Piesa „Ax instalaţie pompaj” este o piesă de rotaţie, obţinută prin strunjire în cazul tuturor suprafeţelor.
Piesa face parte din construcţia unui automacara telescopice montată pe un şasiu de camion şi foloseşte la sprijinirea (împreună cu alte 3 axe identice) pe sol a automacaralei atunci când aceasta este în regim de lucru, pentru transportul la diferite alte puncte de lucru acestea fiind demontate.
Cu ajutorul filetului Pt 50x6, axul atinge rapid şi sigur solul, sprijinindu-se pe o talpă care la rândul acesteia preia o parte din forţa de apăsare pe sol a automacaralei împreună cu sarcina acesteia.
Din desenul de execuţie a piesei şi datele înscrise în indicator, se observă că piesa „Ax instalaţie pompaj” este o piesă de rotaţie, se execută prin strunjire dintr-un semifabricat laminat din oţel OL 50. Piesa are o formă constructivă tehnologică simplă alcătuită dintr-o succesiune de cilindri. Este suficientă o singură proiecţie, reprezentată în secţiune longitudinală completă pentru a determina complet forma şi dimensiunile acesteia.
Forma constructivă - tehnologică este compusă din:
Toate razele de racordare, rezultate în urma strunjirii sunt max. R1, cu excepţia
fundurilor flancurilor filetului care sunt R0,3.
Piesa se înscrie în clasa de execuţie mijlocie. În timpul prelucrării la astfel de piese trebuie respectată coaxialitatea suprafeţelor cilindrice.
Fiind vorba de o piesă de rotaţie cotarea este simplă, se foloseşte o singură suprafaţă de cotare, ceea ce simplifică executarea piesei.
În concluzie piesa „Ax instalaţie pompaj” este tehnologică şi nu ridică probleme de execuţie.
Notarea mărcilor de oţel de uz general se face prin simbolul OL (oţel laminat) urmat de două cifre care reprezintă valoarea rezistenţei minime de rupere la tracţiune exprimate în kgf/mm2. Oţelul OL 50 este un oţel de uz general cu rezistenţa minimă la rupere la tracţiune de 500 N/mm2 (50 kgf/mm2), din clasa de calitate 1.
Acest material se foloseşte pentru elemente de construcţii mecanice supuse la solicitări mecanice ridicate, cum ar fi: bare de tracţiune, arbori drepţi şi cotiţi, arbori pentru pompe şi turbine, etc.
Conform STAS 500/2 – 80, compoziţia chimică a oţelului OL 50 este indicată în tabelul următor:
Compoziţia chimică %
C
Mn
P
S
OL 50
0,40 … 0,52
0,48 … 0,78
Max. 0,042
Max. 0,038
Marca oţelului
Clasa de calitate
Limita de curgere Rp0,2
[N/mm2]
Rezistenţa la tracţiune Rm
[N/mm2]
Alungirea la rupere
A
[%]
Rezistenţa KCU
J/cm2
Energia de rupere
Temperatura
°C
KV,
J
OL 50
1
280
490 – 610
21
59
+20
27
Semifabricatul este o bucată de material sau o piesă brută care a suferit o serie de prelucrări mecanice sau tehnice, dar care necesită în continuare alte prelucrări pentru a deveni o piesă finită.
Piesa finită rezultă în urma prelucrării semifabricatului cu respectarea tuturor condiţiilor impuse prin desenul de execuţie (formă, dimensiune, toleranţă, calitatea suprafeţelor).
Semifabricatul supus prelucrării prin aşchiere are una sau mai multe dimensiuni mai mari decât al piesei finite.
Surplusul de material care trebuie îndepărtat de pe suprafaţa semifabricatului poartă denumirea de adaos de prelucrare. Un semifabricat bun re cât mai multe suprafeţe identice cu ale piesei finite, iar adaosul de prelucrare este redus la minimum.
Principalele tipuri de semifabricate folosite la prelucrarea prin aşchiere sunt:
Din semifabricatele enumerate, unele sunt caracterizate de o precizie ridicată, cum ar fi cele matriţate, cele presate, din pulberi şi cele turnate (în special cele turnate sub presiune).
Alegerea unui anumit tip de semifabricat este legată de seria de fabricaţie.
Semifabricatele turnate sau matriţate nu pot fi folosite decât atunci când numărul pieselor de acelaşi tip prelucrat este mare.
În cazul piesei „Ax instalaţie pompaj” unde avem o producţie individuală vom alege ca semifabricat bară laminată Ø52.
Adaosul total (pe lungime):
, unde:
- lungimea semifabricatului, = 115 mm
- lungimea piesei finite, = 111 mm
Având în vedere desenul de execuţie al piesei şi condiţiile tehnologice legate de funcţionarea piesei s-au stabilit operaţiile de prelucrare cu fazele lor.
Operaţia I
SDV – uri: cuţit de strunjit exterior, cuţit de filetat pentru filet cu profil pătrat p=6, cuţit de canelat, cuţit profilat 45°, cuţit de retezat, cuţit de centruit A3 STAS 1361-82, vârf rotativ, şubler.
Maşină unealtă: strung SN 400, universal cu 3 bacuri, suport portcuţit cu 4 poziţii pentru prinderea cuţitului.
Operaţia II – Desprins, control CTC: se verifică conform desen execuţie.
Strungul SN400 este un strung de mărime mijlocie iar prelucrările pe acest strung au un caracter universal, putându-se efectua toate operaţiile de strunjire şi filetare.
Turaţiile axului principal se pot schimba cu ajutorul a două manete, un ghidaj, pe partea laterală a batiului permite instalarea şablonului sau a unei piese etalon pentru cazul când strungul este dotat cu dispozitiv hidraulic de copiere. Strungul SN400 se execută în patru variante care se deosebesc prin distanţa dintre vârfuri. La acest tip de strung este posibilă montarea unui portcuţit pe sania transversală permiţând-ui prelucrarea unei piese cu două cuţite în acelaşi timp contribuind astfel la mărirea productivităţii.
Caracteristicile tehnice (dimensiuni liniare în mm):
Din cartea maşinii se adoptă o valoare imediat inferioară mărimii calculate: 230 rot/min
Cu această valoare a turaţiei se face determinarea vitezei de aşchiere reale:
m/min
Calculul timpului operativ pentru strunjirea cilindrică Ø50x350
min
= lungimea de prelucrare
l1= 2 mm – lungimea de apropiere a sculei
l2= 2 mm – lungimea de ieşire din aşchiere
l = 350 mm – lungimea suprafeţei de prelucrat
tb = 5,130 min
- timp ajutător strunjire cilindrică Ø50 mm
ta1 = 0,14 min – timp ajutător pentru manevrarea strungului
ta2 = 0,16 min – timp ajutător legat de fază
ta3 = 0,11 min – timp ajutător pentru măsurarea cu şublerul
min
Pentru preîntâmpinarea unor eventuale accidente la prelucrarea pieselor pe strungul normal este necesar ca personalul să-şi însuşească normele de tehnica securităţii muncii.
Normele de protecţia muncii în ramura construcţiilor de maşini şi prelucrarea metalelor au fost întocmite în baza legii nr. 5/1965 (cu modificările ulterioare), a normelor republicane de protecţie a muncii. Decretul nr. 112/1973 dat de Ministerul Muncii şi nr. 39/1977 al Ministerului Sănătăţii.
Scopul prezentelor norme este să contribuie la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi la înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de muncă şi profesionale, prin aplicarea de procedee tehnice moderne, folosirea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi organizarea corespunzătoare a locului de muncă.
Aplicarea prezentelor norme de protecţia muncii este obligatorie pentru toate unităţile din economie, având activitate cu specific de construcţii de maşini.
Înainte de începerea lucrului, strungarul trebuie să verifice starea de funcţionare a fiecărui bac de strângere. Dacă bacurile sunt uzate, au joc, prezintă deformări sau fisuri, mandrina sau platoul trebuie înlocuite.
Înainte de începerea lucrării, muncitorul trebuie să verifice cuţitul în sensul dacă acesta are profilul corespunzător prelucrării pe care trebuie să o execute, precum şi materialului din care este confecţionată piesa.
La cuţitele de strung prevăzute cu plăcuţe de carburi metalice se vor controla cu atenţie fixarea plăcuţei pe cuţit, precum şi starea acestuia. Nu se permite folosirea cuţitelor de strung care prezintă fisuri sau deformări. Cuţitele cu plăcuţe din carburi metalice sau ceramice vor fi ferite de jocuri mecanice.
Lungimea cuţitului care iese din suport trebuie să fie corespunzătoare iar fixarea acestuia se face cu cel puţit două şuruburi bine strânse.
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |