul folosit pentru organizarea lucrului, aprovizionarea cu scule, materiale, semifabricate, curăţenia la locul de muncă.
ton – timpul de odihnă şi necesităţi fiziologice.
tto – timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie.
min
= lungimea de prelucrare
l1= 2 mm – lungimea de apropiere a sculei
l2= 2 mm – lungimea de ieşire din aşchiere
l = 80,5 mm – lungimea suprafeţei de prelucrat
tb = 0,55 min
- timp ajutător strunjire cilindrică Ø24 mm
ta1 = 0,14 min – timp ajutător pentru manevrarea strungului
ta2 = 0,16 min – timp ajutător legat de fază
ta3 = 0,11 min – timp ajutător pentru măsurarea cu şublerul
min
Pentru preîntâmpinarea unor eventuale accidente la prelucrarea pieselor pe strungul normal este necesar ca personalul să-şi însuşească normele de tehnica securităţii muncii.
Normele de protecţia muncii în ramura construcţiilor de maşini şi prelucrarea metalelor au fost întocmite în baza legii nr. 5/1965 (cu modificările ulterioare), a normelor republicane de protecţie a muncii. Decretul nr. 112/1973 dat de Ministerul Muncii şi nr. 39/1977 al Ministerului Sănătăţii.
Scopul prezentelor norme este să contribuie la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi la înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de muncă şi profesionale, prin aplicarea de procedee tehnice moderne, folosirea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi organizarea corespunzătoare a locului de muncă.
Aplicarea prezentelor norme de protecţia muncii este obligatorie pentru toate unităţile din economie, având activitate cu specific de construcţii de maşini.
Înainte de începerea lucrului, strungarul trebuie să verifice starea de funcţionare a fiecărui bac de strângere. Dacă bacurile sunt uzate, au joc, prezintă deformări sau fisuri, mandrina sau platoul trebuie înlocuite.
Înainte de începerea lucrării, muncitorul trebuie să verifice cuţitul în sensul dacă acesta are profilul corespunzător prelucrării pe care trebuie să o execute, precum şi materialului din care este confecţionată piesa.
La cuţitele de strung prevăzute cu plăcuţe de carburi metalice se vor controla cu atenţie fixarea plăcuţei pe cuţit, precum şi starea acestuia. Nu se permite folosirea cuţitelor de strung care prezintă fisuri sau deformări. Cuţitele cu plăcuţe din carburi metalice sau ceramice vor fi ferite de jocuri mecanice.
Lungimea cuţitului care iese din suport trebuie să fie corespunzătoare iar fixarea acestuia se face cu cel puţit două şuruburi bine strânse.
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |